Cum să citești Biblia și mai bine?

Vrei să citești mai bine Biblia? Creștinii nu vor cunoaște decât într-o măsură limitată realitatea lui Dumnezeu și a harului Său dacă nu-și formează obiceiul de a citi în mod regulat și de a-și reaminti ceea ce El ne-a spus în Biblie. În anii mei de viață creștină și de slujire pastorală, încă nu am întâlnit niciun creștin matur și plin de bucurie care să nu fi fost un cititor serios al Bibliei.

Poate că, de când te-ai întors la Dumnezeu, ai citit doar pe ici, pe colo. Sau poate că în fiecare ianuarie ai început un nou plan de citire, dar ți-ai pierdut repede elanul înainte de luna martie. Poate că niciodată nu ai încercat cu adevărat să te dedici unei citiri serioase a Bibliei.

Oricare ar fi mediul din care provenim și înclinațiile noastre firești, Dumnezeu dorește ca fiii Săi să ia citirea în serios, să-și dezvolte priceperea în această privință și să o folosească drept un mijloc al harului Său în viața lor și spre binele celorlalți. De aceea, pretutindeni în lume și de-a lungul istoriei, creștinii au fost oameni ai Cuvântului. Dumnezeu ne-a dăruit o Carte.

Indiferent dacă ne place sau nu în mod firesc să citim și indiferent dacă citim Biblia de zeci de ani sau abia am început, tuturor ne este de folos să revenim din când în când asupra câtorva principii fundamentale ale citirii — nu numai ale citirii obișnuite a oricărei cărți, ci mai ales ale citirii supranaturale a Cărții lui Dumnezeu.

Oricare ar fi etapa în care te afli, experiența și nivelul tău de pricepere, ia în considerare șase principii fundamentale care te pot ajuta să citești mai bine Cartea lui Dumnezeu.

1. Bizuiește-te pe ajutorul lui Dumnezeu

Mai presus de toate, nu trebuie să ne mulțumim să citim Cartea lui Dumnezeu bazându-ne numai pe capacitățile noastre omenești. Biblia este o carte aparte (Psalmul 19:7–10). În Scripturi, Dumnezeu vorbește cu o puritate și o claritate directă pe care nu le întâlnim în niciun alt text (Psalmul 12:6). Acestea chiar sunt cuvintele lui Dumnezeu, rostite lumii prin apostolii și profeții aleși de El (2 Timotei 3:16). Dacă acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu — și sunt —, atunci avem nevoie de ajutorul Lui pentru a le citi: pentru a le înțelege corect, pentru a răspunde la ele cu simțămintele potrivite și pentru a le pune în practică în mod credincios.

Generațiile trecute au recunoscut caracterul unic al acestei Cărți numind-o „Sfânta Scriptură”. Chiar dacă astăzi nu mai tipărim întotdeauna aceste cuvinte pe coperțile ei de piele, trebuie să păstrăm în minte sfințenia și unicitatea Bibliei — faptul că Dumnezeu a pus-o deoparte de orice altă carte. Ne apropiem de ea cu o smerenie conștientă și recunoscându-ne dependența de El, iar această atitudine ne va conduce la rugăciune.

Din acest motiv, mulți își încep citirea Bibliei cu un moment scurt, dar esențial, de rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să li Se descopere în această întâlnire cu El prin Cuvântul Său și să le pătrundă citirea cu darul iluminării Sale. Uneori mă opresc în timpul citirii pentru a-I cere și mai mult ajutor, atunci când îmi dau seama cât de ușor îmi este distrasă atenția sau când nu înțeleg ceva din ceea ce citesc.

2. Învață câteva noțiuni esențiale despre limbaj

Faptul că Cuvântul lui Dumnezeu este supranatural și că avem nevoie de ajutor supranatural pentru a-l înțelege nu înseamnă că aspectele firești ale citirii sunt lipsite de importanță. Dimpotrivă, ele sunt cu atât mai importante, deoarece miza este atât de mare. Tocmai cei care sunt cel mai convinși de puterea supranaturală a Cuvântului lui Dumnezeu vor dori să stăpânească cât mai bine principiile elementare ale citirii.

Multe dintre deprinderile fundamentale ale citirii sunt intuitive și ni se formează „inductiv”, pe măsură ce învățăm să citim și ne facem un obicei din aceasta. Totuși, ne pot fi de folos și câteva principii „deductive” privitoare la elementele de bază, care să ne ajute să ne perfecționăm deprinderea. Cartea lui Mortimer Adler și Charles Van Doren, Cum se citește o carte, este, alături de alte lucrări, un ghid bun pentru însușirea sau reîmprospătarea acestor principii fundamentale.

