Ne-am luat rămas-bun de la puritate?
Nu cu mult timp în urmă, puritatea era ceva ce aproape toți creștinii admirau și își doreau, fără rezerve. Astăzi însă, mulți dintre cei care se declară credincioși asociază preocuparea pentru puritatea personală cu scandalul așa-numitei „culturi a purității”. Unii spun că apelurile creștine la puritate au ajuns să producă mai degrabă teamă, vinovăție și rușine. M-am întâlnit din nou cu astfel de obiecții atunci când cercetam și publicam un nou apel înspre puritatea sexuală.
O anumită reformare era, într-adevăr, necesară. În unele medii, efortul susținut pentru promovarea purității sexuale în anii ’90 a fost o încercare disperată de a opri valul de sarcini la adolescente, SIDA, alte boli cu transmitere sexuală și avorturi. În ochii multora, păcatul sexual și ispitele sexuale păreau o armată la porțile cetății, iar pentru a le ține piept era nevoie de măsuri excepționale. De aceea s-au organizat întâlniri, s-au publicat cărți, s-au răspândit materiale tipărite și s-au făcut inele personalizate. Și, de asemenea, după părerea unora cel puțin, s-a întreținut la scară largă și o cultură a rușinii, chiar dacă nenumărați tineri au luat hotărâri demne de apreciat și au fost feriți de mari suferințe.
Se pare că unii au ajuns să privească puritatea mai ales ca pe un mijloc de a se căsători, de a fi sănătoși, de a avea fericirea pământească, poate chiar mântuirea, în loc ca aceasta să fie mai întâi rodul cunoașterii și bucuriei în Domnul Isus. Puritatea nu era soluția finală împotriva SIDA, a pornografiei sau a sarcinilor apărute de la vârste fragede; dar închinarea era. Puritatea nu era cheia supremă pentru o căsnicie mai bună sau pentru o viață intimă mai bună; dar închinarea era. Însă adolescenții nu erau frământați în primul rând de tema închinării, ci de căsătorie, de sex, de apariția vreunei sarcini și de riscul îmbolnăvirii, așa că mesajul mergea adesea în acea direcție — sau cel puțin aceasta era impresia cu care mulți tineri rămâneau. Prin urmare, chiar dacă în următoarele două decenii rata sarcinilor apărute la adolescente, împreună cu rata bolilor cu transmitere sexuală a scăzut (lucru cu adevărat remarcabil, dacă te gândești bine), mulți au mărturisit că au experimentat mai multă rușine decât libertate, mai multă dezamăgire decât închinare, mai multă preocupare de sine decât o preocuparea în a fi ca Isus.
Și, în tot acest proces, unii — nu toți, desigur — au pierdut tocmai darul și liniștea adevăratei purități. Poate că nu au avut relații intime de la vârste fragede și poate că nici nu au sărutat pe cineva înainte de căsătorie, dar nici nu au ajuns să guste ce înseamnă, de fapt, puritatea în sensul în care o dă Dumnezeu.
Minciuni care s-au răspândit în „cultura purității”
Chemările înspre puritatea sexuală au fost — și sunt — biblice și necesare. Chiar și în mijlocul binelui care s-a făcut prin multă predicare și ucenicizare în acei ani, odată cu această accentuare reînnoită a purității s-au răspândit și câteva minciuni — fiecare amestecată cu suficient adevăr cât să pară credibilă, dar și cu suficientă înșelare cât să-i ducă pe unii în rătăcire.
Minciuna numărul 1: Puritatea sexuală îți garantează o căsnicie fericită.
Unii au înțeles mesajul astfel: Dacă vrei să te căsătorești cu un băiat bun (sau cu o fată bună), să ai o căsnicie reușită și o viață intimă împlinită, atunci trebuie să te ferești de orice păcat sexual. Un comentator a numit această idee „evanghelia prosperității sexuale”.
Este adevărat că puritatea sexuală înainte de căsătorie ocrotește și binecuvântează viitoarea căsnicie și poate chiar să crească șansele unei alegeri bune și ale unei vieți intime sănătoase și fericite. Dar ea nu garantează o căsnicie fericită. Puritatea sexuală nu garantează nici că ne vom căsători, nici că soțul sau soția noastră va fi un om minunat și credincios, nici că viața intimă va fi lipsită de dificultăți sau pe deplin satisfăcătoare.
