Pentru femeile care se tem de sarcină și de naștere
Lucrând cu zeci de cupluri proaspăt căsătorite și logodite, eu și soțul meu am observat o nouă tendință. Este bine cunoscut faptul că multe femei tinere aleg să amâne momentul în care vor avea copii sau să renunțe cu totul la a avea copii — însă, adesea, această decizie nu este determinată de teama de a-și pierde autonomia, ci de teama de sarcină și de naștere, cunoscută sub numele de tocofobie.
Rețelele sociale au popularizat ideea de tocofobie prin fluxuri atent alcătuite de videoclipuri scurte care descriu temerile și complicațiile legate de sarcină și travaliu. Aceste clipuri prezintă femei cu care ne putem identifica și care se confruntă cu dificultăți reale, dar nu oferă un context esențial, ceea ce le face adesea pe cele care le urmăresc să se teamă fără temei pentru propria situație.
Alături de rețelele sociale, o pandemie globală și schimbările economice au alimentat anxietatea și chiar panica în rândul multor femei care se tem de pierderea controlului asupra propriului trup și de potențialele pericole ale nașterii. Însă, deși propriile mele nașteri au variat foarte mult în ceea ce privește complicațiile și recuperarea, răsplata unei vieți noi a cântărit mai mult decât durerea și greutățile. Mai mult, există numeroase dovezi statistice potrivit cărora copiii aduc mai multă fericire, mai multă stabilitate și mai mult sens în viața femeilor.
Uneori există motive medicale întemeiate pentru care cineva poate alege să nu nască copii, după rugăciune și supunere față de voia Domnului, însă, în general, tinerele sănătoase care aleg să nu aibă copii din cauza fricii au puțin temei în Scriptură pentru decizia lor. În întreaga Scriptură, Dumnezeu nu ne cheamă să evităm, din cauza fricii, situațiile care pot fi periculoase. Dimpotrivă, El ne cheamă să pășim în ele împreună cu El (Isaia 41:10; Filipeni 4:6–7).
Sarcina: sfințire prin luptă
Unele femei iubesc sarcina: se simt sănătoase, încrezătoare și sentimentale. Unele femei se luptă cu simptome severe și se simt îngrozitor în toate cele nouă luni. Majoritatea se află undeva la mijloc, confruntându-se cu greață, oboseală, dureri de spate, varice, umflături și un somn de proastă calitate. Toate acestea nu sună ca un argument încurajator în favoarea sarcinii. Este greu. Este dureros. Dar asta nu înseamnă că este rău.
Sarcina este una dintre experiențele care m-au sfințit cel mai mult. În timpul sarcinii, m-am luptat să alung anxietatea, am recunoscut idolul pe care mi l-am făcut din înfățișarea mea, m-am agățat cu disperare de Dumnezeu, cerându-I să-mi dea răbdare cu copiii mei atunci când m-am simțit epuizată, și m-am confruntat cu propriul păcat atunci când m-am purtat fără bunătate față de soțul meu. Vreau să dau vina pe sarcină, dar Biblia îmi amintește că inima mea este izvorul păcatului meu, nu împrejurările mele.
Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea. (Iacov 1:14–15)
Lumea le spune femeilor însărcinate: „Meriți orice îți dorești, pentru că în tine crește o viață” sau „Nu este vina ta. Sunt hormonii.” Cedăm exceselor pentru că avem o poftă și ne simțim îndreptățite să ne lăsăm în voia unor obiceiuri nesănătoase. Cedăm nerăbdării pentru că ne doare și considerăm că reacțiile noastre sunt îndreptățite.
Da, sarcina este grea. Dar, dacă vrem să creștem și să fim mai asemenea lui Christos, aceasta este o ocazie de a cere putere, înțelepciune și toate roadele Duhului Sfânt. Pentru a ne împotrivi înclinațiilor firii noastre pământești, ne punem în mod activ credința în practică, căutând să-L cinstim pe Isus cu inimile noastre și să-L urmăm. Ne luptăm la fiecare pas să ne dăm viața pentru un mic purtător al chipului lui Dumnezeu, creat să-L reflecte într-un mod unic și să-I aducă slavă.
Nașterea: pășind pe calea sacrificiului
În cele din urmă, nu-ți pot spune că sarcina sau nașterea ta va fi fără cusur. Nu-ți pot spune că voi trece cu bine prin cea de-a cincea naștere care mă așteaptă sau că pruncul meu va fi sănătos. Dar îți pot spune că există multă bucurie și speranță în credința pe care maternitatea ne obligă să o exercităm.
