Nu te da bătut!
„Aici este răbdarea sfinților” (Apocalipsa 14:12).
Cu toții tânjim după odihnă datorită oboselii vieții. Dumnezeu a așezat dorința de odihnă în sufletele noastre și promite că o va împlini: „Căci voi sătura sufletul obosit și voi înviora orice suflet mâhnit” (Ieremia 31:25).
„Acum” și „Nu încă” al odihnei noastre
Într-un mod foarte real, Isus le dă odihnă „tuturor celor trudiți și împovărați” care vin la El (Matei 11:28). Dar în veacul acesta nu putem avea odihnă deplină.
Dumnezeu îți va da harul Său la vreme de nevoie, și acesta îți va fi de ajuns, chiar și în cele mai grele momente.
În acest veac, Isus ne dă odihna Evangheliei: încetarea muncii imposibile de a ne ispăși singuri păcatele (2 Corinteni 5:21). Dar, odată ce îmbrățișăm Evanghelia, suntem și înrolați într-un război — un război pentru a continua să credem Evanghelia și un război pentru a o răspândi altora. În acest veac „ne străduim să intrăm în acea [deplină] odihnă” a veacului viitor (Evrei 4:11).
Războaiele sunt istovitoare — mai ales cele lungi. De aceea ești adesea obosit. Mulți soldați, confruntați cu asprimea luptei, vor să iasă din ea. De aceea ești ispitit să fugi. De aceea ești ispitit să renunți.
Nu renunța
Dar nu renunța. Nu, ci mai degrabă „îmbărbătează-te! Să nu-ți slăbească mâinile, căci munca ta va fi răsplătită” (2 Cronici 15:7).
Nu renunța când păcatul acela familiar, care încă pândește la ușa ta după atâția ani, sare din nou cu ispita.
„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost omenească. Și Dumnezeu este credincios: El nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, va pregăti și mijlocul de scăpare, ca s-o puteți răbda.” (1 Corinteni 10:13)
Nu renunța când simți acea oboseală adâncă a sufletului, născută din lupte îndelungate cu slăbiciuni persistente.
„Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune.” De aceea mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Christos să rămână peste mine. (2 Corinteni 12:9)
Nu renunța când rugăciunile tale, cerute și căutate și bătute la ușă de mult timp, nu au primit încă răspuns.
„Le-a spus o pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu-și piardă nădejdea.” (Luca 18:1)
Nu renunța când săgețile aprinse ale îndoielii, aruncate de diavol, își găsesc ținta și te clatină.
„Luați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea… Luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:13, 16)
Nu renunța când efectul fragmentant al presiunilor multiple pare neîncetat.
„Ci, ca slujitori ai lui Dumnezeu, ne recomandăm în toate prin multă răbdare: în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în închisori, în răscoale, în osteneli, în privegheri, în posturi…” (2 Corinteni 6:4–5)
Nu renunța când ogorul pe care Domnul ți l-a încredințat este greu și secerișul nu pare promițător.
„Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom renunța.” (Galateni 6:9)
Nu renunța când lucrezi în ascuns și te întrebi cât de mult mai contează ceea ce faci.
„Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” (Matei 6:4)
Nu renunța când reputația ta este afectată pentru că încerci să-I fii credincios lui Isus.
„Ferice de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră.” (Matei 5:11)
Nu renunța când așteptarea după Dumnezeu pare fără sfârșit.
„Flăcăii obosesc și ostenesc, și tinerii cad sleiți de puteri; dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.” (Isaia 40:30–31)
Nu renunța când ai căzut în păcat. Nu te tăvăli în el. Pocăiește-te (din nou), ia-ți ochii de la tine (din nou) și fixează-ți privirea asupra lui Isus (din nou). Ridică-te și întoarce-te în luptă.
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9); „dacă suntem necredincioși, El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui pe Sine.” (2 Timotei 2:13)
Nădejde și ajutor în vremuri grele
Nu renunța când ai căzut în păcat. Nu te afunda în el. Ridică-te și întoarce-te în luptă.
A trăi prin credință în „lucruri care nu se văd” este greu (Evrei 11:1). Isus ne amintește: „strâmtă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află” (Matei 7:14). Dar calea a fost întotdeauna grea, și nu ești singur în această dificultate. Ești înconjurat de un nor mare de martori care au mers pe acest drum înaintea ta (Evrei 12:1). Mulți au suferit mult mai mult și au rămas credincioși. Adu-ți aminte de ei și urmează-le credința (Evrei 13:7).
Mai presus de toate, adu-ți aminte de Isus Christos (2 Timotei 2:8). Isus îți cunoaște faptele (Apocalipsa 2:2) și înțelege lupta ta (Evrei 12:3). Harul Lui îți va fi dat la vreme de nevoie (Evrei 4:16) și îți va fi de ajuns, chiar și în cele mai grele momente (2 Corinteni 12:9).
Așadar, privește la Isus (Evrei 12:2), „luptă lupta cea bună a credinței” (1 Timotei 6:12) și du-ți alergarea până la capăt (2 Timotei 4:7). După ce vei fi împlinit voia lui Dumnezeu, vei primi ceea ce a fost promis: răsplata Lui mare și veșnică (Evrei 10:35–36). Privite din perspectiva veșniciei, suferințele acestei vieți nu vor fi lungi, iar „prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufletele” (Luca 21:19).
Nu renunța.
Sursa originală: Don’t Give Up! – https://www.desiringgod.org/articles/dont-give-up
Tradus cu permisiune – Translated with permission