Căsătoria nu este o răsplată pentru curăția păstrată în perioada celibatului, iar dacă apare un timp îndelungat de singurătate, lucrul acesta nu înseamnă automat că e un blestem datorită păcatului sexual comis. Puritatea sexuală înainte de căsătorie este un mod profund de a-ți iubi viitorul soț sau viitoarea soție — dacă Dumnezeu îți va dărui unul sau una. Dar, mai mult decât atât, ea este un mod profund de a-L onora pe Dumnezeu și de a cunoaște mai mult din prezența și puterea Lui. „Ferice de cei cu inima curată”, spune Isus, „căci ei vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8).
Minciuna numărul 2: Virginitatea este ceea ce face pe cineva de dorit.
Unii au înțeles mesajul astfel: Dacă vreau ca un băiat evlavios (sau o fată evlavioasă) să dorească să se căsătorească cu mine, atunci trebuie să mă feresc de păcatul sexual. Și au ajuns să creadă că virginitatea este cel mai mare dar pe care cineva îl poate oferi viitorului soț sau viitoarei soții și că aceia care și-au păstrat-o vor primi, din nou, căsătoria ca răsplată pentru răbdarea lor.
Virginitatea este, într-adevăr, un dar prețios pe care îl poți oferi soțului sau soției. Poate că una dintre cele mai mari păreri de rău ale mele, ca soț, ca tată, ca bărbat, este că nu am trăit dragostea și stăpânirea de sine care așteaptă patul căsătoriei. Totuși, virginitatea nu este cel mai mare dar pe care cineva îl poate oferi viitorului soț sau viitoarei soții; dar credința adevărată în Isus este. Să nu fie nicio îndoială: trecutul tău sexual — sau lipsa lui — va influența căsnicia, spre bine sau spre rău, dacă Dumnezeu îți dăruiește un soț sau o soție. Dar impactul acesta nu se va compara cu influența unei vieți trăite în dragoste pentru Christos — sau, dimpotrivă, cu lipsa unei astfel de iubiri. Pentru un bărbat sau o femeie evlavioasă, virginitatea nu ocupă locul cel mai înalt pe lista priorităților; Isus ocupă acel loc. Oricare ar fi trecutul, ceea ce contează acum este hotărârea de a te căsători „în Domnul” (1 Corinteni 7:39).
Aceasta înseamnă că cei care au păcătuit sexual nu sunt compromiși pentru totdeauna și nu sunt excluși de la posibilitatea unei căsnicii fericite, dacă se întorc de la păcatul lor și se dedică în a căuta puritatea în Christos.
Minciuna numărul 3: Fetele sunt de vină pentru păcatul bărbaților.
O parte din reacția ce s-a stârnit împotriva „culturii purității” a venit din partea unor femei care au simțit că asupra lor a fost pusă, în mod nedrept, povara de a-i feri pe bărbați de păcat. Lupta cu pofta este prezentată ca fiind bătălia fiecărui tânăr, iar ei sunt ispitiți și cad pentru că femeile se îmbracă și se poartă lipsite de modestie. În felul acesta, unele femei au ajuns poate să poarte rușine și vinovăție pentru păcatele fraților lor, iar unii bărbați au rămas cu impresia că problema poftei în viața lor se datora în principal faptului că femeile se îmbrăcau nepotrivit.
Isus nu a explicat pofta în felul acesta. El a arătat mai întâi spre propria noastră inimă: „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care îl întinează pe om” (Matei 15:19–20). Aceasta nu anulează chemarea reală a lui Dumnezeu la modestie, și anume ca femeile „să se împodobească cu îmbrăcăminte cuviincioasă, cu rușine și sfială” (1 Timotei 2:9); și nici nu înseamnă că lipsa de modestie nu poate alimenta ispita și pofta sexuală. Dar Isus nu așază vina pentru păcatul unui bărbat în primul rând la picioarele femeii. Imoralitatea sexuală a unui bărbat izvorăște, înainte de toate, dinăuntrul lui.
Cum motivează Dumnezeu puritatea sexuală?
Dacă aceste neadevăruri au făcut un deserviciu cauzei purității, atunci, Dumnezeu cum încurajează integritatea? La ce adevăruri apelează El pentru a aprinde în noi o căutare a purității plină de har, care-L înalță pe Christos și este trăită cu bucurie — mai ales în domeniul purității sexuale? Un loc bun de pornire este 1 Tesaloniceni 4:1–8, și în mod deosebit versetul 3:
„Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie.”
