De ce detest evanghelia prosperității?
Evanghelia prosperității continuă să infecteze amvoanele și bisericile din întreaga lume. Dar ce este, de fapt, evanghelia prosperității? De ce este populară? De ce este periculoasă? Și de ce este John Piper împotriva ei? Iată cum a explicat lucrurile în toamna anului 2008:
De ce mă opun așa-numitei evanghelii a prosperității? Răspunsul este simplu, dar înainte de a vi-l oferi, permiteți-mi să o definesc puțin. Există un spectru, de la forma cea mai radicală până la ceea ce s-ar putea numi varianta „soft” sau ușoară. Forma radicală spune, în esență, că Dumnezeu vrea să fii bogat, și că ar trebui să colaborezi cu El, prin credință, ca să urmărești bogăția. Justificarea ar suna cam așa: „Nu poți realiza mare lucru în viață fără bani. Deci, mergi după ei.” Sau un alt raționament ar fi: „Ești copil al Împărăției, iar copiii Împărăției nu poartă haine zdrențuite. Ei se îmbracă precum Regele.”
Versiunea „light” este mai precaută, evitând afirmațiile grosolane despre avere, dar minimizează păcatul, minimizează suferința și vorbește doar despre cât de bine îți va merge dacă-L urmezi pe Christos.
Predicând o altă Evanghelie
De ce detest această așa-zisă evanghelie? Pentru că o consider o altă evanghelie. Și primul motiv este simplu: putem merge direct la Biblie și să vedem ce spune Pavel despre cei care vor să se îmbogățească:
„Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă, deci, avem cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.” (1 Timotei 6:6–10)
Cu alte cuvinte, exact dorința care duce oamenii la autodistrugere – dorința de a fi bogați – este încurajată și cultivată de predicatorii evangheliei prosperității. Ei încurajează un comportament sinucigaș.
Blestemați cu bogății
Christos a spus:
„Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” (Matei 19:24)
De ce a spus El asta? Pentru că bogățiile sunt lucruri extrem de periculoase. Ele nu sunt de obicei binecuvântări, ci mai degrabă blesteme. Oamenii sunt blestemați prin bogății. Sunt distruși de ele. Și, ca să fiu clar: nu spun că este păcat să câștigi mulți bani. Spun doar că este păcat să vrei să-i păstrezi pentru tine.
Și este sinucigaș să vrei să păstrezi mult – hambare mai mari, mașini mai mari, case mai mari, conturi mai mari, haine mai scumpe. Totul crește odată cu venitul tău, și conștiința ți se împietrește, pentru că, dacă ești creștin, conștiința trebuie să-ți spună: „Este în regulă. Asta e calea Crucii. Asta înseamnă să te lepezi de tine. Asta înseamnă să-L urmezi pe Isus. Asta înseamnă să mori în fiecare zi. Asta înseamnă să ai comoara în ceruri.” Dar nu e așa. Așa că, pentru a nu te sinucide, conștiința ta trebuie să fie sfâșiată.
De aceea spune Isus că e greu pentru un bogat să intre în Împărăția cerurilor. Pavel spune că cei care doresc să se îmbogățească se străpung singuri cu multe chinuri. Și cu toate acestea, predicatorii evangheliei prosperității spun: „Da, Domnul vrea cu adevărat să fii bogat. Ar trebui să urmărim bogăția. Urmarea lui Isus duce la prosperitate. Prosperitatea este semnul binecuvântării lui Dumnezeu.” Aș spune doar că aceste afirmații se contrazic cu Biblia și de aceea sunt letale.
Profitând de cei săraci
Iată un alt motiv pentru care sunt profund indignat. Acești predicatori ai prosperității nu se adresează doar americanilor deja înstăriți, ajutându-i să devină „puțin mai bogați”. Ei își iau avioanele private și zboară în Africa sau în Filipine. Aterizează și adună într-un stadion o sută de mii de oameni disperați, extrem de săraci, și le spun că, dacă vor crede în Isus, vor deveni bogați, toate nevoile le vor fi împlinite, soțiile lor nu vor mai pierde sarcini – bla, bla, bla. Apoi se urcă înapoi în avioanele lor, cu buzunarele pline, și pleacă.
