Reflecții pastorale asupra uciderii lui Charlie Kirk (Tom Ascol)
Asasinarea lui Charlie Kirk i-a lovit puternic pe mulți americani temători de Dumnezeu. Este o tragedie de proporții uriașe. Am aflat prima dată despre asta la 2:35PM (10 septembrie 2025), când un prieten mi-a trimis mesaj: „Aud că Charlie Kirk a fost împușcat sau s-a tras asupra lui, vă rog rugați-vă.” Alături de milioane de alți oameni, m-am rugat. I-am cerut Domnului să-i cruțe viața. Domnul nu a împlinit acea cerere. Pe măsură ce am comunicat cu alți păstori din biserica noastră și am aflat că împărtășeam cu toții un amestec similar de întristare, mânie și dezgust, a devenit evident că membrii bisericii noastre vor avea nevoie să fie păstoriți cu grijă prin această tragedie îngrozitoare. Din acest motiv am schimbat planurile pentru întâlnirea noastră obișnuită de rugăciune de la mijlocul săptămânii și am notat câteva puncte despre care speram că vor fi de ajutor pentru biserică. Ceea ce urmează este un rezumat al observațiilor pe care le-am făcut înainte să ne rugăm.
Uciderea lui Charlie Kirk este o tragedie de proporții uriașe. A dominat majoritatea conversațiilor pe care le-am avut în această după-amiază cu familia, păstori și prieteni din Statele Unite, dintre care unii i-au fost apropiați lui Charlie. Nu îl cunoșteam bine, dar am fost de câteva ori împreună la evenimente și am împărțit o masă cu el o dată. A fost un tânăr strălucit și un mare apologet care a făcut mult bine. A fost ucis în mod intenționat din cauza devoțiunii lui față de Christos și a hotărârii de a vorbi pentru Christos. Asasinarea lui este încă un memento al tipurilor de rău cu care se confruntă creștinii în națiunea noastră astăzi. Și avem nevoie de ajutor ca să gândim limpede despre aceste realități, pentru că, sincer, atât de mulți dintre foștii noștri lideri creștini sunt complet nedemni de încredere și nefolositori în aceste chestiuni. Sper că vor rămâne pur și simplu tăcuți, deoarece nu cred că au ceva de spus care să ne fie de ajutor. Dar Cuvântul lui Dumnezeu are multe să ne spună.
Evenimentul îngrozitor de astăzi se simte ca un moment de cotitură în istoria națiunii noastre. Nu pretind că știu în ce direcție va duce această cotitură. Dumnezeu știe, iar poporul Său se poate mângâia mult în acest fapt. Așadar, este foarte potrivit și chiar necesar să ne întoarcem la Cuvântul Său și să ne reamintim ce a spus Dumnezeu, ca să ne ajute să gândim corect despre acest act ucigaș.
În 2 Corinteni 4:16–18, Pavel ne spune cum putem nu doar să perseverăm prin încercări, ci să fim și înnoiți spiritual prin ele. Cheia este să „nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd.” Pavel nu ne spune să închidem ochii la încercările și tragediile vieții. Nu ne spune pur și simplu să pretindem că realitatea este altfel decât este. Asta nu este niciodată corect pentru un creștin. Dumnezeu ne cheamă întotdeauna să fim cinstiți. Ne cheamă să trăim în adevăr. Ne cheamă să spunem adevărul, să înțelegem adevărul și să nu facem rabat de la adevăr, oricât de minunat ar fi sau oricât de îngrozitor ar fi. Nu trebuie niciodată să negăm adevărul, ci trebuie întotdeauna să luptăm să ne amintim că există mult mai mult adevăr la dispoziția noastră decât putem experimenta prin simțuri. Pe acel adevăr nevăzut, pe acele realități nevăzute care ne-au fost descoperite în Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ne zidim viețile. A face asta cere credință. Implică să-L luăm pe Dumnezeu pe Cuvânt, crezând pur și simplu ceea ce a spus.
Sunt șapte adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu de care vreau să ne aducem aminte în timp ce jelim și continuăm să procesăm uciderea lui Charlie Kirk.