Poartă-te cu autorii așa cum ai vrea să se poarte ei cu tine

De exemplu, unul dintre principiile esențiale ale citirii, pe care ne place să-l subliniem la Desiring God, spune astfel: „Poartă-te cu autorii așa cum ai vrea ca ei să se poarte cu tine.”

Cu alte cuvinte, citește pentru a descoperi intenția autorului exprimată în textul său, nu pentru a-ți proiecta asupra textului propriile preferințe.

O citire bună cere efortul de a pătrunde în gândirea autorului, nu prin speculații, ci prin propriile lui cuvinte. Căutăm să descoperim sensul pe care l-a exprimat în textul propriu-zis, nu în afara lui. Aceasta presupune să acordăm o atenție răbdătoare și atentă cuvintelor și propozițiilor scrise de autor și, în mod deosebit, să observăm legăturile dintre cuvintele, expresiile, propozițiile și paragrafele sale.

Lămurește sensul termenilor

Adler și Van Doren recomandă ceea ce ei numesc „clarificarea termenilor” folosiți de autor. Cuvintele și expresiile luate separat nu alcătuiesc un gând complet decât atunci când formează o propoziție — o afirmație sau o susținere formulată de autor ori o întrebare sau o poruncă coerentă.

La rândul lor, propozițiile individuale, așezate în contextul celor învecinate, formează un fir al gândirii, fiecare afirmație nouă ducând mai departe sau clarificându-le pe celelalte în cadrul contextului.

Prin urmare, am putea spune că textele seamănă cu niște puzzle-uri. Ceea ce știm sau credem că știm — fie despre anumite afirmații, fie despre sensul pe care autorul îl atribuie cuvintelor sale esențiale — ne ajută să „așezăm piesele la locul lor” și să înțelegem mai bine întregul.

Așadar, „clarificarea termenilor” înseamnă să te orientezi suficient de bine în limbajul obișnuit al pasajului, astfel încât să poți înțelege ce sens le atribuie autorul cuvintelor și expresiilor sale esențiale. Dar cum putem ști care cuvinte și expresii sunt esențiale pentru autor? Adler și Van Doren oferă următorul indiciu, care este în același timp și o chemare la muncă serioasă: „Cele mai importante cuvinte sunt cele care îți creează dificultăți” (p. 102).

Cu alte cuvinte, atunci când citești, îndreaptă-te spre ceea ce nu înțelegi la început, în loc să treci nepăsător peste acel lucru.

Pentru a rezuma acest principiu în ceea ce privește citirea Bibliei: textele biblice argumentează. Ele susțin anumite idei. Oferă justificări și motive. Citirea corectă a Bibliei începe prin urmărirea firului gândirii autorului uman de la o propoziție la alta.

Nu trebuie să desprindem din context fragmente izolate sau mărgăritare înșirate, care ni se par pur și simplu captivante, ci să stăruim în înțelegerea întregului.

3. Privește cu atenție detaliile

Într-un anumit sens, acest punct nu face decât să exprime în mod explicit ceea ce era deja cuprins implicit în cel precedent, dar duce ideea și mai departe. Este limpede că atenția față de limbaj pe care o susținem presupune o lectură activă, nu pasivă, care cere energie sufletească și efort.

Adler și Van Doren deplângeau, cu mai bine de o generație în urmă: „Cei mai mulți dintre noi suntem obișnuiți cu lectura pasivă. Defectul cel mai evident al cititorului pasiv sau lipsit de exigență este neatenția lui față de cuvinte și, în consecință, incapacitatea de a ajunge la o înțelegere comună cu autorul” (p. 106).

„Cei mai mulți oameni citesc pe jumătate adormiți”, scrie John Piper în Citirea supranaturală a Bibliei (p. 327). „Citim Biblia cam în același fel în care ne uităm la televizor — în mod pasiv.”

O atenție pătrunzătoare

Creștinii însă, pentru că au descoperit că viața lor se află în această Carte, se vor ruga: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale” (Psalmul 119:18). Apoi vor citi așteptându-se să vadă lucruri minunate și cu hotărârea de a le cerceta, asemenea lui Ezra (Ezra 7:10; Neemia 8:10; vezi și Psalmul 111:2).

