El liniștește conflictele cu pace
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! (Matei 5:9)
Isus Și-a început cea mai mare predică din istorie, Predica de pe Munte, cu fericiri. Numite în mod obișnuit Fericirile (după termenul latin pentru „fericit”), ele descriu trăsăturile celor care intră în Împărăția cerurilor. În a șaptea fericire, Isus promite o fericire adâncă, bogată și veșnică celor care sunt gata să facă lucrarea costisitoare a păcii în acest veac rău.
Împăciuitori într-o lume a conflictului
Trăim într-o lume sfâșiată de conflict. Vedem acest lucru pe scară largă, când națiune se ridică împotriva altei națiuni. La data scrierii acestor rânduri, existau 56 de conflicte armate care implicau 92 de state, cel mai mare număr de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 2024, aceste conflicte au dus la 162.000 de morți.
Observăm conflictul și la o scară personală, în propriile noastre comunități, biserici și familii. Țesătura politică a Statelor Unite a fost sfâșiată de diviziuni ideologice. Dezacordurile pe teme aprinse precum rasa, imigrația, avortul și sexualitatea îi așază pe oameni unii împotriva altora. Estimările spun că 41% dintre primele căsătorii se încheie prin divorț, în timp ce procentele pentru a doua și a treia căsătorie sunt mult mai grave. Aceștia sunt doar câțiva indicatori ai unei lumi frământate de tulburare, disperat de însetate după pace.
Biblia este clară cu privire la originea acestei vrajbe: păcatul. Din clipa în care Adam și Eva au căzut, mâncând din fructul oprit, pacea a fugit de pe pământ. Acest lucru a fost vizibil mai întâi în plan relațional, când și-au dat seama că sunt goi și și-au făcut șorțuri din frunze de smochin ca să-și acopere rușinea. Dar mult mai gravă a fost înstrăinarea lor de Dumnezeu, când au simțit groază la auzul glasului Lui umblând prin grădină în răcoarea zilei. Toți am păcătuit în Adam, în mod reprezentativ (el este capul nostru federal); și toți îi imităm răzvrătirea în viața de fiecare zi. Aceasta înseamnă că, în mod firesc, toți suntem în război cu Dumnezeu. Războiul nostru împotriva lui Dumnezeu se vede în ura noastră față de Legea Lui și în răzvrătirea noastră neîncetată împotriva ei (Romani 8:7; Coloseni 1:21).
Ca urmare a războiului, atât prin poziția noastră în Adam, cât și prin faptele noastre, simțim înlăuntrul nostru o frământare. „Cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. «Cei răi n-au pace», zice Dumnezeul meu” (Isaia 57:20–21).
Totuși, în această lume plină de ceartă și conflict necurmat a venit Isus Christos, Domnul păcii. Oastea cerească a sărbătorit nașterea Lui în Betleem prin cuvintele: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!” (Luca 2:14). Moartea lui Isus pe cruce a deschis calea spre pace cu Dumnezeu, prin credința în sângele Lui (Romani 5:1). Toți cei care primesc darul păcii Sale, primesc și misiunea Lui de a aduce pace în lume.
Ucenicii Celui care aduce pacea
Așadar, cine se califică să fie împăciuitor? Restul Fericirilor reprezintă un punct excelent de pornire pentru a oferi un răspuns acestei întrebări. Niciuna dintre aceste trăsături nu vine în mod natural omenirii păcătoase. Niciuna nu poate fi produsă prin simplă voință sau printr-o transformare morală autosuficientă. Dar prin sângele lui Christos și prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt, aceste trăsături pot fi cu adevărat văzute în noi.
Lucrarea păcii începe cu a fi un sărac spiritual (Matei 5:3), cineva care înțelege că nu are absolut nimic de oferit lui Dumnezeu în schimbul propriei mântuiri. Un astfel de om poate fi împăciuitor pentru că vine neîncetat la Dumnezeu cu mâinile goale, cerându-I să facă imposibilul. El aparține Împărăției cerurilor și astfel poate sluji cu pacea pe care numai Dumnezeu o poate aduce în conflictele pământești.
Apoi, harul suveran al lui Dumnezeu lucrează plânsul în păcătoșii pocăiți (Matei 5:4). Este un plâns duhovnicesc, propriu unor cerșetori duhovnicești. Conflictele lumii izvorăsc din păcătoșenia omului. Un împăciuitor plânge din pricina conflictului, fiind profund conștient cât de costisitor este el.
