Ar trebui, vreodată, să-mi urmez visurile?
Transcriere audio
Ar trebui să-mi urmez visul? Sau ar trebui să urmăresc ascultarea? Este o întrebare cu care se confruntă mulți creștini atunci când se gândesc la opțiunile de carieră sau la schimbarea carierei. Iar astăzi ne este adresată de un ascultător al podcastului pe nume Josh. „Bună ziua, pastor John, și vă mulțumesc pentru podcastul Ask Pastor John. În ultima vreme, m-am gândit la o schimbare de carieră. Am ascultat multe podcasturi care vorbesc despre crearea «locului de muncă visat» sau care pur și simplu ne îndeamnă să ne «urmăm inima». Unele dintre aceste podcasturi sunt găzduite chiar de creștini. Nu vreau să mă las prins în urmărirea «visului american» de a avea succes, de a câștiga mai mult, de a munci mai puțin și de a-mi atinge «potențialul maxim», mai ales dacă toate acestea izvorăsc dintr-o inimă care caută câștigul pământesc. Dar nici nu vreau să ignor ceea ce cred că sunt pasiuni și talente dăruite de Dumnezeu în viața mea — sau oare chiar sunt? — și care, în același timp, mi-ar aduce o majorare semnificativă a salariului și o îmbunătățire a stilului de viață. Există vreo diferență între a ne urma visurile și a asculta de Dumnezeu în privința darurilor și pasiunilor pe care ni le-a dat? Sau sunt unul și același lucru?”
Ei bine, să începem astfel: Biblia nu spune niciodată că modul în care hotărăști ce ar trebui să faci este să urmezi ceea ce vrei să faci și Biblia nu spune niciodată că modul în care hotărăști ce ar trebui să faci este să urmezi ceea ce nu vrei să faci. Sau, ca să spunem altfel: Biblia nu învață niciodată că, dacă vrei să faci ceva, este greșit să faci acel lucru și Biblia nu învață niciodată că, dacă nu vrei să faci ceva, atunci este corect să-l faci. Sau să formulăm pozitiv: ar trebui să iubești să faci ceea ce trebuie să faci; este drept și bine să iubești să faci ceea ce este drept și bine.
Este drept să te bucuri
Acțiunea morală și acțiunea care aduce satisfacție pot fi una și aceeași. De exemplu, Romani 12:8 spune: „Cine cârmuiește să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.” Cu alte cuvinte, este drept să conduci și este drept să faci fapte de milostenie și este drept să iubești să faci aceste lucruri.
Sau 1 Petru 5:2 se adresează astfel păstorilor: „Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine.” Cu alte cuvinte, este drept să păstorești turma și este drept să o supraveghezi și este drept să faci aceasta de bunăvoie și cu râvnă. Este drept să iubești aceste lucruri, să te bucuri să le faci. Tocmai aceasta spune Evrei 13:17: „Ascultați de mai-marii voștri și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci așa ceva nu v-ar fi de niciun folos.” Cu alte cuvinte, este drept ca liderii bisericii să conducă și este drept ca această conducere să fie exercitată cu bucurie. Ei ar trebui să iubească să conducă turma lui Dumnezeu.
Sau, după cum spune psalmistul în Psalmul 40:8: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii mele.” Așadar, este drept să faci voia lui Dumnezeu și este drept să-ți găsești plăcerea în împlinirea voii lui Dumnezeu.
Dar Biblia nu face niciodată din plăcerea noastră de a face ceva singurul criteriu pentru a hotărî dacă acel lucru este drept. De aceea a spus Isus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” (Matei 16:24). Până în ziua în care vom fi desăvârșiți în prezența lui Christos, vor exista aspecte ale dorințelor noastre de care va trebui să ne lepădăm pentru a fi urmași credincioși ai lui Isus. Viața de ascultare față de Isus nu va fi niciodată o viață în care facem numai ceea ce iubim să facem. Va exista întotdeauna o anumită măsură de lepădare de sine. Lumea este prea aspră, durerea este prea reală, iar noi suntem prea păcătoși ca să credem altfel.