1. Această lume este o lume căzută
Am studiat recent Geneza 3. Păcatul a corupt lumea bună pe care a creat-o Dumnezeu. Paradisul a fost pierdut. Mai înainte, totul era la locul lui în lume. Dar, după ce primii noștri părinți nu L-au ascultat pe Dumnezeu, totul a fost pătat de păcat. Nimic nu a rămas neatins. Toate gândurile, cuvintele și faptele noastre sunt atinse de păcat. Chiar și cele mai bune eforturi ale noastre au nevoie de dreptatea lui Christos pentru a fi primite de Dumnezeu. În afara harului lui Dumnezeu în Christos, păcatul încă ne-ar domina. Din cauza harului Său, păcatul nu mai domnește, dar rămâne în noi.
În plus, această lume căzută este, ca să citez versul din imnul lui Luther, „plină de diavoli” care „amenință să ne nimicească.” Deși este un dușman învins și Domnul îl ține în lesă, Satana și demonii lui sunt totuși activi în lume, făcând atât cât îi îngăduie Dumnezeu pentru a aduce haos și a promova răutatea în buna creație a lui Dumnezeu. Uciderea lui Charlie Kirk nu trebuie privită pur și simplu ca un eveniment nefericit al unui om dereglat. Orice altceva ar fi adevărat, acesta a fost un act inspirat demonic.
Nu uita niciodată că există un diavol în lume care Îl urăște pe Dumnezeu. Îi urăște pe oamenii lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că te urăște pe tine. Urăște această biserică. Iar dacă uităm asta chiar și pentru o clipă, ne pregătim singuri ca pradă ușoară pentru el. El este hoțul care nu vine decât „să fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Și va folosi orice sau pe oricine poate folosi în acest scop. Tu poți să-i uiți pe diavol și pe demonii lui. Ei nu te vor uita niciodată. Te urăsc. Îl urăsc pe Christos. Urăsc această biserică. Urăsc orice lucru bun care se face în Numele lui Christos și de dragul lui Christos.
2. Răul există
Acesta este un al doilea adevăr. Una dintre realitățile care apar în urma unor astfel de evenimente este că începem să-i auzim pe oameni care nu cred cu adevărat în rău începând să rostească acest cuvânt. Aceasta este o consecință bună, dar vine cu un preț mare. Isaia 5:20 spune: „Vai de cei ce numesc răul bine și binele rău, care numesc întunericul lumină și lumina întuneric, care numesc amarul dulce și dulcele amar!” Răul există, iar judecata este rostită asupra celor care ar încerca să se prefacă fie că răul este bine, fie că binele este rău. Gândiți-vă bine la aceasta. Suntem bombardați zilnic cu mesaje care numesc răul bine și binele rău. Cine sunt cei care transmit continuu aceste mesaje? Cei de stânga. Marxiști care vor să submineze creștinismul biblic și să ne distrugă națiunea.
Știți unde își găsesc cei de stânga un adăpost sigur în națiunea noastră? În Convenția Națională Democrată (DNC). Să nu ne înșelăm: partidul Republican nu este neprihănit. Există mult rău în cadrul partidului Republican (GOP). Dar, comparativ cu partidul Democrat, este un model de virtute. Partidul Democrat este rău și promovează lăudăros răul de pe platforma sa. Vreau să fiu clar — nu există echivalență morală între GOP și DNC. Prea mult timp, liderii evanghelici au încercat să ne convingă de contrariul. Au făcut-o cu lozinci drăguțe precum „Dumnezeu nu este nici democrat, nici republican” și „poți fi un creștin credincios și să votezi pentru oricare dintre partide.” Astfel de vorbe liniștitoare numesc bun ceea ce este rău (DNC). Iar Domnul rostește un cuvânt de „vai” împotriva unor astfel de profeți mincinoși.
Aceeași învinuire se aplică aproape fiecărui canal media mainstream din țara noastră. Nu te baza pe niciun mare canal de știri pentru a-ți oferi informații demne de încredere. Din fericire, datorită democratizării informației, există un număr tot mai mare de servicii alternative de știri disponibile. Fii cu discernământ și nu lăsa pe nimeni, indiferent cât de șlefuită le este prezentarea sau cât de îngrijit le este machiajul, să încerce să te convingă că binele este rău și răul este bine.
