El ne apără blândețea cu putere
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! (Matei 5:5)
Cum poate un om să fie blând într-o lume rea?
Trebuie oare ca omul blând să privească nedreptatea fără să facă nimic — sau, mai rău, cu indiferență? Cum poate fi el blând printre cei cruzi, stăpân pe sine printre cei nemiloși? Cum poate trăi printre lupi fără a deveni unul dintre ei? Cine ne învață Isus că va „moșteni pământul”?
Vremuri rele se abat asupra lumii când oamenii înțeleg greșit blândețea. Când un om vede pe cei puternici exploatându-i pe cei vulnerabili, pe cei bogați călcând în picioare pe cei săraci, pe cei fără apărare fiind conduși la măcel, Blândețea falsă ne îndeamnă să încheiem un tratat de pace cu tiranii. Nu facem nimic în privința asta. Omul blând șoptește: „Blând, rămâi blând”, dar de fapt, cuvintele lui înseamnă: „Timid, rămâi timid”. El alungă omul din prima linie a frontului, șoptindu-i la fiecare pas: Cei blânzi vor moșteni pământul.
Sau cel puțin așa mi-am imaginat eu. M-am străduit să împac blândețea cu puterea, tăria de caracter și cu bărbăția.
Totuși, în mod ciudat, cei mai blânzi oameni din Biblie au fost cei mai îndrăzneți. Moise, de exemplu, a fost cel mai blând om de pe pământ (Numeri 12:3), și totuși Dumnezeu l-a folosit pentru a pedepsi o putere mondială, pentru a aplica legea și pantru înfrunta idolatria — topind vițelul de aur al lui Israel și forțând poporul să-l soarbă. Marea blândețe nu l-a transformat întotdeauna într-un om docil și lipsit de tărie.
Și această fericire a blândeții este scrisă de doi dintre cei mai masculini bărbați din Biblie: Domnul Isus citându-l pe regele David. Christos îl citează pe David în Psalmul 37:11: „Cei blânzi moștenesc țara și au belșug de pace.” Dacă credem că blândețea este o virtute de tip beta pentru cei indiferenți față de rău sau prea speriați să i se opună, Psalmul 37 clarifică modul în care cei blânzi gândesc și cred într-o lume rea.
Blândețea masculină
David însuși poseda un tip de blândețe masculină. Când nu riposta, nu era pentru că nu putea să riposteze. Unii bărbați par blânzi pentru că nu pot să-și umilească dușmanii. Dar David este genul acela de persoană pe care o precede reputația. El este cunoscut ca „un om tare și voinic, un războinic” înainte să se lupte vreodată cu uriașul (1 Samuel 16:18).
Blândețea a ținut în frâu puterea reală și a stăpânit mânia care ar fi putut acționa.
David nu era doar blând. El a luptat, a luat atitudine, s-a comportat ca un bărbat. A putut fi blând tocmai pentru că era periculos. Blândețea lui nu l-a scutit de datoria de a fi puternic și curajos, ci a distins această datorie. Știa când să lupte și când nu; când să scoată sabia și când să o pună în teacă. Era blând cu turma și totuși apuca leii de barbă și îi ucidea.
Era, așa cum se spunea despre cavalerul arthurian Lancelot, el era „cel mai blând om care a stat vreodată în sala doamnelor” și, în același timp, „cel mai neînduplecat cavaler față de vrăjmașul său de moarte, care a pus vreodată lancea în rastel”. C.S. Lewis observă că un asemenea erou „nu este un compromis sau un echilibru fericit între ferocitate și blândețe; el este deopotrivă feroce până la capăt și blând până la capăt”. (Essay Collection and Other Short Pieces, 717).
Asta îmi lipsea. Un om este liber să fie pe deplin blând, dar nu trebuie să fie doar blând. El îi primește cu bucurie pe copii și arată compasiune păcătosului, dar știe când să ia biciul și să curețe templul. Acest om nu este un om al naturii, remarcă Lewis, ci al artei — și am putea spune al harului.
De-a lungul Psalmului 37, David face apel la blândețe:
Nu te mânia pe cei răi
și nu te uita cu jind la cei ce fac răul (versetul 1)
Încrede-te în Domnul și fă binele;
locuiește în țară și umblă în credincioșie! (versetul 3)
Domnul să-ți fie desfătarea…
Încredințează-ți soarta în mâna Domnului…
Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El! (versetele 4-5, 7)
Lasă mânia, părăsește iuțimea (versetul 8)
Nădăjduiește în Domnul, păzește calea Lui (versetul 34)
El se încrede în Dumnezeu în loc să riposteze. Totuși, dacă acesta este singurul mesaj pe care îl avem pentru oamenii dintr-o lume rea, am redus Psalmul 37 la o versiune prescurtată. David ne oferă mai mult ajutor pentru a asculta, pentru a lăsa dreptatea să ne țină în frâu. El ne oferă două promisiuni pe care blândețea le îmbrățișează în locul răzbunării.
1. Promisiunea iadului
Când îl întrebăm pe David: „Cum ai putut să te stăpânești când Nabal, Saul, Absalom și alții ți-au făcut rău?”, răspunsul lui nu este că oamenii ar trebui să fie întotdeauna blânzi, ci că Dumnezeu va fi întotdeauna drept.
