Ziua 23 | Pionierii Reformei | John Calvin (1509–1564) – Geniul Genevei
Acum cinci sute de ani, curajul lui Martin Luther a declanșat Reforma, dar el nu a fost singur. Reforma a fost o mișcare a multor eroi, cunoscuți și necunoscuți, care au modelat istoria. Explorați colecția completă a articolelor noastre Pionierii reformei dar și cartea Pionierii credinței.
În toamna anului 1539, John Calvin i-a scris lui Sadoleto, un cardinal italian care încerca să readucă Geneva în sânul Bisericii Romano-Catolice: „[Zelul tău] pentru viața cerească este un zel care îl face pe om să se dăruiască în întregime sieși și nu-l îndeamnă nici măcar cu o expresie să sfințească Numele lui Dumnezeu.” El continuă spunând că Sadoleto ar trebui „pune înaintea omului, ca motiv principal al existenței tale, zelul de a ilustra slava lui Dumnezeu” (Selections from His Writings, 89).
Aceasta ar fi o deviză potrivită pentru toată viața și lucrarea lui Calvin — zelul de a ilustra slava lui Dumnezeu. Sensul esențial al vieții și predicării lui Calvin este că el a redescoperit și a întruchipat o pasiune pentru realitatea absolută și măreția lui Dumnezeu.
Stăpânit de Măreție
Calvin s-a născut pe 10 iulie 1509, în Noyon, Franța, pe când Martin Luther avea 25 de ani și abia începuse să predea Biblia la Wittenberg. Mesajul și spiritul Reformei nu au ajuns la Calvin timp de douăzeci de ani și, între timp, și-a dedicat tinerețea studiului teologiei medievale, al dreptului și al clasicilor.
Dar până în 1533, ceva dramatic se întâmplase în viața lui, sub influența învățăturii Reformei. Calvin povestește cum se străduia să trăiască credința catolică cu zel, când „Dumnezeu, printr-o convertire bruscă, mi-a supus și mi-a adus mintea într-o stare umilă… Primind astfel un oarecare gust și o oarecare cunoaștere a adevăratei evlavii, am fost imediat aprins de o dorință intensă de a mă maturiza pe cale” (Selections from His Writings, 26).
Dintr-odată, Calvin a văzut și a gustat în Scriptură măreția lui Dumnezeu. Și în acel moment, atât Dumnezeu, cât și cuvântul lui Dumnezeu au fost atât de puternic lămurite în sufletul său, încât a devenit slujitorul iubitor al lui Dumnezeu și al Cuvântului Său pentru tot restul vieții.
Păstorul Genevei
Calvin știa ce fel de slujire își dorea. Voia bucuria unei vieți liniștite de scriitor, pentru a promova credința reformată ca teolog. Dar Dumnezeu avea planuri radical diferite.
După ce a scăpat din Paris și a părăsit complet Franța, Calvin intenționa să ajungă la Strasbourg pentru o viață de producție literară pașnică. Dar în timp ce înnopta pentru o noapte în Geneva, William Farel, liderul înflăcărat al Reformei în acel oraș, a aflat că este acolo și l-a căutat. A fost o întâlnire care a schimbat cursul istoriei, nu doar pentru Geneva, ci pentru lume. Calvin își amintește:
Farel, care ardea de un zel extraordinar pentru înaintarea Evangheliei, a aflat imediat că inima mea era hotărâtă să mă dedic studiilor private… și văzând că nu câștiga nimic prin rugăminți, a trecut la a rosti o atenționare, cum că Dumnezeu ar blestema retragerea mea și liniștea studiilor pe care le căutam, dacă aveam să mă retrag și să refuz să dau ajutor, când nevoia era atât de urgentă. Prin această atenționare am fost atât de cuprins de groază, încât am renunțat la călătoria pe care o întreprinsesem.
Cursul vieții sale a fost schimbat irevocabil. Calvin nu avea să mai lucreze niciodată în ceea ce numea „liniștea studiilor.” De acum înainte, fiecare pagină din cele 48 de volume de cărți, tratate, predici, comentarii și scrisori pe care le-a scris avea să fie „bătută pe nicovala responsabilității pastorale.” În următorii 28 de ani (cu excepția unei pauze de doi ani), Calvin s-a dedicat predicării Cuvântului — arătării măreției lui Dumnezeu în Scriptură pentru congregația sa din Geneva.
Slava Recuperată
Nevoia Reformei era, în esență, aceasta: Roma „a distrus slava lui Christos în multe feluri” (Portrait of Calvin, 113). Motivul pentru care, potrivit lui Calvin, biserica era „purtată încoace și încolo de atâtea învățături străine” era „pentru că excelența lui Christos nu este percepută de noi” (Portrait of Calvin, 66). Cu alte cuvinte, marele paznic al ortodoxiei biblice de-a lungul veacurilor este cel ce avea o pasiune extraordinară pentru slava și excelența lui Dumnezeu în Christos.
Problema nu este, mai întâi, în punctele de divergență bine cunoscute ale Reformei: justificarea, abuzurile preoțești, transsubstanțierea, rugăciunile către sfinți și autoritatea papală. Dincolo de toate acestea — și în toate acestea, pentru Calvin — problema fundamentală era dacă slava lui Dumnezeu strălucea în deplinătatea ei sau dacă era, cumva, diminuată. De la începutul slujirii sale până la sfârșitul vieții, steaua călăuzitoare a viziunii lui a fost centralitatea, supremația și măreția slavei lui Dumnezeu.
Descătușarea Comorilor Scripturii
Geerhardus Vos a susținut că această concentrare asupra slavei lui Dumnezeu este motivul pentru care tradiția reformată a reușit, mai pe deplin decât cea luterană, să „stăpânească conținutul bogat al Scripturilor.” Ambele „s-au aruncat asupra Scripturilor.” Dar a existat o diferență:
Pentru că teologia reformată a apucat Scripturile de la rădăcina lor cea mai profundă, a fost în poziția de a le înțelege mai pe deplin din acest punct central și de a lăsa fiecărei părți a conținutului lor să își aibă propriul loc. Această idee de rădăcină, care a servit drept cheie pentru descătușarea comorilor bogate ale Scripturilor, a fost preeminența slavei lui Dumnezeu în considerarea a tot ce a fost creat. (Shorter Writings, 243)
Adevăratul geniu al Genevei nu a fost mintea lui John Calvin, ci pasiunea pentru slava lui Dumnezeu. Fiecare generație trebuie să descătușeze comorile Scripturii pentru pericolele și posibilitățile proprii timpului ei. Generația noastră nu este cu nimic mai prejos. Cred că vom reuși să facem acest lucru doar dacă vom fi în mod profund și cu bucurie stăpâniți de cea mai mare realitate pe care Scripturile o descoperă — măreția slavei lui Dumnezeu.
Sursa originală: The Genius of Geneva – https://www.desiringgod.org/articles/the-genius-of-geneva
Tradus cu permisiune – Translated with permission