Dintre toate formele de lectură, citirea Bibliei răsplătește în mod deosebit observarea atentă și neobosită a detaliilor textului — acel fel de observare care continuă să cerceteze chiar și după ce lucrul acesta devine incomod, mai ales în ritmul vieții moderne, care nu favorizează ritmul necesar unei citiri și studieri roditoare a Bibliei.

Să învățăm să încetinim este o deprindere de care avem o nevoie disperată. O modalitate practică de a încetini este să luăm un creion în mână sau să ne așezăm degetele pe tastatură, pentru a prelucra și a exprima ceea ce observăm.

Piper descrie citirea activă a Bibliei drept o „atenție pătrunzătoare” acordată cuvintelor, expresiilor, propozițiilor și paragrafelor. Este acel fel de atenție care pune întrebări și caută răspunsurile în contextul imediat, apoi în cercurile concentrice, tot mai largi, ale contextului.

Mințile active pun întrebări. Iar o asemenea lectură — un asemenea studiu — presupune o muncă intelectuală anevoioasă.

„Piedica în calea descoperirii bogățiilor Scripturii nu este faptul că mai mulți oameni nu cunosc greaca și ebraica”, scrie Piper, „ci faptul că mai mulți oameni nu au răbdarea să privească, să privească și iar să privească” (p. 332).

Autorul divin

În studiul Bibliei, o asemenea atenție acordată detaliilor ne va conduce dincolo de autorii umani individuali, spre Autorul divin. A citi Cartea Sa înseamnă să căutăm legăturile dintre diferitele părți ale canonului și să observăm felul în care Dumnezeu, Autorul suprem, Se descoperă de-a lungul timpului.

S-a spus că istoria se repetă în forme asemănătoare, dar Dumnezeu are propriile Sale scopuri în aceste corespondențe. Atunci când observăm tipare familiare și diferite prefigurări de-a lungul istoriei biblice, ne putem întreba ce intenționează Dumnezeu să ne comunice prin ele. Potrivit lui Peter Leithart, aceasta înseamnă „să credem că fiecare lucru își are locul și că fiecare lucru este plin de semnificație”:

Duhul nu-Și irosește suflarea. Nu există detalii întâmplătoare. Ni se spune cu un motiv că Avraam avea 318 oameni pregătiți de luptă, iar Duhul a dorit să știm că omul de la scăldătoarea Betesda fusese bolnav de treizeci și opt de ani. Sunt cei 153 de pești doar un detaliu menit să dea culoare locală relatării? Nu; ei fac parte din Cuvântul Domnului. […] Când un narator folosește o formulare neobișnuită, nu te grăbi să ajungi la concluzia pretins savantă că este vorba despre „un idiom ebraic antic”. Așteaptă-te ca acea formulare să comunice ceva. […] Acordă-i autorului uman meritul cuvenit: el scrie astfel dintr-un motiv. Mai presus de toate, acordă-I Autorului meritul cuvenit, căci, dacă El este capabil să armonizeze miliardele de motive ale istoriei omenirii, este cu siguranță capabil să scrie o Carte coerentă.

Pavel nu-l îndemna pe ucenicul său la comoditate atunci când i-a spus: „Gândește-te bine la ceea ce spun, căci Domnul îți va da înțelegere în toate” (2 Timotei 2:7).

O asemenea încredere sârguincioasă în textul biblic presupune să ne apropiem de el într-un ritm lipsit de grabă — am putea spune chiar într-un ritm „tihnit”. Nu tihnit în privința atenției, ci în sensul de a ne oferi timpul și spațiul necesare pentru a zăbovi asupra textului, pentru a pătrunde în profunzime, pentru a consulta pasajele paralele, pentru a pune întrebări bune, pentru a cerceta răspunsurile și pentru a vedea legăturile cu Christos (Luca 24:25–27, 44–45).

Iar „tihnit” nu înseamnă comod. Un asemenea studiu atent este adesea neplăcut, uneori chiar dureros, dar răsplătește fără încetare.

4. Zăbovește asupra adevărului

Nu doar citim și studiem, ci și medităm. Dumnezeu nu dorește ca apropierea noastră de Cuvântul Său să se oprească la nivelul mai cerebral și intelectual al descoperirii sensului textului, printr-o citire și o studiere informată, răbdătoare și atentă. Dimpotrivă, El dorește ca aceste cuvinte să pătrundă adânc în solul sufletelor noastre — nu doar să ne ofere minții informații noi, ci să ne transforme profund inimile.