Împreună cu acest plâns vine și blândețea față de ceilalți (Matei 5:5). Isus este uimitor de blând cu păcătoșii cu inima zdrobită, căci despre El se spune că „nu va frânge o trestie ruptă … până va face să biruiască judecata” (Matei 12:20). Un împăciuitor se poartă smerit și blând cu păcătoșii, nu arogant și zgomotos. Această blândețe are un efect dezarmant, exact efectul necesar în mijlocul conflictului.
Împăciuitorii, de asemenea, „flămânzesc și însetează după neprihănire” (Matei 5:6). Această neprihănire este standardul lui Dumnezeu pentru rasa umană în orice împrejurare și în orice context. Un adevărat împăciuitor este un luptător puternic pentru neprihănire, așa cum o definește Dumnezeu — nu un om fără coloană vertebrală care caută să placă tuturor și nici un leneș comod care preferă să lase lucrurile așa cum sunt. Păcatul produce stări omenești nedrepte; un împăciuitor flămânzește și însetează cu adevărat să vadă neprihănirea lui Dumnezeu așezată între părțile aflate în conflict.
În același fel, împăciuitorii sunt milostivi față de păcătoșii slabi și împovărați (Matei 5:7). Faptul că știu cât de multă milă au primit pentru propriile lor păcate îi face capabili să se poarte cu alții în mod înțelept și răbdător, pe măsură ce părțile aflate în conflict înaintează spre împăcare.
A avea inima curată este, de asemenea, esențial pentru un împăciuitor (Matei 5:8). Aceasta înseamnă că întunericul motivațiilor și poftelor lumești a fost învins de Duhul Sfânt, astfel încât făcătorul de pace nu poate fi mituit sau recrutat de niciuna dintre părțile aflate în conflict. Din adâncul inimii, făcătorii de pace doresc cu adevărat ca păcatul să fie îndepărtat și sfințenia să strălucească.
Durerea și promisiunea păcii
Deși misiunea de a aduce pace în lume este una binecuvântată, ea vine la pachet cu provocări uriașe. Isus a spus că nu a venit „să aducă pacea, ci sabia”, făcând din cei din casa omului vrăjmași ai lui (Matei 10:34–36). Nu toate părțile aflate în conflict pot fi câștigate pentru Împărăție. De aceea, în următorul verset, Isus rostește fericire peste cei prigoniți din pricina neprihănirii (Matei 5:10). Dacă părțile aflate în război nu vor să aibă nimic de-a face cu neprihănirea lui Dumnezeu, s-ar putea să „împuște solul” păcii.
Această ostilitate este și mai intensă când vine vorba despre soluția supremă pentru orice conflict, atât pe verticală, cât și pe orizontală: credința în Evanghelia lui Isus Christos. Deși creștinii pot aduce o anumită pace vremelnică într-o lume necreștină, pacea adevărată și durabilă vine numai prin credința în Christos. Drumul va fi greu, dar Isus promite răsplată veșnică tuturor celor batjocoriți, defăimați și prigoniți din pricina Numelui Lui (Matei 5:11–12).
În ciuda greutăților acestui veac rău, lucrarea creștină a păcii va birui, în cele din urmă, deplin și veșnic. Isus le promite împăciuitorilor onoarea de a fi „chemați fii ai lui Dumnezeu”, pentru că ei poartă trăsăturile Dumnezeului păcii (Matei 5:9). Și ei vor trăi pentru totdeauna într-un „cer nou și un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). În acea lume nouă va fi mulțimea pe care nimeni nu o poate număra, din orice neam de pe pământ (Apocalipsa 7:9–10), fiecare scăpat din războiul împotriva lui Dumnezeu și împotriva altora prin împăciuitorii care au semănat Evanghelia în inimile lor. Acea societate desăvârșit de dreaptă va fi liberă de orice fel de conflict, trăind în adevărata unitate care reflectă unitatea Sfintei Treimi (Ioan 17:21).
Acolo, în sfârșit, orice conflict va înceta, iar fiecare dintre cei răscumpărați își va petrece veșnicia în armonie desăvârșită cu Dumnezeu, unii cu alții și cu întreaga creație. Această nădejde sigură dă putere oricărei lucrări de împăciuire pe care o facem în această lume.
Sursa originală: He Quiets Our Conflicts With Peace – https://www.desiringgod.org/articles/he-quiets-our-conflicts-with-peace
Tradus cu permisiune – Translated with permission