Vocația fiecărui creștin
Dar este la fel de greșit să credem că toate înzestrările noastre naturale și toate pasiunile noastre naturale ar trebui înăbușite sau vor fi înăbușite pe calea ascultării. Ca să folosesc cuvintele din întrebarea lui Josh, este posibil să fim „ascultători în folosirea darurilor și pasiunilor pe care ni le-a dat Dumnezeu”. Acestea sunt cuvintele lui Josh și așa este; acest lucru este posibil. Este posibil ca unele aspecte ale acelor daruri și pasiuni să trebuiască lepădate. Este posibil ca unele aspecte ale acelor daruri și pasiuni să trebuiască reorientate și transformate, din preocupări centrate pe om în preocupări radical centrate pe Dumnezeu.
Aici este miezul problemei, nu-i așa? Aici este cheia: visurile mele, pasiunile mele și înzestrările mele — sunt ele toate transformate de o viziune asupra realității radical centrată pe Dumnezeu, care Îl înalță pe Christos și este saturată de Biblie? Cu alte cuvinte, cheia unei vieți plăcute lui Dumnezeu și roditoare pentru oameni nu este să crezi că poți calcula, pornind de la visurile tale, de la înzestrările tale sau de la pasiunile tale, care cale precisă va fi cea mai roditoare pentru oameni și cea mai credincioasă lui Dumnezeu. Nu cred că un asemenea calcul este posibil pentru ființele umane finite. Numai Dumnezeu poate calcula astfel de lucruri, fiindcă Dumnezeu poate face minuni prin noi pe căi și în locuri despre care am crezut că ar fi cu totul lipsite de sens și neroditoare și, dintr-odată — Dumnezeu face o minune; acestea devin extraordinar de roditoare.
În locul unui asemenea calcul, cred că ar trebui să ne investim energia în a deveni oameni radical centrați pe Dumnezeu, oameni care Îl înalță în mod radical pe Christos, oameni radical saturați de Biblie, oameni care iubesc în mod radical, oameni radical dispuși să-și asume riscuri și oameni asemenea unor slujitori. Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a eforturilor noastre în viață ar trebui îndreptată spre a deveni un anumit fel de oameni. Apoi, în moduri care mie mi se par tot mai misterioase, Dumnezeu Își călăuzește poporul — oamenii Săi pasionați în mod radical, captivați de Dumnezeu, care Îl prețuiesc pe Christos și sunt pătrunși de Biblie — El ne călăuzește spre unele dintre cele mai surprinzătoare căi profesionale pe care ni le putem imagina. Este o mare taină pentru mine cum face El lucrul acesta în moduri atât de diferite în viețile atâtor creștini credincioși atât de diferiți.
Visuri îmbibate de râvnă pentru Evanghelie
Uneori, simplul fapt că auzim despre pasiunile și ambițiile oamenilor centrați pe Dumnezeu ne însuflețește să facem în viața noastră schimbări uluitoare. Așadar, dați-mi voie să închei lăsându-l pe Pavel să ne vorbească din Biblie despre visurile și ambițiile sale. Ascultați-l pe Pavel.
Faptele apostolilor 20:24: „Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.”
Romani 15:20: „Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Christos nu fusese vestit.”
Filipeni 1:20–21: „Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că (…) Christos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Christos și a muri este un câștig.”
Filipeni 3:13–14: „Dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Christos Isus.”
Așadar, răspunsul meu pentru Josh este acesta: dacă visurile tale ajung la fel de îmbibate de râvnă pentru Evanghelie, dacă darurile tale ajung la fel de înflăcărat îndreptate spre preamărirea lui Christos, iar pasiunile tale ajung la fel de însuflețite de slava lui Dumnezeu precum cele ale lui Pavel, atunci da, îți poți urma visul.
Sursa originală: Should I Ever Pursue My Dreams? – https://www.desiringgod.org/interviews/should-i-ever-pursue-my-dreams
Tradus cu permisiune – Translated with permission