Satan vrea ca tu să fii singur duminica aceasta
În biserica ta se dă o luptă aprigă. Nu mă refer la scandalurile dintre diaconi sau la plângerile câtorva enoriași. Vorbesc despre o luptă care nu este „împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva stăpânitorilor, împotriva autorităților, împotriva puterilor cosmice ale întunericului prezent, împotriva forțelor spirituale ale răului din locurile cerești” (Efeseni 6:12). Satan luptă împotriva credinței noastre, dar Dumnezeu promite să ne țină tari. Și unul dintre modurile în care El ne susține este prin adunarea săptămânală a bisericii.
Când majoritatea dintre noi ne gândim să mergem la biserică, nu luăm în considerare ce se întâmplă în culise. Dar trebuie să înțelegeți lucru: duminica dimineața este un câmp de luptă spirituală. Atacurile lui satan au ca scop împiedicarea credinței (Luca 22:31-32). Scopul lui Dumnezeu în adunare este să zidească credința (1 Corinteni 14:26; Coloseni 3:16). Adunarea cu turma este similară cu adunarea pentru război. Liturghia este planul nostru de luptă dat de Domnul oștirilor.
Adunarea pentru război
Adunarea cu biserica pare a fi o poruncă simplă de urmat (Evrei 10:24-25). Dar satan se străduiește să ne împiedice să o facem. De ce? Pentru că știe că abandonarea adunării poate duce la slăbirea credinței. Nu vreau să spun că, dacă lipsești o dată sau de două ori de la biserică, ești în pericol de apostazie. Cu toate acestea, compromisurile mici, dacă nu sunt abordate, duc întotdeauna la compromisuri mai mari. La fel cum David a căzut pradă lui satan când a rămas în urmă în loc să meargă la război (2 Samuel 11:1-2), tot așa și noi cădem pradă uneltirilor lui când rămânem în urmă în ceea ce privește închinarea în comun.
Urmează să prezint patru astfel de uneltiri comune pe care nu trebuie să le ignorăm (2 Corinteni 2:11).
1. Distragerea
Cel rău urmărește să te prindă în capcana unor alternative care îți sufocă credința, în loc să te aduni cu sfinții la biserică. Unele sunt subtile și potențial permise, cum ar fi să îți petreci weekendurile la o casă de vacanță, la lac. Deși vacanțele pot fi revigorante, înlocuirea bisericii cu confortul de a sta pe doc, chiar și ascultând învățăturile păstorului tău preferat, este spiritual periculoasă. Izolarea cultivă o religie egoistă: nu trebuie să saluți alți sfinți sau să cânți cântece care nu-ți plac. Nu există amenințarea ca cineva să-ți pună întrebări care să-ți expună păcatele. Și dacă predica pare prea lungă, o poți asculta la o viteză de 1,5 ori mai mare.
Sau poate ești distras de meciurile sportive ale copiilor tăi care au loc duminica. Te plângi de program, dar iei atitudine în credință, având încredere că Dumnezeu va onora ascultarea ta față de El? Îți disciplinezi copiii să pună adunarea în centrul vieții lor sau ai căzut pradă ispitelor epocii noastre?
Poate că nu ești suficient de bogat pentru a avea o casă la lac sau nu ești tentat de meciurile sau spectacolele copiilor, dar lumea are câte ceva pentru fiecare, așa că fii atent. Parabola lui Isus despre diferitele tipuri de soluri zugrăvește o imagine dureroasă a semințelor care nu cresc: „Sămânța care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere.” (Luca 8:14). Confortul și comoditatea sunt adesea pericole mult mai mari pentru suflet decât amenințările de persecuție și martiriu.
2. Descurajarea
Dacă distragerea atenției a ucis mii de oameni, descurajarea a ucis zeci de mii. Motivele pentru care oamenii cad în descurajare sunt numeroase. Teama că mersul la biserică va duce la un sentiment de singurătate mai mare este una puternică. Multe biserici predică în mod corect despre iubire, comunitate și apartenență– dar ce să facem cu aceste învățături când uneori petrecem toată dimineața într-un spațiu în care nimeni nu ne recunoaște prezența? Satan se grăbește să ne șoptească la ureche că nu suntem demni de iubire. El poate chiar sugera că, dacă nu suntem observați nici măcar de oameni, cu atât mai puțin ne va observa Dumnezeu.
Sau poate compromisurile cu păcatul ne-au lăsat plini de vinovăție. Poate că am stat treji toată noaptea, am băut prea mult sau am consumat conținut discutabil. Sau poate ne-am dedat la pornografie sau am depășit limitele decenței cu iubitul sau iubita. A ne trezi pentru a merge la biserică ar necesita putere spirituală, dar păcatul ne-a paralizat.
Sau poate simți o întunecime spirituală pe care nu o poți explica. Norii depresivi blochează lumina și, ca Ilie, spui în inima ta: „Ajunge; acum, Doamne, ia-mi viața” (1 Împărați 19:4). Uneori pare imposibil să treci prin norii descurajării, mai ales duminica dimineața.
Nu-ți pierde curajul, sfânt descurajat. Lumina slavei lui Christos te va conduce spre siguranță.
3. Diviziune
Isus se bucură de unitatea bisericii; satan se dedică subminării ei. Recent, am vorbit cu un prieten care se certa cu un alt membru al bisericii. În timp ce îmi povestea despre situație, am putut observa cât de inteligent intervenise satan în relația tensionată. El stârnise suspiciuni și îl asigurase pe fratele meu că cealaltă persoană avea o părere proastă despre el. Comparația a permis inimii lui nesigure să cadă în capcana înșelăciunii. Dar, din fericire, după ce frații au vorbit, atmosfera s-a limpezit, iar Domnul i-a ajutat să se elibereze din capcana celui rău.
