El a blestemat pomul neroditor
Este luni. Drumul prăfuit dintre Betania și Ierusalim este străbătut de traficul obișnuit: fermierii își duc recolta în cetate, iar cei mai înstăriți dintre ei călăresc măgari. Un tânăr ucenic al legii merge cât de repede îi îngăduie demnitatea, ca să ajungă la timp la cursuri. O familie vine să prăznuiască Paștele împreună cu rudele, iar copiii vorbesc plini de entuziasm pe măsură ce se apropie de cetatea sfântă. Un grup de soldați romani se deplasează spre o nouă misiune.
Grăbiți cu treburile lor, puțini observă grupul mic care se îndreaptă spre Ierusalim, având în centru un rabin tânăr. Cu o zi înainte, intrase în cetate călare pe un măgar, însoțit de uralele puternice ale mulțimii. Sosirea Lui stârnise o mare agitație în cetate — Cine este omul acesta? Astăzi este mai liniște.
„Mi-e foame.” Nu departe, se afla un smochin ale cărui frunze umbreau drumul. Oprindu-Se la umbră, Se uită în sus și nu găsește decât frunze; nu era vremea smochinelor. El știa că în ramurile lui întinse nu va găsi niciun rod. Și totuși a spus: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” (Marcu 11:14). Ucenicii se uită unii la alții și se gândesc: Învățătorul știe că nu este sezonul smochinelor, nu-i așa? Își reiau mersul spre Ierusalim, aruncându-și priviri nedumerite.
Dimineața le rezervă și alte surprize. O confruntare aprinsă cu schimbătorii de bani din templu duce la haosul meselor răsturnate și al porumbeilor eliberați în curțile templului. Glasul lui Isus se ridică deasupra tulburării: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile»? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari” (Marcu 11:17).
Un smochin blestemat, un templu curățit și perspectiva crucii care se întrezărea, ce însemna toate acestea?
Pomul blestemat
Cu aproximativ șase sute de ani înainte de evenimentele acelor zile, prorocul Ieremia rostise avertismente împotriva poporului lui Iuda, chemându-l să se întoarcă de la căile lui încăpățânate și răzvrătite.
În timp ce trăiau în răutate, oamenii se încredeau în chip nebunesc în siguranța oferită de „Templul Domnului”, spunând: „«Pace! Pace!» Și totuși pace nu este” (Ieremia 7:4; 8:11). Dumnezeu le-a trimis în repetate rânduri mesageri, dar ei au refuzat „să asculte … sau să ia aminte, ci și-au înțepenit gâtul” (Ieremia 7:26). Când a venit să caute roadă, a găsit vițe fără struguri și pomi fără smochine (Ieremia 8:13). Ei se sprijineau pe forma exterioară a templului și a slujbelor lui, dar lepădau Cuvântul lui Dumnezeu.
Dimineața aceea a fost, de fapt, o pildă profetică pentru ucenici. Când Domnul Isus a mers să caute rod în smochin, a găsit ramuri goale. Intrând în Templu, a găsit o peșteră de tâlhari, la poporul Său nu a găsit decât respingere și răutate. Isus a blestemat smochinul neroditor. Potrivit lui Marcu, acesta era „uscat din rădăcini” când El și ucenicii au trecut pe lângă el a doua zi dimineață (11:20) — un semn al nerodirii lui Israel, un ecou al cuvântului profetic din Ieremia 8:13: „chiar și frunzele sunt veștejite”.
Deși păstra aparențele poporului lui Dumnezeu, Israel era un pom mort care lepădase Cuvântul lui Dumnezeu.
Crucea blestemată
Zilele care urmau aveau să aducă și mai multe surprize și dovezi ale lipsei de evlavie a lui Israel, confruntări cu conducătorii religioși, învățătură despre sfârșitul veacurilor, o ultimă masă, trădare, arestare, un proces batjocoritor și moarte. De o parte a cetății se afla un smochin neroditor, uscat până la rădăcini, blestemat. El stătea uscat, ca o pildă despre Israel, fiul răzvrătit al lui Dumnezeu. De cealaltă parte a Ierusalimului se afla un alt lemn, făcut de mâna omului, și el neroditor. Pe el atârna Fiul Omului, blestemat, după cum sunt toți cei atârnați pe lemn (Deuteronomul 21:23).
Vârtejul evenimentelor, durerea de nedescris, declinul rapid de la intrarea glorioasă în cetatea sfântă și până la răstignirea Domnului în afara ei — i-a lăsat pe ucenici dezorientați. Ei speraseră că Isus va fi Acela care va răscumpăra pe Israel. Ce însemna toate acestea?
Când Isus a blestemat smochinul, l-a făcut neroditor pentru totdeauna. Pomul acela nu avea să mai dea niciodată rod. El avea să rămână acolo până când se va putrezi, ca un semn împotriva lui Israel. Dar, după cum aveau să vadă în curând ucenicii, atunci când Isus a devenit blestem pentru noi, El a făcut ca lemnul sterp al crucii să rodească. „Christos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi … pentru ca, în El, binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri” — peste toate neamurile (Galateni 3:13–14).
Smochinul era un semn împotriva unei națiuni fără Dumnezeu, care disprețuise promisiunile legământului lui Dumnezeu, iar nerodirea lui descoperea moartea unui popor fără Dumnezeu. Crucea este semnul unei națiuni noi, sub un nou legământ, care primește făgăduința Duhului Sfânt. Din această moarte izvorăște viața și promisiunea unei binecuvântări pentru întreaga lume — Dumnezeu cu noi.
Rod pentru neamuri
Scopul zilei de luni a fost întotdeauna ziua de vineri. Isus știa, în timp ce mergea alături de ucenicii Săi nedumeriți, că aveau să urmeze tulburări și mai mari pentru ei. Știa că ei nu înțelegeau încă lucrarea pentru care venise El. Ucenicii aveau să guste amărăciunea dezamăgirii și să-și îngroape speranțele în mormântul Lui.
Dar El știa și că întristarea lor avea să se prefacă în bucurie, pentru că scopul zilei de vineri a fost întotdeauna ziua de duminică. Dincolo de lemnul blestemat se afla mormântul gol. Din nerodire urma să se nască rod, din blestem urma să țâșnească viața, iar din ghearele morții aveau să guste dulceața, iar bucuria lor avea să se răspândească. Pomul acela mic, din afara Ierusalimului, avea să crească, întinzându-și ramurile ca să umbrească întreaga lume și să rodească vindecare neamurilor.
Ți-e foame? Vino la acest pom și mănâncă din rodul lui. Gustă din binecuvântarea lui și primește viața lui.
Sursa originală: He Cursed The Barren Tree – https://www.desiringgod.org/articles/he-cursed-the-barren-tree
Tradus cu permisiune – Translated with permission