Exersează ca să învingi lucrurile care îți distrag atenția
Distragerea atenției nu este învinsă prin câteva lovituri decisive, ci prin numeroase lovituri mici, repetate, până când devin obișnuință. De aceea, nu îți voi promite că, în o mie de cuvinte, îți voi oferi o sabie fermecată cu care să ucizi Temutul Dragon al Distragerii prin trei sau patru trucuri simple. Nu am descoperit o asemenea sabie și nici nu cred că există.
Ce anume mă îndreptățește, în primul rând, să vorbesc cu autoritate despre distragerea atenției? Nu experiența mea în materie de concentrare, ci experiența mea de a mă lăsa distras. Dacă observațiile și evaluările pe care mi le fac sunt corecte, mă situez în partea „peste medie” a spectrului predispoziției la a fi distras. Cunosc această luptă din interior și o duc în fiecare zi.
A te aștepta să duci această luptă zilnic este o atitudine mintală necesară pentru a o putea câștiga. Distragerea atenției nu este un dușman simplu; trebuie combătută pe numeroase fronturi. Biruința nu se obține printr-o singură lovitură spectaculoasă a voinței, ci prin lupta lentă și perseverentă de a ne forma obiceiuri care reduc distragerea atenției.
Ritmul lui Dumnezeu
Totuși, acest lucru presupune, cel mai probabil, să ne ajustăm așteptările. Nouă, copiilor epocii tehnologiei avansate și a informației și nepoților epocilor manufacturiere și industriale, ne este din ce în ce mai greu să apreciem ritmul în care lucrează Dumnezeu. Am învățat să prețuim eficiența măsurată prin rapiditate, cantitate și cost. Dacă produci ceva dezirabil, repede, la scară largă și ieftin, rezultatul va fi succesul. De asemenea, am învățat să prețuim lucrurile de unică folosință și să subestimăm durabilitatea.
Dar, atunci când Dumnezeu zidește ceva, adesea Îi ia mult timp — cel puțin din perspectiva noastră — să-Și ducă lucrarea la îndeplinire. Iar ceea ce zidește, zidește pentru a dăinui. Gândește-te la felul în care ne-a conceput. Avem nevoie de aproximativ nouă luni de la concepere până în momentul în care putem supraviețui în afara pântecelui matern. Apoi avem nevoie de încă aproximativ două decenii pentru a dobândi suficientă maturitate, suficiente cunoștințe și deprinderi încât să putem trăi independent de părinții noștri.
Și cum dobândim această maturitate, aceste cunoștințe și deprinderi în decursul celor două decenii? Prin repetare riguroasă. Memoria musculară și cea informațională se dezvoltă și se mențin prin procesul anevoios al exersării zilnice și consecvente.
Minunea lentă a fiecărei zile
Știm că Dumnezeu folosește uneori puterea miraculoasă pentru a produce schimbări instantanee în viețile oamenilor. Izbăvirile și darurile vindecărilor sunt aspecte cât se poate de reale ale Împărăției lui Dumnezeu în veacul acesta. Biblia chiar ne poruncește să le dorim cu ardoare și să le căutăm (1 Corinteni 12:31). Cred că, dacă le-am dori și le-am căuta mai mult, ele s-ar manifesta mai des.
Totuși, întreaga mărturie a Scripturii și a istoriei răscumpărării, ne arată că și atunci când sunt mai frecvente, transformările miraculoase și instantanee rămân întotdeauna excepționale — rare — în veacul acesta, nu normative. Cele mai multe dintre vindecările noastre vor avea loc prin procesele relativ lente cu care Dumnezeu, în mod minunat și înțelept, ne-a înzestrat trupurile. Iar cele mai multe dintre izbăvirile noastre vor avea loc prin procesele relativ lente — uneori frustrant de lente — cu care Dumnezeu, în mod minunat și înțelept, ne-a înzestrat mințile și sufletele. Prin această lucrare, El înlocuiește obiceiul de a da crezare promisiunilor înșelătoare și acuzațiilor care ne condamnă, cu obiceiul de a ne încrede în promisiunile Sale adevărate și în acceptarea plină de har pe care ne-o acordă.
La Desiring God vorbim mult despre disciplinele harului, deoarece disciplinele formează și modelează caracterul, deprinderile, afecțiunile și creativitatea omului. Scriptura ne învață, iar istoria confirmă, că practicile constante ale meditării la Biblie, ale rugăciunii și părtășiei în biserică, sunt principalele mijloace pline de har prin care Dumnezeu ne transformă.
Roma nu a fost construită într-o singură zi. Nici noi nu suntem. Suntem zidiți încet, treptat și cu multă trudă, cărămidă cu cărămidă, zi după zi, de-a lungul timpului — în ritmul lui Dumnezeu.
Ce îți dezvăluie lucrurile care îți distrag atenția
Dumnezeu dorește să fim eliberați de efectul de fragmentare pe care îl produce distragerea lipsită de rod (Luca 10:40). El dorește să ne concentrăm asupra lucrurilor celor mai importante (Luca 10:41–42). Însă este foarte puțin probabil să găsim o soluție rapidă, deoarece în spatele distragerii atenției se petrec mai multe lucruri decât ne dăm seama. De fapt, avem multe de învățat din tot ceea ce se întâmplă în noi atunci când suntem ispitiți să ne lăsăm distrași.
