Ar trebui să ținem partea Israelului sau a Palestinei?

⏱️Timp necesar pentru citire: 7 min

Transcriere audio

O ascultătoare a podcastului, pe nume Melinda, scrie: „Frate păstor John, ce răspuns creștin, corect, îmi puteți da, privitor la toate cele ce se întâmplă în Israel și Gaza? Am prieteni creștini care laudă Israelul, pentru că spun că ei sunt poporul lui Dumnezeu, care își învinge dușmanii de atât de mult timp și că toate ofensivele lor sunt justificate și aprobate de Dumnezeu, deoarece apără țara pe care El le-a dat-o. Am și alți prieteni creștini care sunt revoltați de măcelărirea civililor nevinovați și a copiilor din Gaza și de sprijinul pe care îl primesc din partea Statelor Unite. Care este răspunsul corect?”

Să începem cu o poziție generală asupra conflictului, iar apoi voi încerca să așez sub ea câteva temeiuri biblice și apoi voi explica. Când spun conflict, mă refer la conflictul dintre poporul evreu — sau Israel, ca stat, și evreii ca grup — și palestinieni.

Ambele tabere sunt răzvrătite împotriva lui Christos

Există creștini evrei și există creștini palestinieni. Acești creștini sunt cei blânzi care vor moșteni pământul, inclusiv țara Israelului, într-o zi. Isus a murit ca să facă pace între evrei și neamuri. Acesta este mesajul din Efeseni 2:11–22. De aceea, rugăciunile și eforturile noastre ar trebui să fie dedicate în mod special vestirii Evangheliei lui Mesia, a Domnului Isus, ca singura speranță pentru o pace și o dreptate de durată, între evrei și palestinieni. Cred că acesta este cel mai important lucru care trebuie spus.

Apoi aș spune următorul lucru: Biblia nu ne învață că ar trebui să fim părtinitori față de Israel, sau față de palestinieni, în răzvrătirea lor actuală împotriva lui Christos; împotriva lui Dumnezeu se ridică ambele părți, pretinzând ar avea un drept divin asupra țării Israelului, în ciuda răzvrătirii și necredinței lor față de Creatorul lor și față de Dumnezeul legământului lor. Aceasta implică faptul că ambele părți, atât palestinienii, cât și Israelul, ar trebui tratate cu o dreptate publică plină de compasiune, în același fel în care sunt, în general, soluționate disputele dintre națiuni, printr-o îmbinare înțeleaptă a dreptății și milei.

Aceasta este poziția mea generală. Nici evreii, nici palestinienii nu pot justifica ceea ce fac și nici nu pot pretinde să fie tratați într-un anumit fel, invocând un drept divin prezent asupra țării, câtă vreme trăiesc în răzvrătire împotriva Celui care a făcut din acea țară un dar rezervat celorce vor păzi legământul.

Alegerea lui Israel și promisiunile făcute lui

Acum, iată și temelia biblică pentru această poziție. Israel a fost ales de Dumnezeu dintre toate popoarele lumii ca să fie centrul binecuvântării Sale în istorie, în istoria răscumpărării. Această istorie și-a atins punctul culminant în venirea, moartea și învierea lui Isus Mesia. „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui, comoara Lui deosebită, dintre toate popoarele de pe fața pământului” (Deuteronomul 7:6). Amin. Israel este poporul ales al lui Dumnezeu.

Mai mult decât atât, Dumnezeu i-a promis lui Israel țara aflată astăzi în dispută, încă din vremea lui Avraam. Dumnezeu a spus: „Aceasta este țara pentru care am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: «O voi da seminței tale»” (Deuteronomul 34:4). Afirmații de felul acesta sunt repetate de multe ori. Dar niciuna dintre aceste două fapte — alegerea lui Israel și promisiunea legământului lui Dumnezeu cu privire la țară — nu înseamnă că Israel are în prezent un drept divin asupra țării.

Răzvrătiții își pierd drepturile

De ce spun asta? Pentru că un popor care nu păzește legământul nu are un drept divin de a stăpâni țara promisiunii, care a fost dată prin legământ. Încălcarea legământului duce la pierderea privilegiilor legământului. Dumnezeu i-a spus lui Israel: „Acum, dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu” (Exodul 19:5).

