Ziua 24 | Pionierii Reformei | Robert Estienne (1503–1559) – Cerneala

Acum cinci sute de ani, curajul lui Martin Luther a declanșat Reforma, dar el nu a fost singur. Reforma a fost o mișcare a multor eroi, cunoscuți și necunoscuți, care au modelat istoria. Explorați colecția completă a articolelor noastre Pionierii reformei dar și cartea Pionierii credinței.

Pagina de titlu a ediției din 1559 a Institutelor religiei creștine ale lui John Calvin poartă simbolul tipografului său din Geneva: un măslin căruia i-au fost tăiate mai multe ramuri. Ramurile rupte sunt ilustrate în cădere, înconjurate de mottoul Noli altum sapere, „Nu fi arogant.” Copacul mai poartă bandaje în locurile unde au fost altoite alte ramuri.

O versiune anterioară a acestui simbol, vizibilă în Thesaurus Latinæ linguæ din 1531, adaugă expresia sed time, „ci teme-te.” Bărbatul din gravură ar putea fi apostolul Pavel, autorul acestor cuvinte din Romani 11:19–20. Pe de altă parte, pietrele din jurul picioarelor personajului sugerează că ar putea fi și Ștefan, a cărui predică pătrunzătoare și martiriu sunt descrise în Faptele Apostolilor 7.

Conjuncția acestor două aluzii biblice este semnificativă, deoarece simbolul aparține tipografului, editorului și cărturarului Robert Estienne, sau „Robertus Stephanus.” Viața și cariera lui Estienne au purtat multe dintre semnele Reformei.

Tipograful regal

Estienne nu a fost doar un tipograf important pe continent în prima jumătate a secolului al XVI-lea, ci și un cărturar al Bibliei și al literaturii clasice. În timp ce lucra la Paris, sub domnia regelui Francisc I, datorită priceperii sale, Estienne a fost numit „Tipograful Regal”: tipograful regelui în ebraică și latină în 1539, iar apoi tipograful regal în greacă în 1542.

Regele Franței înțelegea bine noul impuls umanist spre studiul textelor antice. Estienne a scris: „Departe de a invidia scrierile autorilor antici pe care, cu un mare și cu adevărat regal efort, le-a procurat din Italia și Grecia, el intenționează să le pună la dispoziția și în slujba tuturor oamenilor.”

În anii petrecuți în Franța, Estienne a compilat și tipărit multe lucrări cu accent lingvistic: un abecedar de greacă, un dicționar latin–francez și Thesaurus linguæ latinæ. De asemenea, a început lucrul la importantul Thesaurus linguæ græcæ, care avea să devină un standard al lexicografiei grecești — și, prin urmare, un standard al lexicografiei biblice — până cel puțin în anii 1800.

Înapoi la surse

Ca mulți alți cărturari din epoca Reformei, dragostea lui Estienne pentru literatura clasică antică mergea mână în mână cu o concentrare asupra Bibliei, atât în traducerea latină Vulgata, cât și în versiunile originale ebraică și greacă. A tipărit de două ori Vechiul Testament în ebraică, iar multiplele sale ediții ale Noului Testament în greacă au fost extrem de influente și benefice pentru lucrarea teologică a Reformei.

Tot Estienne este cel care a creat cel mai bun și definitiv sistem de împărțire în versete și de numerotare a acestora, sistem pe care îl păstrează și Bibliile noastre de azi. Renumita Editio Regia din 1550 este o capodoperă de erudiție, artă și pricepere tehnică — primul Nou Testament în greacă ce include un aparat critic care arată variantele de lectură, variante pe care Estienne le-a identificat în cele cincisprezece manuscrise consultate. Această ediție, cu litere grecești splendide tăiate de Claude Garamond, a devenit baza pentru Geneva Bible în limba engleză, precum și pentru studiul Scripturii timp de secole.

Până în 1550, Estienne tipărise multe ediții ale Vulgatei latine la Paris, dar erudiția sa îl condusese „în două direcții” față de acest text autorizat ecleziastic: înapoi, „dincolo de traducere, la textele originale,” și înainte, spre explicații mai detaliate și mai atente în textele sale pentru „cititorul obișnuit, dar cultivat,” explicații care „cu greu puteau evita să pătrundă în domeniul exegezei” (Robert Estienne, Royal Printer, p. 76–78).

În ediția din 1545, el a inclus atât un set de note marginale neautorizate, care discutau legitimitatea redării textelor originale de către traducerea Vulgata, cât și propria sa traducere a textelor grecești și ebraice într-o versiune nouă în limba latină, pusă în paralel cu Vulgata. Această carte a dus, în cele din urmă, la suspiciuni de erezie, de „viziuni luterane,” și la fuga lui Estienne din Paris către refugiu în Geneva, în 1550.

Editorul Genevei

Ajuns la Geneva, unde sprijinea acum în mod deschis mișcarea protestantă, Estienne și-a instalat tipografia și a devenit tipograful, prin excelență, al cauzei Reformei. Biblia sa în limba franceză din 1553 a continuat accentul Reformei asupra citirii Scripturii de către laici în limbile vernaculare, iar edițiile sale ale Institutelor și Comentariilor lui Calvin, împreună cu alte scrieri protestante, au sprijinit mișcarea în creștere în dorința sa de a auzi clar Cuvântul și de a fi guvernată de Scripturi.

Ediția din 1559 a Institutelor a fost „cea mai cuprinzătoare sinteză a doctrinei protestante în timpul Reformei” (John Calvin’s ‘Institutes’, p. 219), și, probabil, cel mai important volum apărut în cadrul Reformei, dovadă stând traducerea sa în șase (poate șapte) alte limbi până în 1624. Ediția lui Estienne, ușor de citit și frumoasă chiar și după standardele de azi, a jucat un rol important în creșterea bisericilor Reformei în secolul al XVI-lea.

Sursa originală: The Ink – https://www.desiringgod.org/articles/the-ink

Tradus cu permisiune – Translated with permission