În primul rând, lucrurile care ne distrag atenția ne arată adesea ce iubim, în ce ne încredem și de ce ne temem. Suntem atrași de dorințele pe care tânjim să ni le împlinim și ne îndepărtăm de temerile pe care dorim să le evităm. Ascultă ce îți spun distragerile tale obișnuite, devenite deja un obicei. În ce cauți bucuria? În ce cauți adăpost? De ce încerci să fugi?
Distragerile ne arată și domeniile în care, mai devreme în viață, ne-am format obiceiuri nesănătoase pe care încă nu le-am confruntat în mod corespunzător. Unele obiceiuri rele provin din faptul că am crescut în sisteme familiale destrămate, iar altele sunt obiceiuri de răsfăț și indulgență pe care ni le-am format în copilărie sau adolescență și pentru care trebuie să fim acum suficient de maturi încât să ne asumăm responsabilitatea.
Distragerile ne pot dezvălui și anumite realități biologice cu care trebuie să ne confruntăm: ADHD, tulburare obsesiv-compulsivă, depresie cronică, tulburare bipolară și alte afecțiuni. Tratamentul medicamentos supravegheat de un medic competent poate fi de mare ajutor, însă trebuie, de asemenea, să cultivăm în mod activ obiceiuri noi, pentru a diminua efectele unei biologii afectate.
Ce îți spun lucrurile care îți distrag atenția? Notează-le pe măsură ce le observi, timp de două sau trei săptămâni. Nu vei reuși să lupți cu ele în mod eficient până când nu vei înțelege ce le alimentează. Distragerile alimentate de iubiri dezordonate, de temeri, de factori biologici sau pur și simplu de vechi obiceiuri rele necesită strategii de luptă diferite, practicate cu consecvență.
Să ne antrenăm printr-o exersare constantă
Obiceiurile sănătoase sunt strategii. Dacă hotărârile noastre reprezintă obiectivele — rezultatele dorite —, obiceiurile sunt strategiile prin care le atingem. Sau, folosind o altă metaforă, motorul hotărârii noastre trebuie să înainteze pe șinele obiceiurilor noastre. Hotărârea nu poate ajunge mai departe decât au fost așezate șinele obiceiurilor.
Evrei 5:14 afirmă tocmai acest lucru: „Dar hrana tare este pentru cei maturi, pentru aceia ale căror facultăți de discernământ au fost deprinse, printr-o practică neîncetată, să deosebească binele de rău.” Acest verset ne ajută să ne stabilim așteptările în mod corect. Scopul este maturitatea spirituală, iar mijlocul prin care îl atingem este exersarea cu consecvență.
Când jucam fotbal în liceu, tuturor jucătorilor le plăceau meciurile. Puțini dintre noi se bucurau de exercițiile monotone prin care ne dezvoltam abilitățile. Niciunul dintre cei pe care îi cunoșteam nu se bucura de exercițiile epuizante de pregătire fizică. Însă capacitatea noastră de a câștiga meciurile era determinată în mare măsură de cât de mult ne solicitam la antrenamente.
Practica neîncetată este singura cale prin care orice deprindere se dezvoltă și se menține, în orice domeniu, inclusiv deprinderea de a deosebi concentrarea roditoare de distragerea neroditoare a atenției.
Dar cum?
Așa e, cum trebuie să facem pentru a exersa neîncetat împotriva distragerii atenției? Am spus de la început că nu am să vă ofer niciun truc simplu pentru învingerea ei. Nici Biblia nu ne oferă asemenea trucuri. Ai observat că rareori ea ne dă instrucțiuni practice, clare, pas cu pas? De ce?
Unul dintre motive, cred eu, este că purtarea noastră este determinată de factori diverși și complecși și, prin urmare, formulele ne sunt, de regulă, de un folos limitat. Ceea ce mă ajută pe mine s-ar putea să nu te ajute prea mult pe tine.
Un alt motiv este că însuși procesul dificil de a ne confrunta cu ambiguitatea, cu împotrivirea lăuntrică și cu nedumerirea face parte din antrenament. În felul acesta, învățăm lucruri necesare despre afecțiunile, slăbiciunile și trupurile noastre. În cele din urmă, acest proces dificil aduce roade precum o credință mai puternică, mai multă înțelepciune și o perseverență sporită — beneficii care depășesc cu mult simpla problemă a distragerii atenției.
Dacă Îi cerem lui Dumnezeu, El ne va da ceea ce ne este necesar în această luptă (1 Corinteni 10:13; Filipeni 4:19). Însă trebuie să ținem minte că fiecare aspect al luptei credinței presupune o luptă adevărată (1 Timotei 6:12). Trebuie să ne dezvoltăm răbdarea și puterea de a persevera (Evrei 10:36). Trebuie să învățăm să ne disciplinăm și să ne ținem trupul sub control (1 Corinteni 9:27).
Dumnezeu nu este preocupat doar să găsească cea mai eficientă cale de a ne elibera de distragerea atenției. El este preocupat de ceea ce vor produce în viața noastră cele mai bogate și mai durabile roade spirituale. De aceea, caută, cu rugăciune, să învingi distragerea atenției prin lucrarea lentă și constantă de formare a unor obiceiuri noi, câte unul pe rând.
Sursa originală: Practice Defeating Your Distractions – https://www.desiringgod.org/articles/practice-defeating-your-distractions
Tradus cu permisiune – Translated with permission