Vrei să cunoști voia lui Dumnezeu pentru viața ta? Desigur că toți vor asta, dar mai ales tinerii care încearcă să-și înțeleagă drumul în viață. Versetul acesta spune că voia lui Dumnezeu pentru tine este curăția ta sexuală. În mâinile nepotrivite, acest verset ar putea deveni un text folosit pentru a susține o învățătură denaturată despre puritate. Totuși, eu cred că tocmai acest pasaj încă deține leacul pentru o cultură bolnavă a purității — și, în același timp, impulsul pentru una nouă.
Așadar, cum motivează Pavel puritatea sexuală în 1 Tesaloniceni 4? Ne oferă cel puțin cinci direcții profunde.
1. Vrei să fii eliberat de poftă?
Din nou, începând cu versetul 3: „Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; fiecare dintre voi să știe să-și stăpânească propriul trup în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 4:3–5).
Pavel vorbește aici despre eliberarea de sub tirania poftelor firii pământești. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt robi ai dorințelor lor. Ei fac ceea ce le cere trupul — iar trupul lor le cere mereu să se răzvrătească împotriva Dumnezeului celui viu. Și astfel își pierd bucuria deplină și desfătările veșnice — ba chiar însăși viața — pentru frânturi de bucurie și clipe trecătoare de plăcere.
Dar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu înțeleg că imoralitatea sexuală nu este libertate, ci robie. Iar puritatea sexuală nu este robie, ci o adevărată libertate și mai e și durabilă (Romani 6:6–7).
2. Vrei să experimentezi puterea lui Dumnezeu?
Dumnezeu nu doar ne cheamă la integritate sexuală; El promite și să lucreze această puritate în noi. „Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire. De aceea, cine nesocotește aceste lucruri nu nesocotește un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat și Duhul Său cel Sfânt” (1 Tesaloniceni 4:7–8). Odată cu porunca — să vă feriți de imoralitatea sexuală — El ni Se dăruiește și pe Sine. Eu voi lucra în voi ceea ce este plăcut înaintea Mea, spune Dumnezeu, în timp ce voi vă duceți mântuirea până la capăt cu frică și cutremur (Filipeni 2:13–14). Sufletul care caută cu adevărat puritatea sexuală în Christos este un suflet în care pulsează puterea lui Dumnezeu — prin prezența și ajutorul Duhului Sfânt.
3. Vrei să scapi de mânia care va veni?
1 Tesaloniceni 4:1–8 este un pasaj apăsător, plin de greutate. Mesajul lui nu este: „Vino așa cum ești și rămâi așa cum ești.” Dimpotrivă, este plin de avertismente solemne.
„Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.” (1 Tesaloniceni 4:6–8).
O învățătură biblică pe tema purității sexuale va conține și avertismente serioase. Totuși, aceste avertismente vor fi în armonie cu linia melodică a harului lui Dumnezeu față de păcătoși și nu se vor concentra în primul rând asupra consecințelor trecătoare, pământești, ci asupra celor spirituale și veșnice. Desigur, există loc și pentru avertismente legate de bolile cu transmitere sexuală, pentru sarcinile apărute în adolescență, pentru singurătatea nedorită sau dificultățile din căsnicie. Însă greutatea principală a avertismentelor pe care Biserica le dă cu privire la sexualitate trebuie să cadă asupra relației omului cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu vorbește limpede:
„Nu vă înșelați: nici cei imorali sexual, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici bărbații care practică homosexualitatea, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici înșelătorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:9–10).
4. Vrei să-i protejezi pe cei pe care îi iubești?
Satan vrea să ne facă să credem că păcatul sexual este o chestiune secretă, care privește doar viața privată. Cumva că nimeni nu trebuie să afle. Că noi suntem singurii care suferă din pricina lipsei noastre de stăpânire de sine. Mărturia Scripturii, însă, este că păcatul nostru sexual rănește întotdeauna mai mult decât pe noi înșine. Asta înseamnă că puritatea sexuală este un act de dragoste. „Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie… nimeni să nu întreacă măsura și să nu nedreptățească pe fratele său în privința aceasta” (1 Tesaloniceni 4:3–6).
