Cum să supraviețuiești panicilor financiare?
Deschizi aplicația bancară. Te uiți la cifre și simți cum ți se strânge stomacul. Ți se strânge pentru că soldul este mai mic decât te așteptai și pentru că acum circulă zvonuri că urmează concedieri la serviciu. Și tot ceea ce ai construit ani de zile pentru a-ți ține familia în siguranță pare dintr-odată incredibil de fragil. Este paralizant. Stai în biserică, încercând să fii atent și să cânți cântările de închinare, dar pare aproape imposibil când nu te poți gândi decât la rata de luna viitoare și la toate celelalte facturi. Cum mai poți găsi acum vreun fel de pace sau chiar fericire? Astăzi, la Ask Pastor John: cum să supraviețuiești panicilor financiare.
Foarte mulți dintre voi ne scrieți pentru a ne spune că aceasta este situația cu care vă confruntați chiar acum. Iar astăzi, în lectura noastră biblică, studiem Luca 12:32–34, un text foarte potrivit pentru un ascultător pe nume Marcus, un manager de proiect care se confruntă acum cu o reducere de personal în compania sa.
„Pastor John, mă aflu acum într-un loc întunecat. Compania mea trece printr-un nou val de concedieri și, pentru prima dată în viață, mă confrunt cu posibilitatea de a ajunge să primesc indemnizație de șomaj. Sunt paralizat de frică și de anxietate ori de câte ori mă uit la contul meu bancar. Am muncit din greu pentru a-i oferi familiei mele un anumit fel de viață, iar gândul că ne-am putea pierde casa sau că nu ne-am mai putea permite lucrurile de care avem nevoie mă face să simt că am eșuat. Îmi este greu să stau în biserică și să mă închin când nu mă gândesc decât la următorul salariu și la felul în care voi supraviețui dacă nu-l voi mai primi. Sincer, simt că Dumnezeu este un judecător distant, care îmi urmărește «performanța» în această criză. Cum pot să nu mai fiu atât de îngrijorat din cauza banilor, când amenințarea este atât de reală? Este măcar posibil să fii fericit când ești ruinat financiar?”
Iată cum a răspuns pastorul John temerilor lui Marcus, pornind de la Luca 12, într-un mesaj pe care l-am împărtășit mai multor prieteni. Vreau să vi-l împărtășesc și vouă astăzi.
Luca 12:32–34, dintre zecile de texte pe care le-aș fi putut alege, vorbește în întregime despre închinarea înaintea lui Dumnezeu cu banii tăi. Vreau să subliniez patru lucruri. S-ar putea spune mult mai multe. Cred că am numărat vreo zece predici pe care aș vrea să le țin din aceste trei versete, dar voi ține una singură și voi sublinia patru lucruri.
Nu vă temeți
În special în versetul 32, primul lucru este că Dumnezeu ne poruncește să nu ne temem în privința banilor, să nu ne fie frică din cauza banilor. Când vine vorba despre chestiuni financiare, nu trebuie să fim neliniștiți. Nu vă îngrijorați. El spune: „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția” (Luca 12:32). Acest mic verset este flancat, înainte și după el, de pasaje despre bani. Luca 12:22–23 vorbește în întregime despre bani, lucruri, îmbrăcăminte, case și despre faptul că suntem sau nu îngrijorați din cauza lor. Apoi urmează îndemnul de a ne vinde averile, de a da milostenie și de a ne strânge comori în cer, în loc să ni le strângem pe pământ. Așadar, primul lucru pe care ni-l spune acest mic verset — acest frumos și măreț verset al promisiunii — este: nu fiți neliniștiți. Nu vă temeți.
Dar există aici un adevăr mai profund. Iar adevărul mai profund este că, atunci când nu te temi în privința banilor, pui în lumină cinci lucruri despre Dumnezeu. Și aceasta este închinare. Când nu ești înfricoșat, neliniștit sau cuprins de teamă din cauza banilor, pui în lumină cinci lucruri despre Dumnezeu în acest singur verset. Iar când Îl preamărești pe Dumnezeu prin faptul că nu te temi din cauza banilor, I te închini. Iată cele cinci lucruri. Sunt lucruri prețioase pe care vrem să le punem în lumină cu privire la Dumnezeu.
1. Dumnezeu este Păstorul nostru
Când nu ne temem în privința banilor, Îl preamărim pe Dumnezeu ca Păstor al nostru. „Nu te teme, turmă mică” (Luca 12:32). Cuvântul „turmă” înseamnă că avem un Păstor și că noi suntem oi. Prin urmare, intră în scenă Psalmul 23:1: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce [ce?] lipsă de nimic.” Nu voi fi în nevoie. Cu alte cuvinte, dacă am un asemenea Păstor, căruia Îi face plăcere să-mi dea Împărăția, nu voi duce lipsă de ceea ce am nevoie. Prin urmare, dacă cred acest lucru și alung astfel frica, voi pune în lumină dragostea Sa de Păstor.
2. Dumnezeu este Tatăl nostru
Dacă nu mă tem în privința banilor, arăt că Îl prețuiesc pe Dumnezeu ca Tată al meu. „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.” Așadar, nu suntem doar niște oi care au un Păstor, ci și niște copii care au un Tată. El înmulțește aici imaginile pentru a ne scăpa de frică. Aceasta face. Nu vă temeți: sunteți oi care au un Păstor. Nu vă temeți: sunteți copii care au un Tată.
