Predicarea artificială – Ispita AI
De la începutul timpului, Dumnezeul cerului și al pământului a declarat război oricărei înțelepciuni care o ignoră pe a Lui. El nu va tolera niciun rival când vine vorba de încrederea noastră. Tocmai aceasta face ca inteligența artificială să fie un asemenea pericol pentru creștin și, mai ales, pentru slujitor.
Avem nevoie să ni se amintească faptul că înțelepciunea lui Dumnezeu nu este înțelepciunea unui supercomputer. Avem nevoie de o convingere înnoită că prezența lui Dumnezeu trebuie să înfăptuiască lucrarea lui Dumnezeu. Avem nevoie să fim avertizați că bizuirea pe inteligența artificială în locul Duhului Sfânt trebuie să sfârșească, în cele din urmă, în înfrângere. Pentru a ilustra acest lucru, aș vrea să ne întoarcem cu mii de ani în urmă și să aducem AI (n. trad.: Artificial Intelligence – Inteligența artificială) în cetatea canaanită Ai.
Biruința de la Ierihon
Să începem în ajunul primei incursiuni a lui Iosua în țara făgăduinței.
Imaginează-ți că privești de departe cetatea fortificată a Ierihonului. Îți consulți consiliul militar, hărțile, oamenii și verifici încă o dată etapele invaziei. Îți deschizi MacBook-ul și mai muști o dată din măr, cerându-i lui ChatGPT să-ți analizeze strategia și să-ți recomande eventuale modificări ale planului de atac. Ei bine, da, răspunde repede. Sunt necesare modificări ale tuturor planurilor tale, la fiecare nivel.
Să treci Iordanul în perioada revărsărilor? Imposibil. Să-ți tai împrejur ostașii pe teritoriul inamic? Nesăbuit. Să-ți expui întreaga armată privirilor ostile timp de o săptămână? Nechibzuit. Să mărșăluiești în jurul zidurilor timp de șapte zile și apoi să te aștepți ca un strigăt și un sunet de trâmbiță să dărâme fortăreața vrăjmașului? Comic.
Strategia lui Dumnezeu pentru biruință sfida orice calcul. Gândurile Lui nu erau gândurile oamenilor sau ale îngerilor. Căile Lui nu erau căile unui supercomputer. Așadar, Iosua trebuie să ia oștirea, să înconjoare cetatea timp de șapte zile, să dea un strigăt puternic și să sune din trâmbițe, așteptând minunea. Trece prima zi — nimic. Trece a doua zi — niciun semn de progres. Trece a treia zi — doar amuzament de sus, de pe ziduri. Unde este berbecul de asediu? Unde sunt scările de asalt? se întreba vrăjmașul. Ce fac oamenii aceștia?
Un corn de berbec nu putea desprinde cărămizile de mortar. De ce s-ar fi temut Ierihonul de o ladă, de șapte preoți, de șapte trâmbițe sau de șapte zile în care vrăjmașul își făcea numărul de pași? Comandanții Ierihonului nu aveau nevoie de superinteligență ca să calculeze dacă aceste plimbări reprezentau vreo amenințare reală. Dacă ar fi putut întreba, ChatGPT ar fi adunat concluziile celor mai mari arhitecți și comandanți militari din toate timpurile; ar fi cercetat amănunțit toate cărțile de știință și de război și nu ar fi găsit absolut nicio dovadă că zidul lor era în vreun fel amenințat de plimbări tăcute sau de strigăte puternice. Dar, curând, au simțit pământul cutremurându-se sub picioare. Dumnezeul evreilor — în „nebunia” înțelepciunii Sale — era împotriva lor. Zidul s-a prăbușit; în scurt timp, ei erau morți, iar cetatea lor era în flăcări.
Ce putem spune despre această biruință? Era ilogică, de nepătruns, potrivnică rațiunii, o enigmă pentru oameni, îngeri și calculatoare de mare capacitate. Caracterul cu totul neobișnuit al triumfului era o semnătură — această bătălie Îi aparținea Domnului. Asemenea atâtor altor bătălii, ea fusese făgăduită de Dumnezeu, purtată de om și câștigată prin credință. „Prin credință au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost ocolite șapte zile” (Evrei 11:30).
Nu aveau nevoie de cea mai bună inteligență naturală sau artificială; aveau nevoie de nebunia credinței și de prezența lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:25). În ajunul bătăliei și la începutul acestei campanii de șapte ani, Dumnezeu nu a trimis tehnologie ca să-l ajute pe Iosua; L-a trimis pe Căpetenia oștirii Sale ca să-l facă pe Iosua să se plece până la pământ. Ceea ce Dumnezeu i-a dat lui Iosua ne dă și nouă astăzi — nu coduri de trișat și scurtături, ci o făgăduință: „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face” (Iosua 1:9).
