Cum să ne creștem copiii într-o cultură pornografică?
Pornografia digitală este omniprezentă. Așadar, cum ne pregătim fiii și fiicele să câștige războiul împotriva culturii pornografice care îi înconjoară? Este o întrebare foarte bună, venită de la o mamă pe nume Molly.
„Pastor John, vă mulțumesc pentru acest podcast și pentru toate ocaziile în care abordați creșterea copiilor. Întrebarea mea este următoarea: Care este cel mai bun mod de a ne pregăti copiii să pornească singuri în viață, în cultura noastră pornografizată? Am doi băieți mici, iar când văd atât de mulți bărbați buni și evlavioși căzând victime diferitelor forme de poftă, mă întristează profund gândul că și băieții mei vor deveni tot mai conștienți de aceste lucruri. Știu că, în cele din urmă, Domnul este suveran, dar există ceva concret ce putem face eu și soțul meu încă de pe acum pentru a-i ajuta să vadă ce are cu adevărat valoare și pentru a-i pregăti pentru ispitele digitale care îi așteaptă?”
Nu există garanții
Ei bine, mă îndoiesc că am, în această privință, mai multă înțelepciune decât Molly și soțul ei, dar voi prezenta o listă de lucruri pe care ei o pot compara măcar cu propria lor listă, ca să vadă dacă nu cumva există unul sau două lucruri la care nu s-au gândit și care le-ar putea fi de folos.
Desigur, vreau să precizez că, atunci când alcătuiești o asemenea listă, fiecare dintre aceste lucruri este o realitate. Este o realitate uriașă. Nu este doar: „O, iată încă un lucru de bifat de pe listă.” Sper că suntem cu toții conștienți că, deși voi trece destul de repede prin aceste lucruri, fiecare dintre ele este o lucrare a Duhului care cere întreaga noastră inimă.
Nu există nicio garanție că fiii și fiicele noastre vor ajunge să fie credincioși sau că vor umbla pe căile pe care ni le dorim pentru ei. Eu formulez întrebarea astfel: De ce unii copii au încredere în tata și mama și în felul lor de a trăi, vor să-și conformeze viețile viziunii părinților, iar apoi, într-o zi, și-o însușesc, în timp ce alți copii, aproape de la început, par să-și trateze părinții ca și cum ar fi nesăbuiți, lipsiți de înțelepciune sau nedemni de încredere? Se împotrivesc mereu, în loc să spună: „Ei bine, desigur că mama și tata știu mai bine. Sunt mai în vârstă decât mine și au văzut mai multe la viața lor.”
De ce se întâmplă lucrul acesta? De ce unii copii, chiar din aceeași familie, se poartă astfel? Așadar, ceea ce ne dorim sunt strategii pe care Dumnezeu ar putea binevoi să le folosească pentru a crea în copiii noștri, mai întâi, o încredere personală profundă în noi, ca părinți, iar apoi, prin noi, o încredere în Dumnezeul adevărat și viu, pe măsură ce copiii noștri ajung să-și trăiască credința ca pe ceva în întregime al lor.
Să păstrăm, așadar, în minte acest lucru. Nu există nicio garanție. Copiii din aceeași familie, tratați în același fel, pot fi împotrivitori sau ascultători, iar scopul nostru nu este conformarea exterioară la reguli, ci dragostea lăuntrică pentru Dumnezeu și pentru calea Lui.
Iată, așadar, lista mea.
Unsprezece strategii
1. Copiii au nevoie de o inimă smerită pentru a asculta de mama și de tata și de Scriptură, așa că rugați-vă stăruitor ca ei să se smerească sub mâna tare a lui Dumnezeu (1 Petru 5:6). Rugați-vă ca Dumnezeu să le dea darul unei smerenii profunde.
2. Căutați să fiți cu totul autentici în propria voastră dragoste pentru Christos, în propria bucurie în El și în propria desfătare în căile Lui. Nu puteți să-i impuneți unui copil să-și găsească împlinirea în Dumnezeu atunci când nu se vede că mama și tata își găsesc împlinirea în El.
3. Saturați-vă familia de Scriptură. Vorbiți despre ea dimineața, la prânz și seara. Vorbiți despre ea când vă treziți, când mergeți să luați masa și când călătoriți cu mașina. Vorbiți despre Cuvântul lui Dumnezeu și căutați să-i ajutați pe copiii voștri să-l înțeleagă. Tratați Biblia drept autoritatea absolută în viața voastră. Rugați-vă ca fiii și fiicele voastre să crească având convingerea că această carte este cea mai înaltă autoritate din univers, sub Dumnezeu.
4. Scoateți în evidență, în Biblie, bucuria superioară care vine din cunoașterea lui Christos, în loc să puneți accentul pe toate formele de păcat pe care copiii le-ar putea urma. Faceți din aceasta o temă recurentă în toată învățătura pe care le-o dați. Spuneți împreună cu Pavel că priviți toate lucrurile ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Christos Isus (Filipeni 3:8). Ajutați-i să înțeleagă concret acest adevăr și să vadă: „De aceea vom asculta. Există, împreună cu Dumnezeu, o cale mai bună, mai plină de bucurie, mai trainică și mai satisfăcătoare decât calea păcatului.”
