Doamne, izbăvește-mă de distragerea atenției
Încă de la căderea omului în păcat, oamenii au întâmpinat dificultăți în a-și păstra atenția concentrată. Însă noi trăim astăzi într-o epocă a distragerii fără precedent. Din moment ce citești deja aceste rânduri pe un dispozitiv electronic, nu mai este nevoie să dezvolt ideea.
Numeroși specialiști vorbesc despre efectele negative pe care această realitate le are asupra noastră. Mulți dintre noi le simțim: mintea aflată într-o continuă agitație, slăbirea capacității de concentrare, toleranța tot mai redusă față de lectură, mai ales față de citirea cărților.
Ajungem să fim condiționați să ne lăsăm distrași, iar acest lucru ne afectează capacitatea de a asculta și de a gândi cu atenție, de a sta în liniște, de a ne ruga și de a medita. Ceea ce înseamnă că distragerea atenției constituie un pericol spiritual, un rău, de care avem nevoie ca Dumnezeu să ne izbăvească (Matei 6:13).
Cauzele distragerii atenției
Distragerea atenției, cel puțin forma ei periculoasă la care mă refer aici, înseamnă să ne mutăm atenția de la ceva mai important la ceva mai puțin important.
Problema noastră fundamentală și cea mai periculoasă, în privința distragerii atenției, este faptul că ne lăsăm distrași de la Dumnezeu — tendința noastră de a ne îndepărta atenția de la Cel mai măreț Obiect al existenței către nenumărate lucruri mai puțin importante. Biblia numește acest lucru idolatrie.
Această schimbare fundamentală a centrului atenției produce în noi dezordine, în moduri profunde și extinse. Tendința noastră de a ne lăsa distrași de la ceea ce este mai important către ceea ce este mai puțin important se răsfrânge apoi asupra întregii vieți, afectând în mod negativ relațiile și responsabilitățile noastre. Așadar, la nivelul cel mai profund, suntem predispuși la distragere din cauza naturii noastre căzute și egoiste; răul se află în noi.
Însă nu toate problemele noastre legate de distragerea atenției se datorează răului care locuiește în noi. Unele sunt pur și simplu rezultatul deșertăciunii care a cuprins creația (Romani 8:20–23). Această deșertăciune ne poate afecta atât structura biologică, cât și mediul în care trăim. Cu toții avem creiere și trupuri afectate de slăbiciune și, de aceea, unii dintre noi se luptă mai mult decât alții cu distragerea atenției, din cauza unor factori precum ADHD-ul și alte afecțiuni mintale sau fizice. Factorii de mediu, precum alimentația necorespunzătoare, sistemele familiale nesănătoase și influențele culturale sau tehnologice — cum este fluxul neîntrerupt de conținut media — ne pot afecta, de asemenea, capacitatea de concentrare.
În cele mai multe cazuri, toți acești factori se amestecă între ei, făcând aproape imposibil de stabilit în ce măsură păcatul, biologia afectată de cădere sau mediul sunt responsabile pentru distragerea atenției noastre. Dar, dacă Îi cerem lui Dumnezeu, El ne va izbăvi de rău, oricare ar fi cauza, folosind acești dușmani puternici spre binele nostru, ajutându-ne să vedem ce iubește cu adevărat inima noastră și conducându-ne, prin harul Său, spre niveluri tot mai înalte de credință smerită și de stăpânire de sine.
O oglindă a inimii
Atunci când ceva ne distrage atenția în mod repetat, trebuie să luăm în considerare. Atenția noastră se îndreaptă adesea spre lucrurile care sunt importante pentru noi. Prin urmare, distragerea atenției poate dezvălui ceea ce iubim. Acest lucru i s-a întâmplat Martei, prietena Domnului Isus.
Marta era ocupată în bucătărie, în timp ce Isus îi învăța pe oameni în casa ei. Când Marta s-a plâns că sora ei, Maria, nu o ajuta, deoarece stătea la picioarele Lui, El i-a răspuns:
„Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți, însă un singur lucru este necesar. Maria și-a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată” (Luca 10:41–42).
Atenția Martei fusese distrasă de la Isus. De ce anume? De grija de a-i servi pe oaspeți. De ce? Pentru că era neliniștită. Neliniștită din cauza a ce? Era îngrijorată că trebuia să-i hrănească pe toți și, foarte probabil, era preocupată și de ceea ce aveau să creadă ceilalți despre ea și despre casa ei, dacă nu s-ar fi achitat bine de această responsabilitate.
Însă Marta nu și-a dat seama că atenția îi fusese distrasă până când Isus a ajutat-o să-și vadă inima. Ea credea că face ceea ce trebuie, slujindu-i pe toți. Dar Isus i-a arătat Martei că valorile ei erau așezate într-o ordine greșită. Își mutase atenția de la ceea ce era mai important spre ceea ce era mai puțin important.
Așadar, în mijlocul agitației noastre, trebuie să ne întrebăm: care este, de fapt, lucrul care ne distrage atenția? Ce dorește inima noastră? Alegem noi „partea cea bună”, căutând acel măreț „singur lucru” (Psalmul 27:4), sau ne mulțumim cu ceva mai puțin?
