Cum poate o lume plină de rău și suferință să facă parte din planul lui Dumnezeu?
Problema răului
Dintre toate imaginile cutremurătoare din cel de-al Doilea Război Mondial, cu nori formați în urma exploziilor și cadavre plutitoare, una mi-a rămas în minte. Fotografia a fost făcută în 1942, în afara orașului Ivanhorod, în Ucraina. O mamă aleargă de la stânga la dreapta, ținându-și în brațe copilul.
Scena în sine nu era una neobișnuită. S-a repetat de zeci de milioane de ori, în zeci de țări, în familii demult uitate de istorie.
Ceea ce este neobișnuit este faptul că cineva a ales să imortalizeze scena, cineva care a aprobat ceea ce ilustra fotografia.
În stângă se află un soldat german, cu arma îndreptată spre mamă și copil. La doar o fracțiune de secundă după ce a fost făcută fotografia, mama și copilul cu murit.
În timp ce scriam, tocmai am aflat despre soarta unei familii de evrei capturate în atacul terorist din 7 octombrie 2023. Teroriștii din Gaza au capturat familia Bibas, apoi au ucis-o pe mama, Shiri, și pe cei doi fii ai ei în captivitate. Unul dintre copii, strangulat cu mâinile goale, avea patru ani. Celălalt, cu părul roșcat, avea doar zece luni.
Astăzi s-au împlinit trei ani de la invadarea Ucrainei de către Rusia, în ceea ce Vladimir Putin a numit o campanie de denazificare. Și, astfel, câmpurile din Ivanhorod nu mai par atât de îndepărtate, iar 1942 nu mai pare atât de departe.
Deci cum poate o lume plină de rău să facă parte din planul lui Dumnezeu?
Este o întrebare la care nu pot să nu mă gândesc când privesc lumea de astăzi și când privesc în istorie. Poate oare această lume decăzută, brutală și crudă să fie într-adevăr parte din planul lui Dumnezeu? În fiecare seară, familia mea se adună în biblioteca casei noastre pentru a citi Biblia, a cânta și a se ruga. Fiul meu mai mare întreabă adesea despre războiul din Ucraina. Cum să-i răspund? Care este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre fierbinți?
Bunătate prostească
Când ne îndreptăm spre Scriptură, nu găsim răspunsuri sigure și liniștitoare. În schimb, găsim mulți dintre cei mai credincioși și inspirați scriitori ai Scripturii care pun aceleași întrebări dificile. Ne amintim de Plângeri 3 ca fiind unul dintre cele mai frumoase pasaje din toată Biblia, sursa de inspirație pentru unul dintre cele mai frumoase cântece din cartea noastră de imnuri. Citim în Plângeri 3:21-24:
Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
Mergem însă puțin mai departe în același capitol și perspectiva profetului Ieremia, sau cel puțin tonul său, începe să se schimbe și să se întunece. Citim în Plângeri 3:43–48:
„În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă. Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră. Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare. Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră. De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire. Şuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.”
Vă puteți imagina aceste cuvinte în mintea și pe buzele lui Shiri Bibas, în timp ce se ghemuia în camera de siguranță a familiei sale din Nir Oz și încerca să-și protejeze cei doi fii din captivitate. Vă puteți imagina teroarea pură de pe fața ei, teroare care avea să ducă la moartea ei și a fiilor ei și care a fost surprinsă pe înregistrarea video de teroriști?
Vă puteți imagina aceste cuvinte, această oscilație sălbatică a emoțiilor, când familiile evreiești au coborât în sfârșit din vagoanele de vite în lagărele de concentrare, spre un destin pe care, în retrospectivă, știm că era deja pecetluit. Poate că nimeni nu a surprins aceste emoții mai pregnant decât Vasily Grossman în romanul său clasic din secolul al XX-lea, Viață și destin. Mama sa evreică a murit în Berdichev, Ucraina, în 1941, în mâinile invadatorilor germani.
Grossman a scris despre euforia pe care au simțit-o evreii când au scăpat din vagoanele împuțite și înghesuite și li s-a spus că vor merge direct să facă baie. „Niciun Dumnezeu milostiv”, a scris Grossman, „nu ar fi putut gândi ceva mai bun”.
Curând, desigur, au aflat adevărul. În câteva minute, bătrânii, femeile și copiii au fost uciși prin gazare, apoi incinerați. Cum poate fi înțeleasă o asemenea răutate? Cum au putut tații și soții să-și continue viața marcați de o asemenea durere?
