Poate fi cancerul slujitorul lui Dumnezeu?

Ce am văzut în ultimii ani de viață ai soției mele

În luna martie, iubita mea soție, Nanci, a pierdut lupta de patru ani cu cancerul de colon. În toți cei 54 de ani în care am cunoscut-o, Nanci L-a iubit pe Isus. Dar, din postura celui aflat în primul rând, am fost martorul unei schimbări minunate — și supranaturale — petrecute în acești ultimi patru ani.

În 2019, Nanci i-a scris unei prietene care suferea și ea de cancer:

Lupta cu cancerul a fost grea. Totuși, timpul petrecut cu Cel Îmbătrânit de zile (unul dintre numele mele preferate pentru Dumnezeu) a fost extraordinar! El mi-a venit în întâmpinare în moduri despre care nu știam că sunt posibile. Am cunoscut suveranitatea, îndurarea și dragostea Lui statornică în moduri palpabile. Acum mă încred în El într-o măsură despre care nu știam că este posibilă.

Am văzut-o pe Nanci meditând zilnic la Scriptură, citind cărți excelente despre Dumnezeu și ținând un jurnal — copiind versete, citate puternice din Spurgeon și din mulți alții și propriile reflecții. Într-o dimineață de neuitat, după ce meditase la Psalmul 119:91 — „După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îți sunt supuse” — mi-a împărtășit ceea ce tocmai scrisese:

Cancerul meu este slujitorul lui Dumnezeu în viața mea. El îl folosește în moduri pe care mi le-a descoperit și în multe altele pe care încă nu le înțeleg. Mă pot odihni știind că boala mea se află sub stăpânirea unui Dumnezeu suveran, care este bun și face binele.

Cu inima frântă și recunoscător

Nouă luni mai târziu, la cererea lui Nanci și într-un timp foarte scurt, fiicele noastre și familiile lor s-au adunat pentru a-i asculta ultimele cuvinte, pline de o dragoste copleșitoare pentru noi și de o încredere neclintită în Regele ei suveran.

În timp ce unul dintre nepoții noștri stătea lângă ea, ascultând-o cum se străduia să vorbească și ascultându-mă pe mine citind cuvinte puternice din jurnalele ei, el i-a spus: „Buni, dacă tu te poți încrede în Dumnezeu în această situație, știu că și eu mă pot încrede în El în orice lucru prin care voi trece.” Un alt nepot i-a spus: „Nu voi uita niciodată ceea ce ne-ai spus astăzi.”

Exact o săptămână mai târziu, am ținut-o de mână și am privit-o cum își dădea ultima suflare în această lume aflată sub blestem.

În fiecare zi din acei patru ani am fost martorul lucrării sfințitoare și dătătoare de bucurie a lui Dumnezeu în soția mea: „Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Romani 5:3–5).

Nanci și cu mine — împreună cu mii de oameni din întreaga lume — ne-am rugat zilnic pentru vindecarea ei. Răspunsul final al lui Dumnezeu a fost să o izbăvească de suferință și să o aducă în prezența Sa, unde este „cu mult mai bine” (Filipeni 1:23). Prin suferințele ei, El a lucrat pentru ea „tot mai mult o greutate veșnică de slavă” (2 Corinteni 4:17), care le întrece cu mult pe toate. Ea L-a lăudat pe Isus pentru aceasta, iar eu voi face același lucru pentru totdeauna, deși îi simt nespus lipsa.

De ce îngăduie Dumnezeu ceea ce îngăduie

Când lucrarea noastră a publicat cuvintele lui Nanci — „Cancerul meu este slujitorul lui Dumnezeu” — cineva a răspuns: „CE? Dumnezeu NU le dă oamenilor cancer. Isus a purtat bolile noastre și a luat asupra Lui durerile noastre pe cruce.”

