Ar trebui să las o moștenire copiilor mei?
Transcriere audio
Unul dintre subiectele pe care le abordăm frecvent în acest podcast este pensionarea și cum să nu irosești anii de pensie. Am vorbit și despre deciziile legate de sfârșitul vieții, dar foarte puțin despre moșteniri și testamente. Astăzi ne vom ocupa de acest subiect, pornind de la o întrebare extrem de importantă, venită de la o doamnă anonimă. Iată ce a scris:
„Pastor John, vă mulțumesc pentru acest podcast! Eu și soțul meu avem peste șaptezeci de ani, încă muncim și suntem sănătoși, prin bunătatea lui Dumnezeu. Desigur, existența noastră este limitată, după cum bine știți.
Iată întrebarea mea: Deținem o proprietate evaluată la aproape două milioane de dolari. În plus, avem proprietăți de investiții care ne vor acoperi cheltuielile când nu vom mai putea avea venituri. Întrebarea mea este cine va moșteni aceste bunuri după ce vom pleca. Avem trei copii. Unul nu Îl urmează pe Domnul, unul este credincios, dar este căsătorit cu cineva care nu este foarte serios în privința lucrurilor lui Dumnezeu, iar unul are o dizabilitate psihică. Cei doi copii mai mari sunt bine material. În prezent, sunt înclinată să las cea mai mare parte a averii către lucrări creștine și să investesc în Împărăția lui Dumnezeu, iar pentru al treilea copil să constituim un fond modest de investiții. Cum ar trebui să abordăm această decizie? Biblia spune: «Omul bun lasă moștenire copiilor copiilor lui» (Proverbe 13:22). Dar simt că o abordare opusă ar fi mai înțeleaptă în cazul nostru. Așa este?”
Mai întâi vreau să spun că răspund la această întrebare „din miezul problemei”, pentru că și noi suntem în aceeași etapă de viață — peste șaptezeci de ani. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Noël și cu mine ne-am așezat la masă cu doi avocați, unul dintre fiii noștri și un consilier financiar dintr-o agenție creștină, pentru o discuție amplă despre testamente, fonduri de investiții și directive medicale — încercând să ne punem „casa în ordine”.
Ne-am gândit și ne-am rugat mult. Am primit acordul de la doi dintre fii să acționeze ca executori testamentali — deși, interesant, nu se mai numesc „executori testamentari”. Știi de ce? Pentru că e un termen masculin. Oh, Doamne… Acum se zice „reprezentant personal”. Incredibil. Dar, în fine — asta e pentru alt episod.
Am lucrat cu un serviciu financiar creștin în care avem încredere că ne oferă sfaturi bune, și Noël și cu mine am reflectat profund și biblic asupra moștenirii. Asta este prima observație: subiectul este de actualitate și pentru noi.
Poziționați pentru a binecuvânta
A doua observație este legată de două pasaje biblice. Primul este cel pe care l-ai menționat:
„Omul bun lasă moștenire copiilor copiilor lui, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel neprihănit.” (Proverbe 13:22)
Nu cred că acest proverb transmite ideea că omul bun trebuie sau are datoria să lase o moștenire copiilor și nepoților, ci mai degrabă că, în general, omul bun are resursele și capacitatea de a face asta. Esența acestui proverb este că urmașii unui om bun vor fi binecuvântați pentru că au avut un astfel de tată sau bunic.
Nu e vorba de o poruncă, ci de o binecuvântare. Contrastul din a doua parte o confirmă: păcătosul crede că adună avere pentru sine și ai lui, dar nu se va întâmpla așa.
Așadar, ideea nu e că fiecare creștin e obligat să lase o moștenire materială, ci că cel drept se află într-o poziție din care poate binecuvânta, în timp ce păcătosul nu are aceeași capacitate. Sau, spus altfel: copiii unui om neprihănit sunt binecuvântați — într-un fel sau altul. Nu același lucru se poate spune despre copiii unui om nelegiuit.
Totuși, chiar și această speranță este o generalizare proverbială. Biblia ne arată că mulți oameni neevlavioși lasă moșteniri uriașe copiilor — uneori spre pieirea lor. De exemplu, Psalmul 17:13–14 spune:
„Izbăvește-mă… de oamenii lumii acesteia, care își au partea lor în viața aceasta, și a căror pântece Tu îl umpli cu bunătăți. Copiii lor se satură, și lasă rămășița avutului lor pruncilor lor.”
Așadar, unii oameni răi au averi mari și lasă moșteniri periculoase. În schimb, alți oameni neprihăniți sunt foarte săraci.