„Cum poate continua să existe un astfel de om”, scria Grossman, “văzând strălucirea din cer aprinzându-se cu o forță reînnoită? Acum când mâinile pe care le sărutase au ars, acum când ochii care îl admirau, acum părul al cărui miros îl recunoștea în întuneric, acum când copiii lui, soția lui, mama lui…”.
Grossman, veteran al Armatei Roșii, a devenit faimos pentru că a pus sub semnul întrebării sovieticii întrebându-se dacă într-adevăr erau diferiți de naziști, având în vedere pofta lor comună pentru crimele în masă. Dar a devenit unul dintre cei mai iubiți și respectați scriitori ai secolului XX datorită talentului său de a descrie scene emoționante de iubire în mijlocul ororilor Holocaustului. Simți durerea din penița lui pentru o iubire care nu poate fi stinsă niciodată, iubirea dintre o mamă și fiul ei.
„Această bunătate, această bunătate stupidă, este esența umanității”, a scris Grossman. ”Este ceea ce diferențiază omul, bunătatea este cea mai mare realizare a sufletului său. Să poată privi în jur și să spună nu, viața nu este rea!”
Plângere pentru rău
Am scris noua carte Where Is God in a World with So Much Evil? (Unde este Dumnezeu într-o lume cu atâta rău?) ca o plângere pentru răul din trecut, prezent și viitor. Am scris despre imaginea lui Dumnezeu și despre nenumăratele încercări de a stinge viața și de a da vina pe Autorul ei. Am scris despre răul din interior – războiul nostru împotriva lumii, a cărnii și a diavolului – și despre nevoia noastră disperată de iubirea neclintită a unui Domn a cărui milă nu se sfârșește niciodată.
Problema răului este o problemă a umanității și a umilinței. Este acceptabil, ba chiar binevenit, să-I punem lui Dumnezeu întrebări dificile. Este aprobat de Scriptură și face parte din ceea ce înseamnă să fim creați după chipul lui Dumnezeu. Problema este că nu întotdeauna ne plac răspunsurile Lui. Pentru că în Scriptură, ca și în istorie, vedem că suntem capabili de lucruri mai bune și mai rele decât ne imaginăm.
„Oamenii buni și oamenii răi sunt la fel de predispuși slăbiciunii”, a observat Grossman. ”Diferența dintre cei doi este pur și simplu că un om rău va fi mândru toată viața de o singură faptă bună pe care a făcut-o, în timp ce un om cinstit abia dacă este conștient de faptele sale bune, dar își amintește un singur păcat ani de zile.”
Adevărul este prima victimă a oricărui rău mare. Sunt multe lucruri pe care nu le înțelegem despre căile lui Dumnezeu în lume. Răul începe, așa cum a început în Grădină, când ne imaginăm că știm mai bine decât El, când luăm răzbunarea în propriile mâini, când împărțim oamenii în buni și răi în loc să identificăm păcatul care ne separă de Dumnezeu. Numai Christos ne poate elibera din ciclul răzbunării (Rom. 8:2; Gal. 5:1).
Plângerile nu rezolvă niciodată tensiunile pe care le întâlnim în capitolul trei. La sfârșitul cărții, Plângerile lui Ieremia, găsim încapitolul 5:19-22:
“Doamne, Tu împărăţeşti veşnic. Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie. De ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne părăseşti pentru mult timp?”
Când privim spre cruce, găsim rezolvarea pe care Dumnezeu a plănuit-o de la început. Privindu-L pe Christos, știm că Dumnezeu nu ne-a lepădat. Dumnezeu nu este mânios pe poporul Său, pentru că „El L-a făcut păcat pentru noi, pe Cel ce n-a cunoscut păcat, ca noi să fim neprihăniți în El” (2 Corinteni 5:21).
Deci, unde este Dumnezeu într-o lume cu atâta răutate? Priviți la Christos – răspunsul la rugăciunile noastre, garanția viitorului nostru, biruitorul păcatului și al morții.
Collin Hansen este autorul cărții Where Is God in a World with So Much Evil? (Unde este Dumnezeu într-o lume cu atâta răutate?).
Sursa originală: How Can A World Full Of Evil And Suffering Be A Part Of Gods Plan? – https://www.crossway.org/articles/how-can-a-world-full-of-evil-and-suffering-be-a-part-of-gods-plan
Tradus cu permisiune – Translated with permission