Ce presupune aceasta? Ei bine, Luca 12:30, cu două versete mai devreme, arată destul de limpede ce presupune: „Căci toate aceste lucruri [mâncare, băutură, îmbrăcăminte, bani] Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți trebuință de ele.” El nu a spus lucrul acesta pentru a-Și bate joc de noi. L-a spus pentru că, știind că avem nevoie de aceste lucruri, va lucra pentru a ne oferi ceea ce ne trebuie, astfel încât să-Și pună în lumină calitatea de Tată. Dar fiți atenți. Nu veniți înaintea lui Dumnezeu cu propriul plan, stabilind voi înșivă ce anume vă trebuie. Veniți înaintea lui Dumnezeu și învățați de la El de ce aveți nevoie. În America de astăzi, sensul cuvântului „nevoie” a fost lărgit atât de mult, încât aproape că nu mai înseamnă nimic într-un context universal.
Așadar, dacă nu ne temem în privința banilor, Îl preamărim ca Păstor și Îl preamărim ca Tată, iar aceasta este închinare.
3. Dumnezeu este Împăratul nostru
Dacă nu ne temem în privința banilor, arătăm că Îl prețuim pe Dumnezeu ca Împărat al nostru. „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere [ce?] Împărăția.” Cine are dreptul și autoritatea de a ne da Împărăția? Niciun om de rând nu dispune de Împărăție. Împăratul dispune de Împărăție. Prin urmare, El nu este doar un Păstor care ne iubește ca pe niște oi și un Tată care ne iubește ca pe niște copii, ci este și Împăratul care domnește peste noi, ne poartă de grijă și Își exercită suveranitatea și puterea în folosul nostru, ca supuși ai Săi, împotriva vrăjmașilor noștri, inclusiv împotriva lipsei lucrurilor de care avem nevoie. Așadar, dacă ne încredem în El ca Împărat, Păstor și Tată și învingem astfel teama că nu vom avea destui bani, atunci Îl preamărim și I se aduce închinare.
4. Dumnezeu este generos
Dacă nu ne temem în privința banilor noștri, Îl preamărim ca pe un Dumnezeu darnic și generos. „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.” Nu vă vinde Împărăția, nu vă închiriază Împărăția și nu vă dă Împărăția în leasing, în schimbul unor rate, al unor rate ipotecare, al chiriei sau al ratelor de leasing. El vă va da Împărăția. Îi face plăcere să vă dea Împărăția, ceea ce înseamnă că este generos. Prin urmare, dacă lăsăm generozitatea Sa de Păstor, Tată și Împărat să lucreze asupra fricii și neliniștilor noastre — iar eu vorbesc aici despre o luptă. Știți că vorbesc despre o luptă, nu-i așa? Nu vorbim despre ceva ce s-a întâmplat ieri și nu se va mai întâmpla mâine. Vorbim despre ceva care se petrece săptămână de săptămână, de la un salariu la altul sau de la o indemnizație de șomaj la alta. Vorbim despre o luptă.
Luptăm predicându-ne nouă înșine ceea ce vă predic eu acum. Așa procedez eu. Nici pentru John Piper nu vine de la sine să nu se teamă în privința banilor, deși, apropo, sunt plătit bine, foarte bine. Pentru mine nu este ceva automat. Nu este nici pentru voi. În fiecare zi ne luptăm cu frica și cu anxietatea, ca să nu mai vorbim despre lăcomie. Și facem lucrul acesta spunând: „El este Păstorul meu. El este Tatăl meu. El este Împăratul meu.” Iar El nu este un Păstor, un Tată și un Împărat care stă cu brațele încrucișate, retras într-un colț, și spune: „Poate, poate veți primi Împărăția. Voi urmări ce «performanțe» aveți.” Nu așa procedează El. Dăruiește, dăruiește, dăruiește; fără plată, fără plată, fără plată — aceasta face Domnul.
5. Dumnezeu este fericit
Când ne învingem frica și trăim eliberați de ea, Îl preamărim pe Dumnezeul nostru ca pe unul care este fericit să dăruiască. „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.” Sau, după cum spune o altă versiune, „este buna [Lui] plăcere” „să vă dea Împărăția” (NKJV) — ori, potrivit altei versiuni, lucrul acesta Îi „face plăcere” (NIV). Îi face plăcere să vă dea Împărăția. El vrea să facă lucrul acesta. Nu este egoist. Simonia nu este nici virtutea, nici viciul Său. El este un Dumnezeu generos.
Așadar, primul adevăr al acestui mesaj este să vă încredeți în El ca Păstor, să vă încredeți în El ca Tată, să vă încredeți în El ca Împărat, să vă încredeți în generozitatea Lui și în faptul că aceasta este îmbelșugată, deoarece Îi face plăcere să dăruiască. Predicați-vă vouă înșivă aceste adevăruri și atacați cu ele frica și anxietatea din viața voastră, astfel încât, atunci când vă învingeți teama cu privire la bani, Dumnezeu să primească slava, iar aceste cinci adevăruri glorioase să strălucească prin viața voastră.
Iar dacă cineva vă întreabă: „Știu că treci prin dificultăți financiare și totuși, la serviciu, pare că îți pasă de ceilalți și ești destul de fericit. Cum este posibil?”, atunci îi spuneți: „Pot să-ți împărtășesc cinci lucruri despre Dumnezeul meu?” Și astfel, I se aduce închinare. I se aduce închinare.
Sursa originală: Surviving Financial Panics – https://www.desiringgod.org/interviews/surviving-financial-panics
Tradus cu permisiune – Translated with permission