Aceasta este o fărădelege, pentru că Biblia e plină de învățături care spun că viața aceasta este o suferință trecătoare:
„Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17)
La ce se referă Pavel? La o viață întreagă. Când vii la Christos, vii ca să mori. Și poți conta pe asta:
„Trebuie să trecem prin multe necazuri ca să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 14:22)
Creștinismul înseamnă suferință. „Triști, dar întotdeauna bucuroși” este modelul (2 Corinteni 6:10). Predicatorii prosperității nu îi pregătesc pe noii convertiți din țările lumii a treia pentru realitatea prețului pe care trebuie să îl plătească pentru a fi creștini.
Până la marginile pământului
Mai există un motiv. Există aproximativ 1.568 de grupuri etnice din totalul de 13.000, care nu au misionari printre ei, ceea ce înseamnă că toți cei din acele grupuri sunt fără nădejde. Majoritatea acestor grupuri sunt în locuri foarte periculoase – adică, dacă mergi acolo, copiii tăi ar putea muri de diferite boli, soția ți-ar putea fi răpită sau violată, familia ta ar putea fi măcelărită. Cine va merge în astfel de locuri? Trebuie să mergem și acolo.
Isus a spus:
„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile.” (Matei 28:19)
Nu doar acolo unde ne este ușor, confortabil. Cine va merge în astfel de locuri? Produsul predicatorilor prosperității? Nu cred. Cei care vor merge sunt aceia învățați că a-L urma pe Christos înseamnă să suferi. Și viața este o suferință scurtă. Doar vreo 80 de ani. Și apoi vine cerul.
Azi dimineață, am citit împreună cu Noël și Talitha primele versete din Apocalipsa 21:
„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.” (Apocalipsa 21:1–2)
„Și El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:3–4)
Noua creație
Asta urmează. Una dintre marile probleme teologice ale evangheliei prosperității este o escatologie supra-realizată. Dumnezeu ne promite că vom fi cu toții bogați. Vom moșteni pământul. Pavel spune în 1 Corinteni 3:
„Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apollo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre.” (1 Corinteni 3:21–22)
Și concluzia este următoarea: de ce n-ai folosi această promisiune ca să suferi cu curaj, să fii umil, blând, slujitor și să mergi pe drumul Crucii? (cf. 1 Corinteni 3:19–23)
Asta urmează. Dar, în loc să spună: „Trebuie să așteptăm promisiunea lui Dumnezeu pentru noi și să ne trăim viața aceasta pământească prin multe necazuri”, ei spun: „Să vină acum. Împărăția e deja aici, nu? Isus a adus Împărăția. Trăim deja în bogăție.” Ei nu înțeleg.
Lumea în care trăim acum este frumoasă. Se întâmplă vindecări și în lumea aceasta. Nu neg asta. Dar neg cu fermitate faptul că toți oamenii vor fi vindecați aici și acum. Acești predicatori ai evangheliei prosperității ar trebui să viziteze etajul patru al unui azil sau camera de urgențe, sau în ATI. Să meargă acolo și să predice evanghelia. Dar nu, ei nu merg acolo. Ei își poartă hainele scumpe, stau în lumina reflectoarelor, aruncă cu bani peste tot, sunt înconjurați de oameni disperați după o cale de a se îmbogăți. Și astfel se îmbogățesc și mai tare de pe urma lor. Nu merg în locuri în care nu poți face față realității decât dacă ai o teologie a suferinței.
Din toate aceste motive și din multe altele, este o tragedie faptul că unul dintre cele mai mari „produse de export” ale Americii este evanghelia prosperității. Oamenii sunt distruși de ea. Creștinii sunt slăbiți de ea. Dumnezeu este dezonorat prin ea. Suflete sunt pierdute din cauza ei. Și mulți oameni se îmbogățesc de pe urma ei.
Sursa originală: Why I Abominate The Prosperity Gospel? – https://www.desiringgod.org/interviews/why-i-abominate-the-prosperity-gospel–2
Tradus cu permisiune – Translated with permission