Nu contează pentru adversar dacă disensiunile sunt mici sau mari, atâta timp cât afecțiunea credincioșilor unul față de celălalt se răcește. Ispitele de a posta fără să gândești online sau de a cultiva presupuneri distorsionate sunt constante. Satan este un oportunist care caută uși deschise pentru a pătrunde ușor în relații, motiv pentru care trebuie să „nu dăm prilej diavolului” (Efeseni 4:26-27).
4. Neîncredere
De la început, satan a șoptit: „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat?” (Geneza 3:1). Scopul său este să erodeze încrederea în ceea ce a spus Dumnezeu. El vrea ca noi, la fel ca Pilat cel înșelat, să spunem: „Ce este adevărul?” (Ioan 18:38). El realizează acest atac prin denaturarea Scripturii și răspândirea de doctrine false, care îi îndepărtează pe cei imaturi de la calea cea dreaptă (1 Timotei 4:1). Înșelăciunea doctrinară este una dintre cele mai vechi și mai eficiente arme ale lui satan.
Dacă satan nu ne poate înșela cu învățături înșelătoare, o poate face prin a ne împietri inimile față de vocea lui Dumnezeu. Autorul epistolei către Evrei scrie despre pericolul care vine odată cu „împietrirea auzului” (Evrei 5:11) și avertizează: „Dacă auziți vocea Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3:7-8). Această împietrire i s-a întâmplat lui Dima, care odată era credincios, dar „din dragoste pentru lumea aceasta”, i-a întors spatele lui Christos (2 Timotei 4:10).
Satan se străduiește să încurajeze necredința în Dumnezeu, dar adunarea cu sfinții ne fixează inimile pe speranța în Christos, pe măsură ce ne rugăm, cântăm, sărbătorim și ne închinăm împreună.
Protejați adunarea
Adunarea cu biserica este un act de credință care se opune diavolului și ne oferă o privire asupra slavei prețioase a lui Isus. Dar adunarea nu va avea loc fără o gândire intenționată și ajutor. Deci, ce pași putem face acum (și în fiecare săptămână) pentru a ne aduna împreună duminica?
Urmărește-L pe Isus în fiecare zi. Închinarea colectivă este alimentată de închinarea personală, iar închinarea personală este alimentată de închinarea colectivă. Urmărindu-L pe Isus în fiecare zi și stând regulat la picioarele Lui, vei avea sobrietate spirituală și putere pentru a rezista capcanelor ispititorului și pentru a te apropia de câmpul de luptă în Ziua Domnului (Iacov 4:7-8).
Planifică-ți să mergi la biserică. Ni se poruncește să ne disciplinăm pentru evlavie (1 Timotei 4:7-8), ceea ce include și modul în care ne disciplinăm și ne facem programul. Deși pot exista motive pentru a lipsi ocazional de la slujba de duminică, păziți cu vigilență adunarea cu poporul lui Dumnezeu. Faceți din aceasta evenimentul în jurul căruia se învârte restul săptămânii voastre. Fiți un exemplu cu acest angajament în fața prietenilor, familiei și vecinilor. A-L prețui pe Isus alături de poporul Său necesită o planificare intenționată.
Pregătiți-vă pentru adunare. Una dintre practicile obișnuite în biserica noastră este ca familiile sau colegii de cameră să citească textul din care se va predica duminica, pe parcursul săptămânii precedente. Astfel, inimile și mințile lor se concentrează asupra cuvântului pe care Dumnezeu li-l va transmite duminică. De asemenea, îi încurajăm pe oameni să cânte cântecele pe care le vom cânta împreună duminică. Aceste mici gesturi de pregătire sunt ca un antrenament înainte de luptă.
Colaborați cu ceilalți membri ai adunării. Înconjurați-vă de oameni care vă iubesc suficient încât să vă facă responsabili (Evrei 3:12-14). Împărtășiți-le modul în care satan vă ispitește și rugați-i să vă ajute vă opuneți ispitei. Suntem prea slabi și prea vulnerabili pentru a lupta singuri în această bătălie. Dumnezeu cheamă întreaga biserică să îmbrace armura lui Dumnezeu și să poarte poverile unii altora (Efeseni 6:10-18; Galateni 6:2). Căutați aceste relații și cereți ajutorul păstorilor voștri dacă nu știți cum să procedați.
Închinarea va merita
Satan, lumea și firea noastră ne pot oferi nenumărate motive pentru a nu ne aduna împreună cu biserica. Dar Atotputernicul ne cheamă să credem că va merita. În adunare, vedem din nou prețiozitatea lui Isus. Fiecare element al slujbei ridică ochii inimilor noastre pentru a-L privi și a crede în El din nou.
Satan ar vrea să experimentăm orice altceva în afară de asta. Scopul lui este apostazia noastră; neglijarea adunării este una dintre cele mai puternice strategii ale lui. Dar, în cuvintele apostolului, „Împotriviți-vă lui, tari în credință, știind că aceleași suferințe sunt experimentate de frații voștri din întreaga lume” (1 Petru 5:9). Așadar, continuați să luptați, familie a lui Dumnezeu, pentru că „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe satana sub picioarele voastre” (Romani 16:20).
Sursa originală: Satan Wants You Alone This Sunday – https://www.desiringgod.org/articles/satan-wants-you-alone-this-sunday
Tradus cu permisiune – Translated with permission