Înfrângerea de la Ai
Acum puneți aceasta în contrast cu a doua bătălie, singura pe care Iosua o pierde. El trimite iscoade la Ai. Acestea se întorc cu un raport în care insistă că, pentru această populație mică, era nevoie doar de o parte din oștirea lor. Iosua trimite trei mii de oameni, o tactică rezonabilă având în vedere mărimea adversarului. Dacă și-ar fi consultat calculatoarele, trimiterea a trei mii de oameni ar fi fost o strategie logică. Dar, spre uimirea tuturor, Israel fuge dinaintea fratelui mai mic al puternicului Ierihon. Treizeci și șase de oameni mor în această înfrângere rușinoasă.
Iosua își sfâșie hainele, iar el și conducătorii își aruncă țărână pe cap. Ce nu a mers bine? Cum de eșuaseră atât de jalnic? Inima poporului se topește. Le dă Dumnezeu țara sau nu?
S-au încrezut în ochii lor, s-au încrezut în felul în care percepeau lucrurile. Au presupus că știau destul și au acționat pe baza a ceea ce știau. Nu trebuie să-L deranjăm pe Domnul cu această chestiune măruntă. Această biruință ne stă în putere. Călăuzirea divină ar fi fost de prisos. Nu aveau nevoie de manifestările teatrale ale credinței ca mai înainte; aveau situația sub control. Singuri, puteau să vadă, să vină și să biruiască. Nu aveau nevoie de un Revelator pentru revelație. Au confundat cunoașterea misiunii cu prezența lui Dumnezeu alături de ei în acea misiune.
Dacă L-ar fi întrebat pe Domnul înainte, ar fi descoperit că nu toate erau în ordine în tabăra lor. Ochii lor cercetau doar vrăjmașul, nu și pe ei înșiși. Domnul le-ar fi putut descoperi neascultarea înainte de înfrângere. Treizeci și șase de oameni ar fi putut rămâne în viață.
Fraților, ochii lui Dumnezeu nu sunt îndreptați doar asupra canaaniților păcătoși din țara făgăduinței. Ochii Lui sunt îndreptați asupra noastră și asupra oamenilor noștri. Felul în care ascultăm de El, ne bizuim pe El și căutăm fața Lui are mai mult de-a face cu biruința decât planurile competente sau schițele cuprinzătoare de predică. Nu ne putem bizui pe priceperea noastră (sau pe cea a unui calculator), nici măcar atunci când avem superioritate numerică. La ce ne va folosi aceasta dacă Dumnezeu vede un Acan în tabără?
Și câți predicatori nu-l imită pe Acan cu prada lui furată? Discursuri de contrabandă, cunoștințe împrumutate, paragrafe însușite pe nedrept, copiate și lipite, pentru că o solicitare rapidă adresată AI era mai ușoară decât să facă ei înșiși munca. Pentru mine, acestea au sclipirea unor lucruri blestemate, a aurului și argintului date spre nimicire.
Biruința de la Ierihon l-a învățat pe tot Israelul că Dumnezeu trebuie să-i conducă în luptă. Încrede-te în El chiar și atunci când planul nu are sens. Nu ai învățat și tu același lucru? Biblia este o lungă relatare a unor asemenea cuceriri neconvenționale — oameni a căror credință este pusă la încercare, care își riscă însăși viața pe temeiul celor spuse de Dumnezeu, nu al celor gândite de ei.
Ce este o predică atent elaborată și bine exprimată, clădită în mare parte pe temeliile inteligenței artificiale? Nu este ea pradă furată? Ce valoare are acea învățătură dreaptă, produsă ca prin farmec prin câteva apăsări de taste, când este lipsită de simțăminte pe măsura ei? Este aceasta binecuvântarea pentru care Iacov s-a luptat toată noaptea, binecuvântarea care l-a marcat pentru tot restul zilelor sale? Șirurile cugetărilor sacre ale oamenilor nu ar trebui să fie puse niciodată în mișcare de motoarele de căutare AI. Poate că există aur în dreapta lor învățătură sau în oratoria lor, dar, prea adesea, acestea sunt luate de mâna lenei, a lipsei de experiență și a lipsei de rugăciune. O viață întreagă de predici, studii biblice și lecții de școală duminicală produse de AI nu Îl va cinsti pe Dumnezeu și se va sfârși în înfrângere.
Biruința de la Ai
Israel s-a pocăit; Acan a fost nimicit. Au intrat din nou în luptă cu vrăjmașul.