A ne deschide înaintea razei pătrunzătoare a Cuvântului lui Dumnezeu înseamnă să privim Scripturile ca fiind cuvintele Sale adresate nouă, nu doar unor destinatari din vechime, aflați în alte vremuri și în alte locuri. Dumnezeu dorește să citim cuvintele Sale ca fiind consemnate și păstrate pentru creștini (Romani 4:23–24; 15:4; 1 Corinteni 9:9–10; 10:6, 11; 2 Timotei 3:16–17). El dorește să trecem dincolo de simpla studiere a ceea ce le-a spus altora în trecut și să aplicăm acele cuvinte la propria noastră viață, primindu-le drept Cuvântul viu și lucrător al lui Dumnezeu (Evrei 4:12).

El nu doar că a vorbit în trecut, ci vorbește și acum (Evrei 12:25) — nouă.

Citirea atentă a Cărții lui Dumnezeu conduce la meditație: ne umplem mintea cu adevărurile Sale, le întoarcem pe toate fețele, le rostim și le cântărim, savurăm ceea ce spune Dumnezeu și nu ne oprim înainte de a ajunge la reflecția și aplicarea personală.

5. Ascultă de unul singur și împreună cu ceilalți

Până acum, am avut în vedere citirea, studierea și meditarea individuală asupra Bibliei. Totuși, nu trebuie să uităm că Dumnezeu dorește să primim și să întâmpinăm Cuvântul Său și împreună, în trupul Său, care este Biserica.

Creștinii sănătoși din punct de vedere spiritual vor evita atât extrema izolării, ca și cum ar putea trăi credința de unii singuri, cât și extrema de a nu se apropia personal de Cuvântul lui Dumnezeu. Vom primi cuvintele Sale atât ca persoane create după chipul Lui, cât și ca popor al Său, numit Biserică — Mireasa Fiului Său, răscumpărată împreună prin sângele Lui.

Aceasta înseamnă să ascultăm și să învățăm din observațiile celorlalți, dar și să împărtășim cu smerenie și îndrăzneală ceea ce am înțeles noi înșine, învățându-i la rândul nostru pe alții.

Rareori ajungem să stăpânim cu adevărat un lucru înainte de a încerca să-l explicăm și altora. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde mai adânc în noi atunci când încercăm să le transmitem și celorlalți binecuvântarea primită.

6. Învață să citești citind — întreaga viață

În cele din urmă, nu există o cale mai bună de a învăța să citești Biblia decât citind Biblia. Mulți oameni plini de ambiție, însuflețiți de un val de inspirație sau de o hotărâre luată la început de an, pornesc programe foarte intense de citire a Bibliei. Dar cu mult mai puțini își formează însă cu adevărat un obicei zilnic și perseverează în el vreme de zeci de ani.

Ceea ce faci zi de zi, ani la rând, îți va schimba radical viața. Dumnezeu dorește să ne apropiem astfel de Cuvântul Său: zi după zi, de-a lungul întregii vieți, bucurându-ne neîncetat de el și descoperindu-i mereu noile bogății.

Dacă te întrebi de unde să începi, nu există un singur loc potrivit și nici o singură metodă corectă. Personal, de-a lungul anilor, am descoperit că îmi este cel mai de folos să citesc în paralel din mai multe locuri ale Scripturii. De obicei, parcurg întreaga Biblie într-un an, având în fiecare zi patru lecturi scurte din patru secțiuni diferite ale ei, potrivit Planului de citire al revistei Discipleship Journal. Din când în când însă, schimb abordarea și, pentru o anumită perioadă, îmi concentrez întreaga atenție asupra unei singure cărți sau secțiuni. Te-aș încuraja să încerci, de-a lungul timpului, mai multe metode și să descoperi ce obiceiuri ți se potrivesc cel mai bine în diferitele etape ale vieții.

Cu timpul, citirea Bibliei va deveni, într-un anumit sens, tot mai ușoară și va aduce roade tot mai vădite. O perioadă de citire concentrată și lipsită de grabă, continuată zi după zi, poate duce foarte departe. Așadar, continuă să citești: în fiecare zi și întreaga viață. Nu există o cale mai bună de a învăța să citești Biblia decât să continui să citești Biblia. Nu vei citi niciodată o carte mai bună, dar poți învăța să citești mai bine Cartea.

Sursa originală: How To Read The Bible Better – https://www.desiringgod.org/articles/how-to-read-the-bible-better

Tradus cu permisiune – Translated with permission