3. Există o vreme pentru mânie
Efeseni 5:26 spune: „Mâniați-vă și nu păcătuiți.”. Asta înseamnă că este posibil să te mânii fără să păcătuiești. Nu știu dacă am reușit vreodată asta, dar îmi doresc! Poți să te mânii în mod drept. Se întâmplă când te mânii pentru lucrurile potrivite și în măsura potrivită. Așadar, mâniați-vă, dar nu păcătuiți. Mânia păcătoasă poate părea uneori dreaptă. Când vezi nelegiuirea și genul de violență josnică pe care am văzut-o astăzi, este potrivit să răspunzi cu mânie. Dar dacă diavolul nu te poate împiedica să te mânii cum se cuvine, minimalizând sau albindu-i moral răul, atunci te va ispiti să păcătuiești în mânia ta. De aceea trebuie să ne păzim inimile. Este bine să te mânii pe lucrurile potrivite în modurile potrivite. Dar nu este niciodată bine să păcătuiești.
Uneori, mânia și simțul dreptății ne pot face să dorim să urmărim răzbunarea. Dar Romani 12:19 spune: „Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, căci este scris: ‘A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti’, zice Domnul.”. Așadar, nu este niciodată bine să cauți răzbunare personală. Răzbunarea Îi aparține Domnului. Dar Domnul are slujitori care Îi împlinesc răzbunarea pe pământ. Romani 13:1–4 îi identifică pe acești slujitori ca fiind autoritățile civile. Magistratul este „un răzbunător (același cuvânt-rădăcină ca ‘răzbunare’ din 12:19) care aduce mânia lui Dumnezeu asupra celui ce face răul.”
Psalmii ne pot ghida să ne purtăm drept cu mânia noastră dreaptă. Am petrecut mult timp astăzi rugându-mă cu Psalmul 58 tocmai în acest scop. Versetul 10 spune: „Cel neprihănit va vedea răzbunarea; își va spăla picioarele în sângele celui rău.”. Așadar, da, răzbunarea Îi aparține Domnului, dar cei mâniați în mod drept se pot bucura când Domnul, în cele din urmă, o împlinește asupra vrăjmașilor Săi. Rugați-vă ca Domnul să ne dea oameni din forțele de ordine, judecători, primari, legislatori, guvernatori și președinți care să-și ia în serios rolurile pentru a împlini răzbunarea Domnului împotriva răului din lume.
4. Dumnezeu este întotdeauna suveran, înțelept și bun
O izbucnire a răului nu-L ia pe Dumnezeu prin surprindere. Și nici nu-I micșorează înțelepciunea sau bunătatea. S-ar putea să nu înțelegem, sau să nu avem toate întrebările lămurite, dar tot ceea ce ne-a descoperit Dumnezeu despre Sine rămâne adevărat. Trebuie să ne reamintim de bunătatea, înțelepciunea și suveranitatea Lui. Aceste atribute, mai mult decât altele, alimentează credința noastră. Ne putem încrede în El chiar și atunci când nu înțelegem ce face sau de ce o face. Și putem pune întrebarea „de ce” cu smerenie. Domnul nostru Isus a pus această întrebare de pe cruce. Dar a pus-o în credință.
Un vechi prieten obișnuia să-mi amintească regulat: „Nu pune la îndoială, în întuneric, ceea ce te-a învățat Dumnezeu la lumină.” Învață în profunzime tot ce ne învață El despre înțelepciunea Sa infinită, bunătatea Sa nemăsurată și suveranitatea Sa deplină. Când vor veni încercări întunecoase, atunci credința ta va avea un temei sigur pe care să se odihnească.
5. Dumnezeu folosește întotdeauna astfel de evenimente ca să ne cheme la pocăință
Ce ar trebui să facem în urma unei asemenea crime îngrozitoare? Dacă Îl vom asculta pe Isus, ne vom pocăi. Luca 13:1–4 ne învață această lecție. Unii I-au spus lui Isus despre Galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfa lor. Ce faptă nelegiuită și violentă! Iată acest om rău care a ucis oameni și a amestecat sângele celor pe care i-a ucis cu jertfele pe care le aduceau în închinare. Când a fost întrebat despre aceasta, singurul punct pe care Isus îl subliniază este necesitatea pocăinței: „Credeți voi că acești Galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți Galileeni, fiindcă au pățit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.” (v. 2–3). Isus continuă să facă întărească aceeași idee despre un dezastru natural care avusese loc la Siloam. Fiecare izbucnire de rău în această lume este un apel al lui Dumnezeu la pocăință.
