Ce va însemna pentru tine Judecata finală?
Scriu aceste rânduri în ajunul Anului Nou. Sfârșitul anului îmi îndreaptă gândurile spre alte sfârșituri — precum judecata finală. Meditează împreună cu mine, dacă dorești, la cum va fi să trecem prin marea judecată de pe urmă. Este bine să ne așezăm limpede în minte cum va fi atunci. Dacă am putea vedea clar acest lucru, i-ar face pe cei ce se încred în Christos cei mai fericiți și mai curajoși oameni ai anului.
Cred cu tărie că vom sta cu toții înaintea unei judecăți finale, împreună cu restul lumii. „Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu” (Romani 14:10; 2 Corinteni 5:10). Când Isus spune: „Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață”, înțeleg că nu vom fi condamnați la judecata finală, deoarece sentința noastră a fost deja pronunțată — nevinovat. Atunci, de ce suntem prezenți la judecata de pe urmă?
Imaginea ne este oferită în Apocalipsa 20:12–15.
„Și am văzut pe morți, mari și mici, stând înaintea tronului. Și niște cărți au fost deschise. Apoi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după cele scrise în cărți, potrivit cu faptele lor. Și marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele; și fiecare a fost judecat după faptele lui. Apoi Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta este moartea a doua: iazul de foc. Și oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc.”
Există „cărți” (v. 12) și există o „carte” (vv. 12, 15). „Cartea” este numită „cartea vieții”. „Cărțile” reprezintă înregistrarea faptelor tuturor oamenilor. Acest lucru este sugerat atunci când Ioan spune: „Morții au fost judecați după cele scrise în cărți, potrivit cu faptele lor… și fiecare a fost judecat după faptele lui” (vv. 13, 14).
Toți morții sunt judecați având în vedere cele scrise în cărți. Aceasta îi include pe credincioși și necredincioși, pe cei aleși și pe cei nealeși. Este o judecată a tuturor oamenilor: „Am văzut pe morți, mari și mici” (v. 12). „Morții au fost judecați” (v. 12). „Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele; și au fost judecați” (v. 13). Așadar, credincioșii și necredincioșii se confruntă cu ceea ce este scris în cărți. Acest lucru contează. Dar în ce fel contează?
Pentru a răspunde, trebuie să vedem ce înseamnă să ai numele scris în „cartea vieții” (vv. 12, 15). În Apocalipsa 13:8, Ioan spune: „Toți locuitorii pământului se vor închina [fiarei], toți aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului care a fost înjunghiat.” Două lucruri sunt esențiale aici:
- Primul este că numele au fost scrise în cartea vieții încă dinainte de creație. Prin urmare, aceasta este o referire la cei aleși (Apocalipsa 3:5) — aceia care aveau să creadă cu siguranță în Christos și să fie mântuiți prin El.
- În al doilea rând, a fi scris în cartea vieții garantează că o persoană nu se va închina fiarei. Acest lucru este implicat de afirmația că toți se vor închina fiarei, cu excepția celor al căror nume este scris în cartea vieții. Dacă numele tău este în cartea vieții, nu te vei închina fiarei. Nu este o coincidență. A fi în carte înseamnă a aparține lui Dumnezeu, care Își păzește aleșii de închinarea demonică. Ioan spune același lucru și în Apocalipsa 17:8: „Locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise în cartea vieții de la întemeierea lumii, se vor mira când vor vedea fiara.” A fi în carte garantează că nu te vei mira de fiară.
Ne întoarcem astfel la judecata din Apocalipsa 20. În versetul 15 se spune: „Dacă numele cuiva nu era găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc.” Aceasta implică faptul că a fi scris în cartea vieții garantează că cineva nu va pieri. Mântuirea este asigurată pentru toți cei care sunt scriși în cartea vieții.
Motivul pentru care a fi scris în cartea vieții ne asigură mântuirea este că această carte este numită „cartea vieții Mielului care a fost înjunghiat” (Apocalipsa 13:8). Numele din această carte nu sunt mântuite pe baza faptelor lor. Ele sunt mântuite pe baza faptului că Christos a fost înjunghiat. El „ne iubește și ne-a eliberat de păcatele noastre prin sângele Lui” (Apocalipsa 1:5). Am fost răscumpărați prin sângele Lui (Apocalipsa 5:9).
În aceste condiții, ce loc ocupă, în judecata noastră, consemnarea vieților noastre păstrată în „cărți”? Răspunsul este că aceste cărți conțin suficiente dovezi ale apartenenței noastre la Christos, astfel încât ele funcționează ca o confirmare publică a credinței noastre și a unirii noastre cu El. Luați în considerare Apocalipsa 21:27: „Nimic necurat nu va intra în ea [Noul Ierusalim], nici cine face urâciune sau minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.” Aici, rezultatul faptului de a fi scris în cartea vieții nu este doar ne-pierirea, ci și nepersistarea într-o practică a faptelor detestabile, păcătoase. Cu alte cuvinte, la fel cum în Apocalipsa 13:8 a fi în cartea vieții garantează că cineva nu se va închina fiarei, tot astfel în Apocalipsa 21:27 a fi în cartea vieții garantează că cineva nu va trăi într-o practică a faptelor detestabile.
Prin urmare, faptele noastre confirmă că numele noastre sunt în carte și ar trebui să fie în carte — adică ele confirmă că ne încredem în Christos și suntem uniți cu El. Faptele noastre sunt rodul credinței noastre și al unirii noastre cu Christos.
De pildă, gândiți-vă la tâlharul de pe cruce. Isus i-a spus că va intra în Rai (Luca 23:43). Dar cum va arăta judecata pentru el atunci când cărțile vor fi deschise? 99,9% din viața lui va fi păcat. Și doar ultimele ore vor fi rodul credinței. Cred că Dumnezeu va deschide cartea vieții și va arăta numele tâlharului de pe cruce. Mântuirea lui va fi asigurată prin sângele lui Christos. Apoi Dumnezeu va deschide cărțile și va folosi înregistrarea păcatelor pentru a glorifica jertfa supremă a Fiului Său, iar apoi va folosi ultima pagină pentru a arăta schimbarea care a fost produsă în atitudinile și cuvintele tâlharului. Acea ultimă pagină — ultimele ore pe cruce — va fi confirmarea publică a credinței și a unirii tâlharului cu Christos.
Prin urmare, când spun că ceea ce este scris în cărți este o confirmare publică a credinței noastre și a unirii noastre cu Christos, nu mă refer la faptul că înregistrarea va conține mai multe fapte bune decât fapte rele. Mă refer la faptul că acolo va fi consemnat genul de schimbare care dovedește realitatea credinței — realitatea regenerării și a unirii cu Christos. Vor exista suficiente dovezi ale harului, astfel încât Dumnezeu va putea face o prezentare publică a celor scrise în cărți pentru a verifica realitatea nașterii din nou a celor scriși în cartea vieții. Nimeni nu este mântuit pe baza faptelor sale. Dar fiecare om care este mântuit face fapte noi. Nu în mod desăvârșit, ci cu o dorință smerită după mai multă sfințenie.
Așa intru eu în acest an: încrezător că actul condamnării mele este deja în trecut (Romani 8:3), că numele meu este scris în cartea vieții și că Cel care a început o bună lucrare în mine o va duce la bun sfârșit în ziua lui Christos. Mă rog pentru tine, ca să fii împreună cu mine.
Sursa originală: What Will The Final Judgment Mean For You? – https://www.desiringgod.org/articles/what-will-the-final-judgment-mean-for-you
Tradus cu permisiune – Translated with permission