Pentru că noi cunoaștem caracterul lui Dumnezeu, ne putem încrede în El fără teamă de ceea ce va veni (Proverbele 3:5) și putem crede că El ține toată viața în palma mâinii Sale (Iov 12:10). Putem avea încredere că, indiferent ce se întâmplă în povestea noastră sau în povestea copiilor noștri, El face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru și spre slava Sa (Romani 8:28). Copiii sunt o binecuvântare de la Domnul (Psalmul 127:3–5), iar creșterea, formarea și învățarea copiilor noștri vor modela generația următoare, probabil într-o măsură mult mai mare decât orice altceva am putea face.
Purtarea unui copil de-a lungul sarcinii până la naștere ne oferă ocazia de a-L reflecta pe Christos într-o lume frântă. Isus Și-a dat viața în slujire, fără să Se cruțe — chiar până la moarte —, pentru a-i salva pe cei care cred în El (Galateni 1:4). Tot astfel, nașterea este o ocazie de a păși de bunăvoie pe calea sacrificiului, dându-ne viața pentru a aduce în lume o viață nouă.
Frumusețea pe care frica încearcă să o ascundă
Soțul unei prietene dragi mi-a trimis recent acest mesaj:
Credeam că s-ar putea să mi se facă prea rău ca să pot privi [nașterea], dar nu mi-am putut lua ochii de la ea — și este, fără îndoială, cel mai extraordinar lucru la care am asistat vreodată. Arăta ca o micuță creatură cosmică: imposibil de nouă, imposibil de a noastră.
Nu toți bărbații sunt la fel de poetici, dar cuvintele lui surprind adevărul despre naștere. Deși se poate întâmpla ceva neașteptat, nașterea unei vieți noi este incontestabil frumoasă. Mai mult decât atât, copilul este o binecuvântare, un triumf — respiră viață, sfidând dorința de moarte a lui Satan (Psalmul 139:13–14).
Un copil înnoiește: această viață nouă ne oferă nouă, ca părinți, o nouă ocazie de a fi smeriți, modelați și făcuți mai asemenea lui Christos. Când hotărâm să nu devenim părinți din cauza fricii, ne refuzăm o parte din frumusețea unei noi creații. Fiecare mică minune este plăsmuită de mâinile lui Dumnezeu, dar este hrănită și adusă în lume din pântecele unei femei.
Alegând credința în locul fricii
Femeilor, sunt atât de multe lucruri de care ne-am putea teme. Lumea își dorește siguranță, claritate, certitudine și tihnă. Dar Dumnezeu nu ne cheamă la niciunul dintre aceste lucruri (2 Timotei 1:7). Deși sarcina și nașterea presupun riscuri și sacrificii, ele aduc și bucurie și sfințire. Putem privi spre Dumnezeu ca spre Ocrotitorul, Purtătorul de grijă și Cel care caută trupurile și sufletele noastre, indiferent ce s-ar întâmpla. Când totul este bine, ne putem bucura de harul Lui față de noi. Dacă totul merge rău, ne putem aminti promisiunile Lui față de noi. El ne iubește, ne poartă de grijă și ține totul sub control, până la grețurile matinale, durerile de spate sau o cezariană de urgență (Proverbele 19:21).
Putem privi la Christos pentru călăuzire sau putem privi la ceea ce lumea spune că este cel mai bine pentru noi. Dacă algoritmul Instagram, care îți oferă povești de groază despre sarcină și naștere, te ispitește să te temi, nu le mai privi. Am trecut și eu prin asta. În acele momente, emoțiile pun stăpânire pe mine și uit cine este Dumnezeu și că El are totul sub control. Tu și cu mine putem alege să urmăm îndemnul: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta!” Când Îl recunoaștem în toate căile noastre, El promite să ne netezească cărările (Proverbele 3:5–6).
Așadar, mergi înainte — dacă Domnul îți dă să naști copii — cu o așteptare plină de bucurie, cu o credință sfântă și cu o seninătate care merge împotriva curentului culturii, în mijlocul necunoscutului, pentru că Îl cunoști pe Cel care ține lumea în mâna Sa (Evrei 1:3).
Sursa originală: For Women Who Fear Pregnancy and Childbirth – https://www.desiringgod.org/articles/for-women-who-fear-pregnancy-and-childbirth
Tradus cu permisiune – Translated with permission