Gândurile de azi devin obiceiurile de mâine

Te gândești vreodată la propriile tale gânduri? Nu într-un sens meta sau psihologic, ci te întrebi vreodată ce fel de lucruri îi permiți minții tale să cultive? Potrivit Scripturii, a-ți cerceta gândirea nu este doar o disciplină rodnică, ci una necesară. Biblia ne atrage în mod repetat atenția asupra obiceiurilor noastre.

„Să nu vă conformați veacului acestuia, ci să fiți transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi care este voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12:2)

„Cugetă bine la ce spun; căci Domnul îți va da pricepere în toate.” (2 Timotei 2:7)

[Isus] S-a întors și i-a spus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano! Tu ești o piedică pentru Mine. Căci nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” (Matei 16:23)

Am putea continua. Și nu ne-ar ajunge timpul să enumerăm toate situațiile în care Scriptura ne cheamă să „ne aducem aminte” (termen care apare în ESV de peste două sute de ori), sau să „luăm aminte” / „să considerăm” (un adevărat refren al Epistolei către Evrei), sau să „înțelegem” (un imperativ preferat al Proverbelor).

Dumnezeu consideră tiparele gândirii noastre esențiale pentru urmărirea fericirii și a sfințeniei. De aceea te întreb din nou: cât de des te gândești la lucrurile la care te gândești?

Fluxul tău mental de „media”

Imaginează-ți pentru un moment mintea ta ca pe un flux de social media. (Nu este! Este doar o metaforă.) În fiecare zi, „derulezi” prin mii de gânduri — de la ce să mănânci la micul dejun, la o floare frumoasă din curte, la factura pe care trebuie să o plătești, la un roman de Jane Austen, până la taina glorioasă a Trinității. Este evident că gama subiectelor și valoarea lor relativă variază enorm.

La fel ca într-un feed digital de pe YouTube sau Instagram, ori de câte ori „dai click” pe unul dintre aceste gânduri și rămâi acolo, feedul tău se schimbă. Cu fiecare selecție, „algoritmul” minții tale se ajustează puțin. Mâine vei avea mai multe gânduri asemănătoare cu cele pe care le-ai ales și le-ai aprobat astăzi.

Schimbând metafora, tu scrii „pe tăblița inimii tale” prin tiparele atenției tale (Proverbe 3:3; 7:3). Cu cât revii mai des la un anumit fir de gândire, cu atât inscripția devine mai adâncă. În timp, mâzgălelile din mintea ta devin sculpturi bine tocite. Ele se întăresc în obiceiuri.

În cartea sa The Logic of the Body – Logica corpului, Matthew LaPine descrie felul în care traseele gândurilor și ale pasiunilor noastre pot fi modelate și pot păstra acea formă în timp. Termenul tehnic pentru acest fenomen este plasticitatea — „capacitatea de a lua o formă (maleabilitate) și de a păstra acea formă (durabilitate). Este capacitatea care face posibilă formarea obiceiurilor”. De-a lungul lunilor și anilor, ridicarea greutăților îți va modela și întări mușchii. În același fel, mintea, voința și dorințele noastre au „abilitatea de a fi modelate în forme semi-permanente” prin obiceiurile noastre. Așa cum corpul tău și feedul tău de social media sunt plastice, la fel sunt și tiparele tale de gândire.

Pe scurt, gândurile noastre ne modelează gândirea. Ceea ce gândim acum (timp prezent) influențează semnificativ ceea ce vom gândi mai târziu (timp viitor). Iar gândirea noastră modelează cine suntem. Ceea ce alegem să avem în atenție nu poate fi separat de ceea ce devenim (2 Corinteni 3:18).

Alege cu grijă ceea ce gândești

Isus ilustrează acest principiu în Matei 6. El ne avertizează să nu cădem în șanțul mental al anxietății, frământându-ne cu privire la nevoile zilnice. Totuși, El nu Se așteaptă să alungăm îngrijorarea prin simpla forță a voinței. Ne îndreaptă atenția spre păsări. Ne invită să zăbovim asupra crinilor. Ne cheamă într-un nou tipar de gândire, centrat pe grija părintească și împărătească a lui Dumnezeu. LaPine explică:

„Opusul anxietății din Matei 6 este căutarea Împărăției (6:33). Cu alte cuvinte, suntem chemați să ne supunem grijii și conducerii domniei Tatălui nostru. Ceea ce ne aduce mângâiere este certitudinea grijii Lui suverane; El este Grădinarul creației Sale bune și al nostru.”

Cu alte cuvinte, Isus spune: „Nu gândi în felul acela, gândind în felul acesta.” Fă anxietatea tot mai de neconceput, gândindu-te tot mai mult la Împărăție. Lui Isus Îi pasă de rodul mental și emoțional pe termen lung al lucrurilor cărora le acordăm atenția noastră.

„Mâine vei avea mai multe gânduri asemănătoare cu cele pe care le-ai ales și le-ai aprobat astăzi.”

Așa cum filtrăm un feed de social media, apăsând „Nu mă interesează”, „Mai mult ca acesta” sau „Abonează-te”, trebuie să ne filtrăm și gândurile, astfel încât fluxul minții noastre să fie tot mai mult conform cu mintea lui Christos (Filipeni 2:5). În timp, putem face tiparele evlavioase de gândire mai ușor de urmat, iar pe cele neevlavioase mai greu de susținut.

Iar pentru a face acest lucru, învățăm să ne interogăm gândurile.

Adevărat, bun, frumos?