5. Povestiți iar și iar — din Biblie, din societate, din istorie și din misiuni — despre oameni tineri, despre bărbați tineri și femei tinere, care au făcut lucruri uimitor de jertfitoare pentru bucuria care le era pusă înainte în Dumnezeu. În cele din urmă, cei mai mulți dintre copiii noștri cresc tânjind ca viața lor să aibă însemnătate la fel de mult cum tânjesc după alte lucruri. Ei trebuie să știe unde pot găsi această însemnătate. Vor să facă din viața lor ceva care contează cu adevărat. Aceste povestiri — despre Daniel, David, Timotei, povestiri misionare, povestiri militare din Primul Război Mondial, din cel de-al Doilea Război Mondial, din Războiul Civil etc. — îi ajută. În aceste povestiri, copiii noștri vor auzi despre tineri care au săvârșit fapte uimitoare de curaj.
6. Faceți ca Evanghelia să fie refrenul constant al întregii noastre învățături. Vreau să spun: puneți mereu înaintea copiilor faptul că Christos a murit pentru păcătoși și că El ne oferă o cale prin care să păstrăm și să refacem părtășia cu El atunci când am greșit. Toți copiii dau greș. Toți fac lucruri rele. Conștiința îi mustră. Știu că sunt păcătoși. Trebuie să li se amintească iar și iar calea Evangheliei de a ne raporta la eșec și la păcat, nu calea lumii. Altfel, vor deveni secretoși și își vor ascunde păcatele, pentru că nu știu cum să le rezolve înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin înaintea părinților. Dar dacă părinții le arată neîncetat calea Evangheliei de a trata eșecul, atunci este posibil să-și ferească fiii și fiicele de a ajunge să-și trăiască păcatele în ascuns.
7. Nu presupuneți că totul este bine în inimile lor. Cercetați. Nu vă limitați la scurta întrebare: „Ce mai faci?” Rămâneți singuri cu ei în liniștea unui dormitor, în mașină sau la un restaurant unde mergeți doar voi doi. Pătrundeți în inimile lor, în sentimentele, temerile și speranțele lor, precum și în dificultățile pe care le resimt la școală și în relația cu frații și surorile lor. Nu vă mulțumiți cu un răspuns facil, superficial, dintr-un singur cuvânt. Povestiți-le despre propriile voastre sentimente din copilărie, despre propriile eșecuri, păcate și lupte, pentru ca și ei să se deschidă în același fel. Cred că puține lucruri înmoaie inima unui copil și îi dau speranță mai mult decât faptul de a ști că mama și tata nu sunt infailibili.
8. Ajutați-i pe copiii voștri să-și găsească prieteni buni, creștini și evlavioși. Biblia spune: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33). Desigur, ne dorim ca fiii și fiicele noastre să crească și să fie buni evangheliști, dar este o greșeală să credem că a-și găsi cei mai apropiați prieteni printre necredincioși reprezintă o pregătire bună pentru mințile tinere. Există o diferență între a-i iubi pe necredincioși și a iubi ceea ce iubesc ei. În cazul minților tinere și ușor influențabile, mijloacele luptei spirituale împotriva puterilor întunericului nu sunt încă pe deplin formate.
9. Asigurați-vă, dacă puteți, că fiii și fiicele voastre au o biserică bună, în care își formează deprinderile închinării împreună cu biserica și ale uceniciei. Lăsați-i să vadă că voi, mama și tata, vă iubiți biserica, vă închinați, cântați, vă rugați și vă implicați activ în viața bisericii. Dacă asta doriți să devină și ei, trebuie să vadă lucrul acesta.
10. Instituiți în casa voastră măsuri de protecție pe toate dispozitivele electronice, astfel încât copilul să fie supus aceleiași verificări ca mama și tata — ori invers. Nu-i tratați ca și cum nu ar fi demni de încredere, în timp ce voi pretindeți că sunteți mai presus de orice verificare. Faceți-i să știe că întreaga familie înțelege pericolele pornografiei — precum și ale altor distrageri superficiale — și faptul că aceasta este atât de ușor accesibilă. Faceți-i să știe că mama și tata împărtășesc aceeași preocupare, aceeași povară, aceeași vulnerabilitate și aceeași răspundere.
11. Le-aș sugera mamei și tatălui să lege o relație cu încă unul sau două cupluri și să alcătuiască împreună un plan de post și rugăciune. Poate cam o dată pe săptămână. Săriți peste masa de prânz, vă întâlniți și vă rugați timp de treizeci de minute numai pentru copiii voștri, unii pentru copiii altora. Vă rugați ca Dumnezeu să lucreze, prin puterea Sa supranaturală, în copiii voștri, tot ceea ce visați în privința evlaviei lor.
Sunt sigur că mai există și alte lucruri importante pe care nu le-am spus, dar le menționez pe acestea unsprezece în speranța că o vor îndemna pe prietena noastră Molly să aprofundeze aceste lucruri și să-și găsească propriul mod de a lucra cu fiii ei.
Sursa originală: How to Raise Children in a Pornographic Culture – https://www.desiringgod.org/interviews/how-to-raise-children-in-a-pornographic-culture
Tradus cu permisiune – Translated with permission