Fraților și surorilor, trebuie să ne cercetăm pe noi înșine și să ne pocăim de propriile noastre păcate când răul izbucnește în mod dramatic în jurul nostru. De ce? Pentru că avem nevoie nu doar să vedem realitatea răutății păcatului „acolo, în afară”, ci să ajungem s-o vedem mai clar și s-o simțim mai adânc în propriile noastre vieți. Unul dintre adevărurile umilitoare, zdrobitoare pe care ni le descoperă Biblia este că același păcat care i-a motivat pe cei care l-au asasinat pe Charlie Kirk rămâne chiar și în cel mai sfânt creștin. De aceea avem nevoie de Mântuitorul nostru la fel de mult astăzi cum am avut în clipa în care ne-am încrezut pentru prima dată în El. În afara harului lui Dumnezeu față de noi în Isus Christos, am fi capabili să săvârșim atrocități josnice.
6. Isus Christos a suferit o dată pentru totdeauna
Trebuie să ne amintim de Isus Christos și de răstignirea Sa. Luați în considerare nu doar faptul execuției Sale, ci și contemplați ce s-a întâmplat pe cruce. Ce s-a petrecut pe cruce? Isus Și-a luat păcatele noastre asupra Lui. A îndurat mânia lui Dumnezeu împotriva noastră. Mânia pe care, pe bună dreptate, o merităm, a fost îndepărtată pentru totdeauna de la noi, astfel încât acum și pentru totdeauna suntem liberi. Frați și surori, s-a făcut ispășire deplină pentru păcatele noastre. Mântuirea noastră a fost asigurată la cruce.
Moartea lui Isus pe cruce devine o paradigmă pentru noi. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că fiecare eveniment îngrozitor din lume, inclusiv fiecare încercare personală pe care suntem chemați s-o îndurăm, trebuie văzut în lumina crucii. Isus a fost singurul Om drept care a trăit vreodată. Dintr-un punct de vedere pur omenesc, răstignirea Lui a fost cea mai rea nedreptate judiciară care s-a întâmplat vreodată în lume. Ceea ce i s-a întâmplat lui Charlie Kirk a fost josnic, rău și nedrept. Dar, când compari aceasta cu ceea ce I s-a întâmplat lui Isus, suntem constrânși să spunem — și n-am nicio îndoială că însuși Charlie ar spune — că ce i s-a întâmplat lui nu începe nici măcar să se compare cu ce I s-a întâmplat lui Christos. Așadar, crucea devine paradigma noastră. Trebuie să aducem tot ce s-a întâmplat acolo în modul nostru de a gândi, când încercăm să înțelegem alte izbucniri ale răului în lume.
Așadar, trebuie să întrebăm: „Unde era Dumnezeu când Fiul Său era executat pe cruce?” Era distant? A fost în vreun fel împiedicat să intervină? Nu. Dumnezeul nostru suveran, bun și înțelept era exact acolo unde a fost întotdeauna. El conducea în mod minuțios fiecare detaliu al răstignirii. Așa cum a spus Petru în Ziua Cincizecimii: „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.” (Faptele 2:23). Iar așa cum s-au rugat mai târziu apostolii: „Stăpâne Doamne, … În adevăr, împotriva Robului Tău celui Sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont, cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.” (Faptele 4:24, 27–28)
Dumnezeu a fost Maestrul de ceremonii la moartea Fiului Său. În acel cel mai nelegiuit eveniment din toată istoria omenirii, Dumnezeu Își făcea lucrarea cea mai profundă de mântuire. Prin acel eveniment ticălos, Dumnezeu lucra să-i răscumpere pentru Sine pe păcătoși.
A fost, așadar, Dumnezeu luat prin surprindere când acel asasin și-a luat poziția și a fixat ținta puștii pe capul lui Charlie? A fost El în vreun fel neputincios să intervină când a fost apăsat trăgaciul? Au anulat cumva legile vitezei și ale balisticii decretul Lui veșnic? Nu. Deloc. În moduri care sunt mult deasupra noastră, cu gânduri care sunt deasupra gândurilor noastre, Dumnezeu încă lucra suveran, înțelept și plin de dragoste chiar și în uciderea copilului Său, Charlie Kirk. Va folosi Dumnezeu această crimă îngrozitoare? Da. Fără îndoială că o va face.