„Mai bine puțin cu neprihănire, decât mari venituri cu strâmbătate.” (Proverbe 16:8)
„Mai bine un sărac care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu căi sucite.” (Proverbe 28:6)
Proverbele sunt generalizări. În general, cei neprihăniți lasă un adevărat tezaur — financiar și spiritual — urmașilor.
Datoria de a economisi?
Al doilea text pe care vreau să-l menționez este 2 Corinteni 12:14, unde Pavel, considerându-se părinte pentru biserici, spune:
„Căci nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinți, ci părinții pentru copii.”
Totuși, acest verset nu este despre moșteniri. Pavel nu avea de gând să moară pentru a lăsa averi bisericilor. El vorbește despre responsabilitatea de a-i susține pe copii în perioada formării. Așadar, decizia de a lăsa moșteniri ar trebui luată în lumina învățăturilor biblice mai largi, nu doar din Proverbe sau acest pasaj din Corinteni.
Cinci factori de luat în considerare
Iată cinci lucruri pe care Noël și cu mine le-am luat în calcul și care ar putea fi de ajutor și altora:
1. Fii generos cât timp trăiești.
Fii darnic cu copiii tăi cât timp ești în viață și poți observa nevoile lor reale. Când tatăl meu a murit și ne-a lăsat mie și surorii mele o sumă de bani, Noël și cu mine am luat o poză veche cu el, am scris un mesaj personal și am trimis fiecăruia dintre copiii noștri o sumă generoasă. A fost o binecuvântare să putem face acest gest cât eram în viață, nu doar după moarte.
Fii martor al suficienței lui Isus, arătând generozitate în timpul vieții, nu doar printr-o moștenire postumă.
2. Amintește-ți pericolele bogăției.
Atât pentru tine, cât și pentru copiii tăi. Christos a spus clar:
„Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor.” (Matei 19:23)
Bogăția nu este neapărat o binecuvântare. Mai des este un blestem. Există moșteniri infinit mai valoroase decât banii — adevărul biblic, dragostea pentru Christos, modelul unei vieți sfinte.
3. Ferește-te de banii câștigați ușor.
Mai ales când vin prin moștenire. Proverbe 13:11:
„Averea câștigată fără trudă se împuținează, dar cel ce o strânge încetul cu încetul o înmulțește.”
Sau Proverbe 20:21:
„O moștenire luată grabnic la început nu va fi binecuvântată la sfârșit.”
Ca fiul risipitor — a cerut totul de la tatăl său și a ruinat totul. Nu doar banii sunt periculoși — ci banii câștigați prea ușor sunt adesea distructivi.
4. Stabilește sume concrete.
În loc să lași întreaga avere „deschisă” tuturor copiilor, alege o sumă fixă pentru fiecare. Nu vorbesc aici despre mobilă, cărți sau obiecte de suflet. Ci despre cash. Iar restul lasă-l unor lucrări creștine în care crezi.
Această decizie ne-a adus o eliberare. Am estimat valoarea casei, a mașinii, a conturilor — apoi am decis ce sumă va merge către fiecare copil (una semnificativă, dar limitată). Restul va merge către National Christian Foundation. Ei distribuie banii conform dorințelor tale — poate către biserica ta, Desiring God, sau altă lucrare.
Este mai ușor să direcționezi restul moștenirii către o fundație, pentru că nu trebuie să-ți schimbi testamentul dacă vrei să modifici beneficiarii. O poți face printr-un simplu apel. Un sfat practic pentru cei ce vor să sprijine lucrări creștine.
5. Gândește-te la nevoi speciale.
Nu în ultimul rând, gândește-te cu dragoste la copiii sau nepoții cu dizabilități sau dificultăți speciale. Constituirea unui fond de investiții dedicat poate fi un act creștin de compasiune și grijă.
Acestea sunt doar câteva dintre modurile în care Noël și cu mine am reflectat asupra acestui subiect. Nu pretindem că suntem perfecți. Dar vreau să închei subliniind un lucru esențial — pe care probabil îl știi deja: Moștenirea spirituală este infinit mai valoroasă decât orice moștenire financiară.
Adevărul biblic, Evanghelia glorioasă a lui Christos și o viață trăită în dragostea Lui sunt cele mai prețioase daruri pe care le poți lăsa urmașilor tăi.
Sursa originală: Should I Leave An Inheritance For My Children? – https://www.desiringgod.org/interviews/should-i-leave-an-inheritance-for-my-children
Tradus cu permisiune – Translated with permission