Acel cititor nu este singurul care încearcă să-L țină pe Dumnezeu la distanță de suferință. Dar, afirmând că boala vine numai de la Satan și din cădere, nu de la Dumnezeu, Îl despărțim pe Dumnezeu de suferința noastră și de scopurile Sale mai profunde. Dumnezeu este suveran. El nu îngăduie și nu folosește niciodată răul în mod arbitrar; tot ceea ce face izvorăște din înțelepciunea Sa și slujește, în cele din urmă, atât sfințeniei, cât și dragostei Sale.

Joni Eareckson Tada citează adesea cuvintele prietenului ei Steve Estes: „Dumnezeu îngăduie ceea ce urăște pentru a împlini ceea ce iubește.” Faptul că Dumnezeu „îngăduie” ceva are o semnificație mult mai puternică decât ar putea părea. La urma urmei, tot ceea ce Dumnezeu îngăduie chiar se întâmplă; ceea ce nu îngăduie nu se întâmplă.

În ultimul capitol al cărții Iov, Dumnezeu ne descoperă că familia și prietenii lui Iov „l-au plâns și l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el” (Iov 42:11). Autorul ne-a spus încă de la început că necazurile lui Iov fuseseră ideea lui Satan și fuseseră înfăptuite de el. Totuși, formularea inspirată arată că eforturile lui Satan erau, în mod indirect, prin îngăduința suverană, lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Mulți consideră tulburător acest adevăr, dar, înțeles cum se cuvine, el ar trebui să fie mângâietor. Ceea ce ar trebui să ne tulbure profund este ideea că Dumnezeu stă pasiv deoparte în timp ce Satan, răufăcătorii, bolile și accidentele întâmplătoare distrug viețile copiilor Săi iubiți.

Charles Spurgeon a suferit cumplit din cauza depresiei, gutei, reumatismului, nevritei și a unei inflamații chinuitoare a rinichilor. Totuși, el a spus: „Pentru mine ar fi o experiență foarte dureroasă și grea să cred că am o suferință pe care Dumnezeu nu mi-a trimis-o (…) că încercările mele nu au fost măsurate de El și nici trimise prin rânduiala Lui în ceea ce privește greutatea și măsura lor.”

Îndurarea întrece cu mult greutățile

Cu mulți ani înainte ca Nanci să fie diagnosticată cu cancer, am întrezărit în repetate rânduri scopurile suverane ale lui Dumnezeu. Am văzut că faptul că am devenit diabetic dependent de insulină în urmă cu 35 de ani făcea parte din planul lui Dumnezeu de a-mi adânci dependența de El. Iar în urmă cu 30 de ani am văzut că procesul intentat împotriva mea de o clinică de avorturi, pentru suma de 8,2 milioane de dolari, era modul Lui de a mă muta din slujirea pastorală a unei biserici pe care o iubeam într-o lucrare care ajunge mai departe decât ne-am fi imaginat vreodată.

Mâinile lui Dumnezeu nu erau legate de predispoziția mea genetică spre diabetul de tip 1 (rezultatul blestemului) sau de răzbunarea ucigașilor de copii (rezultatul păcatului omenesc și al strategiei demonice). El nu S-a mulțumit doar să „scoată ce era mai bun din niște situații rele”. A luat situațiile rele și le-a folosit pentru slava Sa și pentru binele nostru suprem. Harul Său suveran a întrecut cu mult greutățile noastre.

Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, oricine s-ar confrunta cu o boală în fază terminală ar trebui să creadă că a avut pur și simplu ghinion și că Dumnezeu fie nu este atât de puternic, fie nu este atât de iubitor cum pretinde că este. Părinții care și-au pierdut un copil ar trebui să creadă că moartea lui a fost un accident lipsit de sens și că nu s-ar fi întâmplat dacă acel copil nu s-ar fi aflat în acel loc, în acel moment, dacă acel om nu ar fi condus în stare de ebrietate sau dacă oricare dintre alte o mie de împrejurări ar fi fost diferită.