Este acest lucru adevărat și în privința tragediilor care îți intră personal în viață? Absolut. Frați și surori, priviți la rănile lui Isus și amintiți-vă că ceea ce I s-a întâmplat Domnului nostru pe cruce a fost după planul lui Dumnezeu. El a făcut-o ca să aducă un bine veșnic. Frați și surori, aceasta va fi întotdeauna adevărat pentru toți cei care sunt în Christos. Știm că, fiindcă am fost chemați și pentru că Îl iubim, El lucrează toate lucrurile împreună spre binele nostru. Aceasta este o promisiune. Este o realitate nevăzută. Trebuie s-o îmbrățișăm. Crucea Lui este paradigma noastră. Învierea Lui este nădejdea noastră.
Nu am auzit ultimul cuvânt despre Charlie Kirk. El este în prezența Mântuitorului Său. Iar noi, cei care suntem în Christos, când vom părăsi această viață — fie violent, fie din cauze naturale — vom fi imediat în prezența Domnului nostru. Aceasta este nădejdea noastră. Aceasta este nădejdea sigură a oricui se încrede în Christos. Dacă nu te încrezi în Isus Christos ca Domn, încrede-te în El acum. A te încrede în El înseamnă să ai viață veșnică. A-L primi prin credință înseamnă să ai siguranța vieții de după moarte — viață veșnică împreună cu Dumnezeul nostru împăcat, ca Tată al tău. De aceea a murit Isus. De aceea L-a înviat Dumnezeu din morți. Și, așa cum Isus a fost înviat din morți, la fel toți cei care sunt în El vor fi înviați din moarte împreună cu El. Așadar, jelim, dar nu jelim ca niște oameni care n-au nădejde. Nu jelim ca niște oameni care nu-L cunosc pe acest Mântuitor răstignit și înviat.
7. Trebuie să ne rugăm.
În 1 Timotei 2:1–4, Pavel îndeamnă „să se facă rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.”. Pentru cine trebuie să ne rugăm? Pavel menționează în mod specific magistrații civili: „împărați și… toți cei ce sunt înălțați în dregătorii.” Dar observă că spune „pentru toți oamenii.” Pe cine include asta?
Cu siguranță îi include pe Erika Kirk, tânăra văduvă a lui Charlie, și pe fetița și băiețelul lor. Nu trebuie să omitem să ne rugăm pentru familia care a rămas să navigheze viitorul fără un soț, tată, fiu și prieten. Dar această admoniție îi include și pe asasin și familia lui și pe toți cei care concep și săvârșesc astfel de violențe. Îi include pe netrebnicii de la MSNBC și TMZ care au ridiculizat și chiar au aplaudat vestea acestui asasinat. Trebuie să ne amintim că Domnul nostru suveran are chiar și inimile lor în mâinile Lui și le poate întoarce, ca să I se plece înaintea Lui în închinare.
Fraților și surorilor, singura noastră nădejde este Dumnezeu. Lucrurile de care avem nevoie — lucrurile de care națiunea aceasta are nevoie — pot fi oferite numai de Dumnezeu. Nu există soluție politică la criza cu care se confruntă națiunea noastră. Nu există remediu sociologic. Există un singur răspuns, și el trebuie să vină din cer. De aceea, în ultimii trei ani am pus deoparte prima zi de miercuri a fiecărei luni pentru rugăciune și post. Strigăm către Domnul nostru suveran pentru trezire și reformă în țara noastră. Dacă cineva a fost ispitit să creadă că aceste zile de rugăciune și post nu sunt mare lucru, că sunt doar încă o activitate în calendar, vă implor să cugetați la aceste șapte adevăruri și datorii pe care tocmai le-am menționat.
Nu știu unde suntem ca națiune. Dar judecata mea mă face să cred că am trecut de un punct de cotitură în societatea noastră. Dacă Dumnezeu nu vine, dacă nu Se ridică să ne ajute, atunci vom continua să ne prăbușim într-o nelegiuire tot mai mare, cu toată judecata divină aferentă pe care, pe drept, o merităm.
Vestea bună este aceasta: Dumnezeu a mai făcut-o și înainte. A venit în cele mai întunecate momente ale istoriei omenești și Și-a înviorat lucrarea. El este dispus și în stare să o facă din nou. Cum să îndrăznim să nu ne rugăm! Cum să îndrăznim să nu-L implorăm să vină și să ne ajute!
Sursa originală: Pastoral Reflections on the murder of Charlie Kirk – https://founders.org/articles/pastoral-reflections-on-the-murder-of-charlie-kirk/
Imaginea articolului este preluată de la Turning Point USA.