O luptă care zidește o credință smerită
Distragerea atenției ne amintește adesea de fragilitatea și de limitele noastre, de faptul că, într-adevăr, nu suntem Dumnezeu. Și, pentru că suntem predispuși la niveluri atât de nejustificate și, sincer vorbind, ridicole, în ce privește mândria, acest lucru este foarte benefic pentru noi. Distragerea atenției ne smerește și ne constrânge să-I cerem lui Dumnezeu ajutorul de care avem atât de disperată nevoie.
De asemenea, ea ne poate întări credința. Dumnezeu nu este nici pe departe la fel de preocupat de eficiența noastră pe cât este de credința noastră. Îți amintești cum a îngăduit El ca dușmanii să-i hărțuiască pe Neemia și pe cei care reconstruiau zidul Ierusalimului, încetinind astfel lucrarea (Neemia 4)? În mod asemănător, Dumnezeu îngăduie să ne luptăm cu distragerea atenției, care ne împiedică să fim eficienți, pentru a zidi în noi o credință dependentă de El. Aceasta este ceea ce Dumnezeu zidește prin toate ineficiențele vieții noastre.
Dacă vedem cum harurile smereniei și credinței, dăruite de Duhul, cresc în noi prin luptele noastre împotriva distragerii atenției, o vom socoti printre „toate lucrurile” pentru care să Îi mulțumim lui Dumnezeu (Efeseni 5:20).
Întărirea „mușchiului” stăpânirii de sine
Dumnezeu folosește distragerea atenției și pentru a ne întări stăpânirea de sine. Stăpânirea de sine creștină este un rod al Duhului (Galateni 5:22–23). Și, asemenea aproape tuturor roadelor sfințirii pe care Duhul le produce în noi, ea este cultivată prin darul primordial și decisiv al Duhului, precum și prin efortul nostru intenționat, care este secundar, dar indispensabil.
Este folositor să ne amintim că ne întărim stăpânirea de sine într-un mod asemănător celui în care ne întărim mușchii: prin întâmpinarea rezistenței. Mușchii nu devin mai puternici fără să lucreze împotriva unei forțe de rezistență. Nici stăpânirea de sine nu se întărește altfel. Nu putem ocoli munca grea de a ne disciplina și de a descoperi ce funcționează cel mai bine pentru noi. Dar, dacă ne dedicăm acestei lucrări cu rugăciune și credincioșie, Duhul ne va da putere în eforturile noastre și vom vedea cum capacitatea noastră de stăpânire de sine crește.
La fel ca în cazul forței și al aptitudinilor fizice, unii au primit prin har o capacitate mai mare de concentrare decât alții. Dacă te numeri printre acești oameni, buna administrare a acestui dar va arăta diferit față de cea a oamenilor mai puțin înzestrați. Asemenea unui sportiv talentat, ai fost făcut pentru a excela. Caută să-ți valorifici darul la maximum, căci „oricui i s-a dat mult i se va cere mult” (Luca 12:48).
Dacă ești o persoană care, indiferent de motiv, duce o luptă mai grea împotriva distragerii atenției, nu trebuie să te simți condamnată (Romani 8:1). Pentru tine, buna administrare înseamnă să lupți împotriva distragerii atenției cât poți de bine. Impune-ți acest efort. Poate că nu vei putea face ceea ce pot face alții, însă Dumnezeu îți va cere socoteală numai potrivit măsurii harului care ți-a fost dat (Romani 12:6).
Fă tot ce este nevoie
Este corect să privim anumite lucruri care ne distrag atenția ca fiind rele în ele însele. Fiecare dintre ele este o taxă pe care o plătim din timpul nostru, o taxă pentru care nu există nicio rambursare. Timpul consumat înseamnă pur și simplu că ne rămâne mai puțin timp de folosit. Fiecare minut pierdut din cauza distragerii atenției este un minut care nu mai poate fi recuperat, înghețat de-acum și pentru totdeauna în trecut. Este drept să căutăm să ne folosim cât mai bine timpul în aceste zile rele (Efeseni 5:16).
Și totuși, nu trebuie să ne lăsăm paralizați de această problemă mai mult decât de orice altă luptă cu păcatul sau cu deșertăciunea. Tatăl nostru dorește să creștem în harul unei concentrări alimentate de credință și, prin Christos, va face ca luptele noastre dificile împotriva distragerii atenției să lucreze spre binele nostru (Romani 8:28). Prin Duhul Său, El le va folosi pentru a ne elibera de idolatrie și de mândrie și pentru a ne ajuta să creștem în stăpânire de sine. De aceea, cu o credință plină de încredere, ne putem apropia de tronul harului Său cu această rugăciune:
Doamne, fă tot ce este nevoie pentru a-mi întări hotărârea de a urmări numai ceea ce mă chemi Tu să fac și izbăvește-mă de efectul fragmentar al distragerilor lipsite de rod.
Sursa originală: Lord, Deliver Me From Distraction – https://www.desiringgod.org/articles/lord-deliver-me-from-distraction
Tradus cu permisiune – Translated with permission