Astăzi, Israel este un popor care încalcă legământul. Știu că există mii de evrei care se încred în Mesia. Ei nu încalcă legământul. Ei se bucură de harul mântuitor al lui Dumnezeu. Dar, ca întreg, ca unitate etnică, ca stat, ei sunt definiți prin respingerea lui Isus Mesia. Ei nu vor să se definească drept creștini. Dacă L-ar primi pe Isus Mesia ca Mesia și Mântuitor, ar fi creștini. Ei sunt, în mod conștient, necreștini. Se află într-o stare de trădare față de Împăratul lor, care L-a trimis pe Fiul Său ca să-i mântuiască. Un popor aflat în trădare față de Împăratul său nu poate revendica în mod legitim promisiunile Împăratului făcute unui popor care păzește legământul.

De pildă, atunci când Israel a fost alungat din țara promisiunii prin judecata lui Dumnezeu, prin babilonieni, Daniel s-a rugat astfel:

„Doamne… noi am păcătuit și am săvârșit nelegiuirea… Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine… nouă, tuturor celor din Israel… în toate țările în care i-ai izgonit, din pricina necredincioșiei de care s-au făcut vinovați față de Tine” (Daniel 9:4–7).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu este drept. El este drept să-i refuze lui Israel dreptul divin asupra țării atunci când ea este un popor necredincios și trădător față de Dumnezeu.

Parte din plan

Isus a stat privind Ierusalimul, cu lacrimi în ochi, și a spus: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți aducă pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi… Tu n-ai cunoscut vremea cercetării tale” (Luca 19:41–42, 44). Ei au lepădat Piatra din capul unghiului. Și încă o leapădă.

Când au făcut aceasta, Isus a spus: „Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite” (Matei 21:43). Apoi a explicat astfel: „Mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor, iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară” (Matei 8:11–12). Pentru vremea de acum, peste o parte din Israel a venit o împietrire care va ținea până va intra numărul complet al neamurilor (Romani 11:25).

Acestea sunt vremurile neamurilor, vremurile națiunilor. Dar această împietrire a lui Israel nu este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu. El are un plan de mântuire pentru Israel. Într-o zi, tot Israelul se va întoarce la Domnul Christos ca grup. Aceasta este înțelegerea și convingerea mea profundă cu privire la Romani 11. Ramurile frânte vor fi altoite din nou într-o zi în poporul lui Dumnezeu, mireasa lui Christos, Biserica Lui. Cred că ar trebui să ne rugăm pentru ziua aceea. Eu mă rog astfel: „Doamne, adu ziua în care împietrirea va fi îndepărtată de peste Israel. Fă, o, Dumnezeule, ca ochii lor să fie deschiși, ca să-L vadă pe Isus ca Mesia al lor și să se unească cu Biserica lui Isus Christos. Să fie altoiți în mântuire, într-un singur copac mare dominat de iubirea legământului.”

Chemarea adresată tuturor popoarelor

Trebuie să fim atenți — și poate că aceasta este o precizare finală — să nu tragem concluzii false și nebiblice din nimic din ce am spus, de felul: „Ei bine, răzvrătirea actuală a Israelului împotriva lui Dumnezeu dă dreptul altor națiuni s-o maltrateze.” Nu, nu au dreptul. Ea are în continuare drepturi umane între națiuni, chiar dacă nu are drepturi înaintea lui Dumnezeu, drepturi așa cum au toate națiunile. Noi nu credem că vreo națiune, doar pentru că este păgână și necredincioasă, ar trebui tratată nedrept. Nici Israelul nu ar trebui. În Vechiul Testament, națiunile care s-au bucurat de faptul că Israel era pedepsit de Dumnezeu au fost, la rândul lor, pedepsite de El (Isaia 10:5–13).

Pledoaria noastră pentru palestinieni și evrei, în calitate de creștini, este aceasta: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit” (Faptele Apostolilor 16:31). Până în ziua când toți urmașii Regelui Isus, fie evrei, fie dintre neamuri, vor moșteni pământul — și nu doar țara — până în ziua când îl vom moșteni împreună fără să ridicăm sabia și fără să ridicăm arma, drepturile națiunilor ar trebui hotărâte după principiile unei dreptăți publice pline de milă, nu după revendicări de drept divin sau de statut divin.

Sursa originală: Should We Side With Israel or Palestine? https://www.desiringgod.org/interviews/should-we-side-with-israel-or-palestine

Tradus cu permisiune – Translated with permission