Tot ce este bun, adevărat și frumos — umple-ți „fluxul minții” cu aceste lucruri, veghind asupra gândurilor tale. Astfel, am putea parafraza îndemnul plin de bucurie al lui Pavel din Filipeni 4:8. Implicit în această invitație la o gândire rodnică se află chemarea de a ne întreba dacă lucrurile care ne ocupă mintea sunt demne să fie acolo. Pavel ne oferă criterii după care să ne evaluăm gândirea. Și acesta nu este singurul loc din Biblie unde ni se dau standarde pentru tiparele noastre mentale.

Nu există un moment mai potrivit decât începutul unui nou an pentru a începe, prin Duhul, înnoirea minții. Pe măsură ce cauți să veghezi asupra fluxului gândurilor tale, iată câteva întrebări pe care să ți le pui.

1. Este acest gând în acord cu adevărul?

Pavel începe frumoasa listă de lucruri asupra cărora ar trebui să ne îndreptăm atenția cu „tot ce este adevărat” (Filipeni 4:8). Nu suntem lăsați, ca Pilat, să ne scărpinăm în cap întrebându-ne ce înseamnă asta. Isus spune: „Eu sunt… Adevărul” (Ioan 14:6), sugerând că tot ce este adevărat este în armonie cu cine este Dumnezeu, așa cum S-a descoperit în Isus și în Scriptură și, într-o măsură mai mică, în istoria pe care El o scrie în această lume.

Poate cea mai răspândită minciună pe care o menajăm este aceea care ne așază pe noi în centrul tuturor lucrurilor. Această minciună este la fel de veche ca grădina Edenului. Nimeni nu ar trebui „să aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să gândească cu cumpătare” (Romani 12:3). Orice ritm de gândire care hrănește mândria noastră naturală și egocentrismul merită un „Dislike – Neapreciere” imediat. Tiparele adevărate de gândire nu sunt oglinda lui Narcis, care ne captivează cu propria reflecție, ci ne scot din închisoarea sinelui.

Așadar, mă ajută acest gând să mă văd corect pe mine însumi? Obiceiurile mele mentale gravitează în jurul meu? Sau mă ajută să-i „socotesc pe alții mai presus de mine însumi” (Filipeni 2:3)? Se potrivește acest gând cu caracterul lui Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, cu lumea Lui și cu căile Lui? Merge el pe direcția realității? Este adevărat?

2. Rămâne acest gând ancorat în bine?

Uneori, cea mai bună cale de a stabili tipare bune este să le smulgem pe cele rele. De aceea, Pavel ne orientează întreaga gândire când spune: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” — adică la „curvie, necurăție, patimă, poftă rea și lăcomie” (Coloseni 3:2, 5). Ne dorim ca gândurile noastre să se îndrepte în mod obișnuit spre Celce este bun, îndepărtându-ne de plăcerile trecătoare ale păcatului pe care lumea le vinde.

Pentru mulți dintre noi, gândirea bună nu este blocată de răul explicit, ci de distragerea superficială. A mânca un Twinkie (echivalentul prăjiturii de copii Barni sau Măgura) din când în când nu te omoară, dar nu-ți face un stil de viață din asta. „Fraților, nu fiți copii la minte; ci la răutate fiți prunci, iar la minte fiți oameni mari” (1 Corinteni 14:20). Gândirea trivială, banală și frivolă produce un om fără rădăcini. În schimb, lasă ca greutatea binelui să-ți capteze atenția. Gândește la lucruri serioase, ca să devii puternic din punct de vedere mental.

Întreabă-te: este acest gând valoros? Are vreo legătură cu lucrurile care contează cu adevărat? Timpul meu online mă distrage cu gânduri strălucitoare, dar goale? Mă înclină acest gând spre păcat și spre tiparele lumii necredincioase? A-l privi pe acest om în felul acesta mă conduce spre necurăție? Citirea acestui site de știri aprinde în mine patimi neevlavioase? Rămân eu ancorat în binelui?

3. Mă ajută acest gând să văd frumusețea?

Există multe frumuseți în lume care merită atenția noastră: un răsărit peste zăpadă proaspătă, zâmbetul unui copil, cântarea adunării, poezia lui Coleridge, culoarea verde. Frumusețea ne cheamă. Ea ne trezește bucuria și dorința. Nu ne lasă neschimbați. Frumusețea — oriunde ar fi găsită — merită uimirea noastră.

Dar toate aceste frumuseți mai mici arată dincolo de ele însele. Ele sunt stropi ai unei alte măreții, ecouri ale unei armonii treimice. Frumusețea ne cheamă să-L contemplăm pe Frumosul Însuși. Când învățăm să acordăm atenție lucrurilor frumoase — împreună cu cele bune și adevărate — mintea noastră poate urmări razele înapoi spre soare.

În cele din urmă, toate gândurile noastre ar trebui orientate spre scopul nostru suprem: să-L glorificăm pe Dumnezeu, bucurându-ne de El pentru totdeauna. De aceea, primul și ultimul criteriu în vegherea asupra gândurilor noastre este acesta: mă ajută acest gând să mă bucur mai mult de Dumnezeu, așa cum intenționează El? Mă apropie această linie de gândire de El sau mă face să-L uit? Îmi deschide ochii spre bunătatea, adevărul și frumusețea Lui sau îmi amorțește simțurile spirituale? Mă ajută să urmăresc o bucurie deplină și durabilă în Isus?

Dumnezeu ne-a dat minți ca să hrănim inimile cu vreascuri care să aprindă afecțiunile noastre pentru El. Mintea noastră există pentru Christos. Așadar, veghează asupra gândurilor tale, pentru a crea șanțuri adânci pe care să curgă această desfătare dumnezeiască.

Sursa originală: Today’s Thoughts Become Tomorrow’s Habits – https://www.desiringgod.org/articles/todays-thoughts-become-tomorrows-habits#curate-your-thoughts

Tradus cu permisiune – Translated with permission