Zece angajamente pentru a cultiva sănătatea mentală
În 22 octombrie 1976, Clyde Kilby, care acum este cu Christos în cer, a ținut o prelegere de neuitat. Am mers să-l ascult în seara aceea pentru că îl iubeam. Fusese unul dintre profesorii mei de literatură engleză la Wheaton College. Mi-a deschis ochii ca să văd mai multe de la viață decât știam că poate fi văzut. O, ce ochi avea!
În această privință era asemenea eroului său, C.S. Lewis. Când vorbea despre copacul pe care îl văzuse în drum spre curs în dimineața aceea, te întrebai de ce ai fost atât de orb toată viața. Din acele zile petrecute la cursurile lui Clyde Kilby, Psalmul 19:1 a devenit central pentru viața mea: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu.”
„Încetați să mai căutați sănătatea mintală în oglinda autoanalizei și începeți să vă adăpați din remediile lui Dumnezeu din natură.”
În seara aceea, dr. Kilby, care avea o inimă pastorală și ochiul unui poet, ne-a implorat să încetăm să mai căutăm sănătatea mintală în oglinda autoanalizei și, în schimb, să ne adăpăm din remediile lui Dumnezeu din natură. Nu era naiv. Cunoștea realitatea păcatului. Cunoștea necesitatea răscumpărării în Christos. Dar ne-a spus că Christos ne-a cumpărat nu doar inimi noi, ci și ochi noi. Rugămintea lui era să încetăm să mai fim neimpresionați de gloria stranie a lucrurilor obișnuite. El a încheiat acea prelegere din 1976 cu o listă de angajamente. Ca un omagiu adus profesorului meu și ca o binecuvântare pentru sufletul tău, ți le ofer spre bucuria ta.
1. Cel puțin o dată pe zi voi privi cu atenție spre cer și îmi voi aminti că eu, o ființă conștientă înzestrată cu conștiință morală, mă aflu pe o planetă care călătorește prin spațiu, cu lucruri minunat de misterioase deasupra și în jurul meu.
2. În locul ideii obișnuite a unei schimbări evolutive lipsite de minte și fără sfârșit, la care nu putem nici adăuga, nici scădea ceva, voi presupune un univers călăuzit de o Inteligență care, așa cum spunea Aristotel despre dramele grecești, cere un început, un mijloc și un sfârșit. Cred că acest lucru mă va feri de cinismul exprimat de Bertrand Russell înainte de moartea sa, când a spus: „Este întuneric afară, și când voi muri va fi întuneric înăuntru. Nu există splendoare, nu există măreție nicăieri, doar trivialitate pentru o clipă, și apoi nimic.”
3. Nu voi cădea în neadevărul că această zi, sau oricare altă zi, este doar încă un interval ambiguu și trudnic de douăzeci și patru de ore, ci o întâmplare unică, plină — dacă doresc — de potențialități vrednice. Nu voi fi suficient de nechibzuit să presupun că necazul și durerea sunt cu totul paranteze rele în existența mea, ci, la fel de probabil, scări care trebuie urcate spre maturitatea morală și spirituală.
4. Nu-mi voi transforma viața într-o linie subțire și dreaptă care preferă abstracțiile realității. Voi ști ce fac atunci când abstractizez — lucru pe care, desigur, va trebui să-l fac adesea.
5. Nu-mi voi diminua propria unicitate prin invidierea altora. Voi înceta să mă scormonesc pe mine însumi pentru a descoperi în ce categorii psihologice sau sociale m-aș putea încadra. În cea mai mare parte, voi uita pur și simplu de mine și îmi voi face cu credincioșie lucrarea.
6. Îmi voi deschide ochii și urechile. O dată pe zi voi privi îndelung un copac, o floare, un nor sau o persoană. Nu mă voi preocupa să întreb ce sunt, ci mă voi bucura pur și simplu că sunt. Le voi lăsa cu bucurie taina existenței pe care Lewis o numește „divină, magică, înfricoșătoare și extatică”.
7. Uneori mă voi întoarce la prospețimea privirii pe care o aveam în copilărie și voi încerca, măcar pentru puțin timp, să fiu — în cuvintele lui Lewis Carroll — „copilul frunții curate și neumbrite și al ochilor care visează de uimire”.
8. Voi urma sfatul lui Darwin și mă voi întoarce adesea spre lucruri care hrănesc imaginația: literatura bună și muzica bună — de preferință, așa cum sugerează Lewis, o carte veche și o muzică fără vârstă.
9. Nu voi îngădui năvalei diabolice a acestui secol să-mi acapareze toate energiile, ci, așa cum sugera Charles Williams, voi „împlini clipa ca pe o clipă”. Voi căuta să trăiesc bine acum, chiar acum, pentru că singurul timp care există este prezentul.
10. Chiar dacă s-ar dovedi că mă înșel, îmi voi paria viața pe presupunerea că această lume nu este absurdă și nici condusă de un proprietar absent, ci că astăzi — chiar astăzi — se adaugă o nouă tușă pe pânza cosmică, pe care, la vremea cuvenită, o voi recunoaște cu bucurie drept o lucrare a Arhitectului care Se numește Alfa și Omega.
Sursa originală: 10 Resolutions For Mental Health – https://www.desiringgod.org/articles/10-resolutions-for-mental-health
Tradus cu permisiune – Translated with permission