Citește din nou Psalmul 37. Nu te mânia; încrede-te în Domnul; Domnul să-ți fie desfătarea; fii blând — de ce?
(cei răi) căci sunt cosiți iute, ca iarba,
și se veștejesc ca verdeața! (versetul 2)
Încă puțină vreme și cel rău nu va mai fi (versetul 10)
Domnul râde de cel rău,
căci vede că-i vine și lui ziua. (versetul 13)
Dar sabia lor intră în însăși inima lor
și li se sfărâmă arcurile. (versetul 15)
Dar cei răi pier … ca fumul (versetul 20)
vei vedea pe cei răi nimiciți (versetele 22, 28, 34)
dar cei răzvrătiți sunt nimiciți cu toții,
sămânța celor răi este prăpădită. (versetul 38)
Căci Domnul iubește dreptatea (versetul 28)
David a lăsat problema în mâinile Celui a cărui mânie ardea mai tare decât a lui. Ura puternică a lui Dumnezeu împotriva celor răi i-a permis să lase să-i scape din mână sabia răzbunării pentru nedreptățile personale.
Sau, după cum spune Pavel: „Iubiților, nu vă răzbunați niciodată, ci lăsați [faceți loc] mâniei lui Dumnezeu, căci este scris: «Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti, zice Domnul»” (Romani 12:19). Cu alte cuvinte: „Puneți-vă armele deoparte și dați-vă la o parte — ca să faceți loc tunurilor Mele.” Promisiunea Domnului de a răsplăti ne eliberează și astfsl putem să ripostăm oferind mâncare unui dușman flămând, oferind băutură unui persecutor însetat. Noi biruim răul prin bine, pentru că El va birui răul mânie (Romani 12:19–20).
Ai încredere în dreptatea Lui? Un om care nu crede în răzbunarea lui Dumnezeu, nu va putea fi niciodată blând. Cum ar putea fi? Ori va fi insesnibil față de rău și va da vina pe virtute, ori va considera religia doar sentimente goale și își va înmuia mâinile în sânge. Blândețea depinde de dreptatea divină și nu se rușinează de iad.
2. Promisiunea Raiului
Ce frumos e acest verset din Matei 5: Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!
Pământul promis este dat soldaților care iubesc pacea. Ei sunt un paradox frumos. Sunt soldați — puternici și curajoși în fața răului — dar și oameni care „nu răsplătesc nimănui răul cu rău” și oameni care, „dacă este posibil, în măsura în care depinde de ei, trăiesc în pace cu toți oamenii.” (Romani 12:17–18).
De-a lungul Psalmului 37, Dumnezeu le oferă garanții celor care se încred în El în zilele rele.
El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina
și dreptul tău ca soarele la amiază. (versetul 6)
Domnul sprijină pe cei neprihăniți (versetul 17)
Domnul cunoaște zilele oamenilor cinstiți
și moștenirea lor ține pe vecie.
Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii (versetele 18-19)
dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl apucă de mână (versetul 24)
Căci Domnul iubește dreptatea
și nu părăsește pe credincioșii Lui.
Totdeauna ei sunt sub paza Lui (versetul 28)
Domnul îi ajută și-i izbăvește;
îi izbăvește de cei răi și-i scapă,
pentru că se încred în El. (versetul 40)
Dumnezeu nu va trece cu vederea nicio nedreptate, nicio insultă, niciun act de corupție a celor răi. Ai încredere în El. Nu va trece cu vederea nicio îngăduință, nicio răbdare, nicio acoperire a nemulțumirilor personale din partea celor drepți. Ai încredere în El. Când nedreptatea îi amenință pe alții sau insultă Numele lui Dumnezeu, chiar și cei mai blânzi dintre fiii lui Dumnezeu acționează. Dar adesea, când răul ne vizează pe noi, îl suportăm rugându-ne pentru dușmanii noștri, nu pedepsindu-i, pentru că așteptăm să se facă dreptate — oadreptate aplicată perfect— și așteptăm o răsplată plină de har pentru îndelunga noastră răbdare, conform promisiunii lui Dumnezeu.
Om de război, om de pace
Deci, cum poate un om să fie blând într-o lume rea? Cum poate trăi printre lupi fără să devină unul dintre ei?
El este smerit în momentele cruciale, după modelul lui David și al lui Moise. El nu folosește blândețea ca scuză pentru lașitate sau apatie, ci, la porunca lui Dumnezeu, se retrage și face bine, având încredere în promisiunile Sale privind dreptatea și răsplata viitoare. Te descrie acest fragment?
Cu toții trebuie să învățăm de la Domnul Isus. Niciun om nu a fost vreodată mai puternic și mai blând decât Isus, Leul din Iuda, care a stat tăcut ca un miel în fața celor care-L tundeau, a dat instrucțiuni pentru îngrijirea mamei Sale cu ultimele suflări și s-a rugat pentru iertare — nu pentru blestem — pentru cei care-L ucideau. Către cei ispitiți, răzbunători, amărâți și trădați, Isus strigă: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:29).
Astfel de creștini se biruiesc pe sine înșiși prin încrederea în El. Aceștia sunt bărbații și femeile cărora Isus le promite că într-o zi vor moșteni pământul.
Sursa originală: He Defends Our Meekness With Might – https://www.desiringgod.org/articles/he-defends-our-meekness-with-might
Tradus cu permisiune – Translated with permission