Bucurie, întristare și o viață de rugăciune sănătoasă
Transcriere audio
Tony Reinke: Bine ați revenit la podcastul Ask Pastor John. Săptămâna aceasta ni se alătură pastorul și autorul Tim Keller, care a scris mai multe cărți excelente, iar la colecția sa se adaugă în curând o carte despre rugăciune. Titlul ei este Prayer: Experiencing Awe and Intimacy with God – Rugăciunea: Experimentarea reverenței și intimității cu Dumnezeu. V-o veți dori și pe aceasta. Tim ni se alătură din nou pentru a vorbi despre rugăciune.
A fi nefericit în prezența lui Dumnezeu — am vorbit despre acest lucru luni, dar vreau să revenim asupra lui. În carte, vorbești despre a te plânge lui Dumnezeu — despre a I te lamenta — cu privire la felul în care merg lucrurile pe pământ. Știm că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor. Așadar, când și cum ar trebui să ne exprimăm lamentația în rugăciune, asemenea psalmistului? Altfel spus, cum se plâng calviniștii buni? Lucrul acesta pare foarte riscant.
Tim Keller: Ei bine, convingerea mea este referitoare la calviniști este că ei înțeleg faptul că, deși decretul lui Dumnezeu este cauza finală a tuturor lucrurilor care se întâmplă, există o conlucrare. Adică voia lui Dumnezeu și alegerile noastre responsabile se îmbină. Dumnezeu rânduiește lucrurile prin alegerile noastre. Nu vrei să aplatizezi realitatea într-atât încât să ajungi să crezi că eforturile noastre, strigătele noastre, cererile noastre și acțiunile noastre nu contează cu adevărat. Potrivit Scripturii, ele contează.
Roagă-te unui Dumnezeu suveran
Atât cartea lui Don Carson, Divine Sovereignty and Human Responsibility – Suveranitatea divină și responsabilitatea umană, cât și lucrarea clasică a lui J.I. Packer, Evangelism and the Sovereignty of God – Evanghelizarea și suveranitatea lui Dumnezeu, subliniază faptul că acestea sunt două realități care par să fie în tensiune în mintea noastră, dar nu sunt în tensiune în înțelegerea lui Dumnezeu. Însă nu le putem aplatiza una în favoarea celeilalte. Nu putem spune: „Din moment ce totul este oricum voia lui Dumnezeu, nu mai există niciun motiv să strigăm.” Dumnezeu va face ce vrea El să facă, deci de ce să ne mai rugăm?
Dacă adopți un fel de calvinism „aplatizat”, care spune doar că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor, atunci orice rugăciune ar deveni, într-un fel, inutilă. Dar dacă rugăciunea nu este inutilă, de ce ar fi inutile lamentațiile? Dacă a-I cere lui Dumnezeu pâinea cea de toate zilele nu este inutil, de ce ar fi inutil să strigi și să te plângi de ceea ce se întâmplă? N-ar fi. Cred că trebuie pur și simplu să le păstrăm pe amândouă împreună.
A te plânge lui Dumnezeu?
Tony Reinke: Cum arată acest lucru pentru tine? Poți împărtăși cu noi o perioadă din viața ta în care chiar te-ai plâns lui Dumnezeu în rugăciune? Cum a arătat lamentația în viața ta?
Tim Keller: Ei bine, mă gândesc la momentele când oamenii mor, iar lucrul acesta pare că nu ajută cu nimic Împărăția. Lupta aceasta este de mult timp cu mine. Biserica creștină nu are lideri grozavi care să crească în copaci. Iar atunci când apare ceva care scoate un lider din slujire — fie prin moarte, fie prin altceva — mă pot lupta serios cu asta și pot spune: „Dumnezeule, nu pare că știi ce faci.” Acesta este un lucru îngrozitor de spus, dar Psalmii sunt plini de astfel de exprimări.
Au existat momente în viața mea în care m-am frământat și m-am luptat și am spus: „Doamne, facă-se voia Ta, și Tu știi cel mai bine, dar, sincer, mă lupt. Lucrul acesta nu mi se pare că are vreun sens.”
Intrarea în fericirea lui Dumnezeu
Tony Reinke: Cartea ta este pătrunsă de o bucurie centrată pe Dumnezeu. Îmi place mult. La pagina 68 scrii: „Rugăciunea este modul nostru de a intra în fericirea lui Dumnezeu Însuși.” Uau. Bun, cred că necesar să explici această afirmație.
Tim Keller: Când am văzut întrebarea, pe care mi-ai trimis-o dinainte, m-am uitat de fapt în propria mea carte și, desigur, aduc acest lucru în discuție acolo unde vorbesc despre marea lucrare a lui Jonathan Edwards, The End for Which God Created the World – Scopul ultim pentru care Dumnezeu a creat lumea. Teza lui Edwards de acolo — pe care John Piper a tot subliniat-o și promovat-o, în stilul său specific, timp de decenii — este că Dumnezeu este fericit pentru că Se bucură de propria Sa slavă. O parte din acest adevăr este trinitar — Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Se glorifică reciproc.
Dar realitatea este că Dumnezeu este infinit fericit din cauza a ceea ce este El și este fericit în propria Sa slavă. Atunci când Îl glorifici în mod deosebit — probabil nu atât atunci când îți mărturisești păcatele, ci atunci când Îl adori și Îl glorifici — atunci, într-un anumit sens, intri în fericirea Lui, pentru că faci ceea ce face El și experimentezi aceeași bucurie pe care o are El. Acolo vorbesc despre acest lucru.
Sursa originală: Joy, Sorrow and the Healthy Prayer Life – https://www.desiringgod.org/interviews/joy-sorrow-and-the-healthy-prayer-life
Tradus cu permisiune – Translated with permission