Este posibil ca tesalonicenii să fi folosit sexualitatea unii împotriva altora în anumite moduri specifice, dar principiul are o aplicabilitate mult mai largă: consecințele păcatului sexual îi rănesc întotdeauna și pe alții, mai ales pe cei pe care îi iubim. Păcatul sexual îi tratează pe oameni ca pe niște obiecte și alimentează sclavia sexuală din întreaga lume. Păcatul sexual corupe conducerea, atât în familie, cât și în biserică, și distruge slujiri și organizații creștine. Păcatul sexual ruinează căsnicii și rănește copiii.
Pentru că Dumnezeu a dat sexualității o putere neobișnuită de a face bine în cadrul căsătoriei, ea are și o putere neobișnuită de a distruge în afara ei. De aceea, ferește-te de imoralitatea sexuală, pentru că prin acest gest demonstrezi o dragoste sinceră pentru ceilalți.
5. Vrei să simți bucuria lui Dumnezeu?
În cele din urmă, vreau să-ți las un motiv puternic pentru a trăi în integritate sexuală în epoca noastră dominată de pornografie: curăția noastră Îi este plăcută lui Dumnezeu. În Christos, prin puterea Duhului Sfânt, avem acum privilegiul profund de a trăi într-un anume fel care aduce bucurie Regelui cerului.
„Încolo, fraților, fiindcă ați învățat de la noi cum trebuie să vă purtați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu — și așa și faceți — vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus să sporiți tot mai mult în privința aceasta” (1 Tesaloniceni 4:1).
Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu îi iubește doar pe aceia care și-au păstrat virginitatea până la căsătorie. Înseamnă însă că atunci când copiii Lui aleși, iertați și încă imperfecți aleg curăția, lucrul acesta Îi este plăcut. Îi aduce bucurie. Pavel se roagă în altă parte „să vă umpleți de cunoașterea voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să umblați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în toate lucrurile, aducând rod în orice faptă bună și crescând în cunoașterea lui Dumnezeu” (Coloseni 1:9–10). Dumnezeul nostru este cea mai fericită Ființă din univers (1 Timotei 1:11), iar una dintre marile Lui bucurii este să-Și vadă poporul biruind păcatul și ispita prin harul Său.
Vrei un motiv care să te ajute să te împotrivești păcatului sexual? Curăția ta este plăcută Tatălui. Și, totodată, curăția ta îți deschide calea spre a vedea și a te bucura de mai mult din Dumnezeu (Matei 5:8). Cei care trăiesc ca să-I fie plăcuți gustă o bucurie mai adâncă și mai statornică decât poate oferi lumea aceasta.
Puritatea este mai mare decât sexul
Probabil că nu vom citi prea multe articole despre bărbații și femeile care au semnat declarații de angajament, prin care promiteau că vor păstra abstinența până la căsătorie și care au purtat simbolic inele ale castității, toate dintr-o dragoste reală și arzătoare pentru Isus. Cel mai probabil, New York Times nu va relata nenumăratele istorii ale celor care spun că această mișcare i-a ajutat să ia hotărâri creștine în fața presiunii grupului și să lupte lupta cea bună pentru puritate într-o vreme în care mulți nu o făceau.
Acolo unde cultura purității a greșit sau a fost neclară, problema nu a fost că liderii creștini au chemat la puritate sexuală, ci că sexul și căsătoria riscau să devină mai mari decât Dumnezeu. Ori de câte ori mesajul a minimalizat harul, sau s-a sprijinit prea mult pe frică sau a redus puritatea doar la etica sexuală, de fapt, a deposedat puritatea pentru Christos de frumusețea ei profundă și atrăgătoare — și, în mod ironic, a lipsit integritatea de însăși puterea ei de a birui ispita. Cu cât puritatea devine mai mică și mai centrată pe om, cu atât devine mai apăsătoare — și mai puțin creștină. Puritatea creștină își are rădăcina în măreția și bunătatea lui Dumnezeu — în harul Lui, în puterea Lui, în dragostea Lui și în vrednicia Lui.
Căutarea purității, atunci ca și acum, nu înseamnă în primul rând respingerea ispitei sexuale, ci primirea și îmbrățișarea inimii lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu ne cheamă să umblăm în puritate, însă singura cale către adevărata puritate este acoperită de sânge și ne conduce la El.
Sursa originală: Did We Kiss Purity Goodbye? – https://www.desiringgod.org/articles/did-we-kiss-purity-goodbye
Tradus cu permisiune – Translated with permission