Dumnezeu le dă acum instrucțiuni pentru a-i întinde adversarului o ambuscadă. Planurile Lui pentru ei — ingenioase și tactice — diferă prea puțin de ceea ce ar putea oferi orice general. Ostașii se strecoară noaptea în spatele cetății, iar un mic detașament folosit ca momeală se preface că fuge din nou, atrăgând oștirea vrăjmașă afară din cetate. De data aceasta, ostașii ascunși distrug cetatea și îl împresoară pe vrăjmaș. Cu totul diferit de plimbările tăcute și de sunatul din trâmbițe, acest plan se potrivește atât cu rațiunea omului, cât și cu logica unui calculator.
Dar chiar și aici Dumnezeu Își adaugă semnătura. Israel avea să câștige biruința nu datorită superiorității planului sau numărului lor, ci pentru că Iosua a ascultat de Domnul, ținându-și sulița ridicată pe toată durata bătăliei: „Iosua nu și-a tras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița până ce toți locuitorii au fost nimiciți cu desăvârșire” (Iosua 8:26). Asemenea primei bătălii a lui Israel după ieșirea din Egipt, când Moise și-a ținut toiagul deasupra câmpului de luptă pentru biruința împotriva lui Amalec (Exodul 17:8–13), tot așa, acum, Iosua își ține sulița ridicată pentru a asigura izbânda. Așa sunt căile lui Dumnezeu.
Care este ideea? Slujitorii nu trebuie să înlocuiască niciodată bizuirea pe Dumnezeu și pe Duhul Său cu vreun instrument. Războinicul lui Dumnezeu nu se încrede în sulița lui, în carele lui de luptă sau în ChatGPT-ul lui. Dacă abuzezi de instrumentele tale, pune-le deoparte. Nu ai nevoie de ele. Dacă le poți folosi într-un mod îngăduit, hotărăște-te să nu le folosești niciodată din lene. Dumnezeu este singurul în care îți pui încrederea.
Lucrarea de slujire este supranaturală. Du-ți calculatorul la cimitir și vezi cât succes are în a-i chema pe morți afară din morminte. Dar un singur cuvânt de la Christos Isus, o singură venire a căpeteniei oștirilor Domnului, și încă mai ies Lazări din morminte. Slăbiciunea omului — cunoașterea lui limitată, lipsa lui de elocvență, imperfecțiunile lui omenești — este mai mult decât suficientă pentru a-l înfrunta pe vrăjmaș atunci când Dumnezeu este cu el. Prin credință, strigătele lui pot dărâma zidurile de nepătruns ale inimii răzvrătite, căci Dumnezeu a făgăduit să fie proslăvit în slăbiciunea omului, gravându-Și cea mai măreață semnătură pe nebunia crucii.
Dar înșfacă fără reverență o cunoaștere care nu este a ta, bizuie-te pe scurtătură, mergi la luptă într-o armură pe care nu ai încercat-o, pune-ți încrederea în AI și vei cunoaște înfrângerea de la Ai. Pe hârtie are sens, planurile sunt geniale, ai mai mult decât suficientă putere ca să le duci la îndeplinire și totuși vei cădea, pentru că Domnul nu este cu tine. Această poziție este împotriva abuzului de tehnologie și a încrederii în tehnologie, nu împotriva tehnologiei. Este împotriva bizuirii pe firea pământească — firea ta pământească sau firea pământească digitală. Este împotriva bizuirii pe orice altă înțelepciune decât cea a Domnului.
Păstorule, cu toate slăbiciunile și limitările tale, propovăduiește Cuvântul. Predică așa cum te-a făcut Dumnezeu pe tine să predici. Studiază cu sârguință, roagă-te cu și mai multă sârguință, imploră ajutor și nu ceda ispitei de a alcătui predici în mod artificial. Dacă ar fi dorit, Dumnezeu ar fi putut trimite oștirea Sa de ființe serafice cu limbi de foc să predice lumii oamenilor. L-ar fi putut trimite pe Gabriel să facă toată propovăduirea. Dar nu a făcut-o. El nu are nevoie să fii îmbrăcat în toată cunoașterea păstorilor din veacurile trecute; are nevoie să depinzi de El: pe genunchi, așteptând ca puterea Lui să se arate.
Iosua nu avea nevoie să consulte întreaga știință militară; avea nevoie să-L întâlnească pe Dumnezeu și să primească instrucțiunile Lui, oricât de neverosimile ar fi fost. Aceasta este nevoia noastră astăzi. Unde sunt generalii lui Dumnezeu care nu cer sfat de la un calculator, ci se încred în mijloacele caracteristice lui Dumnezeu: Cuvântul și rugăciunea? Aceștia vor vedea zidurile Ierihonului căzând, fortărețele vrăjmașului arzând și poporul lui Dumnezeu intrând în țara făgăduinței.
Sursa originală: Artificial Preaching – https://www.desiringgod.org/articles/artificial-preaching
Tradus cu permisiune – Translated with permission