Gândurile de felul „Dacă măcar…” și „Ce-ar fi fost dacă…?” ne pot stăpâni viața și ne pot înnebuni. În schimb, acceptarea scopurilor mai înalte ale lui Dumnezeu — chiar și atunci când ele ne sunt invizibile în mijlocul unor evenimente dureroase și tragice — afirmă măreția lui Dumnezeu. Acesta nu este fatalism. Este încredere în caracterul și promisiunile Dumnezeului nostru credincios și atotînțelept.

Prietenul meu David O’Brien mi-a spus, cu vorbirea lui neclară și anevoioasă, că Dumnezeu a folosit paralizia cerebrală pentru a-i adânci dependența de Christos. I-a fost mai bine astfel? El și-a trăit viața convins că cei 81 de ani de suferință nu au fost nici un accident cosmic, nici o victorie satanică, ci o îndurare aspră venită din mâna bună a Dumnezeului atotputernic.

Motive dincolo de raza privirii noastre

Prin harul lui Dumnezeu, Nanci și-a ațintit atenția asupra atributelor Sale. La numai opt luni după începerea călătoriei ei prin cancer, a scris:

Sincer, nu aș da experiența aceasta a cancerului pentru a mă întoarce la starea în care eram înainte. Dumnezeu a folosit aceste ultime luni pentru a mă conduce spre o înțelegere și o trăire mai profundă a suveranității, înțelepciunii, dragostei statornice, îndurării, harului, credincioșiei și imanenței Sale, a faptului că este vrednic de încredere și a atotputerniciei Sale.

Psalmul 119:71 spune: „Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” Dacă suferința a fost bună pentru psalmist, atunci a-l scuti de acea suferință ar fi însemnat a-l lipsi de un bine. Înainte de toate, universul există în vederea scopurilor, planurilor și slavei lui Dumnezeu. Dumnezeu vede scopuri și planuri veșnice și cunoaște binele suprem în moduri inaccesibile nouă.

Dumnezeul nostru suveran țese milioane de detalii în viețile noastre. El poate avea un motiv major sau o mie de motive mai mici pentru care aduce în viața noastră o anumită persoană, un succes, un eșec, o boală sau un accident. Motivele Sale se află adesea dincolo de raza privirii noastre prezente. Dacă Dumnezeu folosește cancerul sau un accident de mașină pentru a ne face asemenea Lui, atunci, indiferent de forțele omenești, demonice sau naturale implicate, El va fi glorificat.

„Tu ești Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oștirilor! Tu ești mare la sfat și puternic la faptă” (Ieremia 32:18–19). Dumnezeu lucrează în chip nevăzut, iar într-o zi vom înțelege scopurile ascunse ale suferinței noastre.

Veți vedea ceea ce a văzut ea?

Fără nicio îndoială, așa cum am văzut atât de limpede chiar și atunci când lacrimile îmi curgeau șiroaie, cancerul a slujit scopurilor lui Dumnezeu în viața lui Nanci. La ceremonia ei funerară am spus: „Lucrul care ieșea cel mai mult în evidență la Nanci în anii în care a avut cancer era perspectiva ei minunat de cuprinzătoare asupra lui Dumnezeu, pe care o hrănea din Scriptură și din cărți excelente. Cu cât medita mai mult la dragostea, harul și suveranitatea lui Dumnezeu, cu atât creștea mai mult încrederea ei în El.”

De aceea, familiei noastre, prietenilor și membrilor bisericii adunați acolo — dintre care mulți se confruntau cu propriile încercări dureroase — le-am spus ceea ce simțeam că Dumnezeu îmi spunea mie: „Acea perspectivă vastă, frumoasă și transformatoare asupra lui Dumnezeu poate fi și a voastră. Așadar, de ce să nu vă petreceți restul vieții căutând-o?”

Sursa originală: Can Cancer Be God’s Servant? – https://www.desiringgod.org/articles/can-cancer-be-gods-servant

Tradus cu permisiune – Translated with permission