Păcatul tău te va ajunge

Știu un conducător creștin care era foarte respectat de cei apropiați. Era inteligent, înzestrat, aparent un om pe care tinerii să-l urmeze.

Dar avea un secret. Iar secretele, asemenea incendiilor de vegetație, sunt greu de stăpânit.

O persoană care lua parte la păcatul lui i-a spus unei rude. Acea rudă i-a spus unei rude de-ale mele. El ducea o viață dublă. Păcatul lui era unul în care stăruia, un păcat grav, un păcat care i-ar fi pus capăt carierei, un păcat care îl amenința cu iadul.

Când am auzit, am trecut de la neîncredere la tristețe, apoi la mânie și la teamă. Am tremurat — cât de inventiv fusese Domnul în a-i da păcatul pe față. Păcatul a trecut peste râuri și drumuri până când, ca în cazul lui Bilbo și al inelului puterii, „a fost găsit de făptura la care te-ai fi așteptat cel mai puțin” — cineva care știa exact pe cine să contacteze mai departe pentru a verifica dacă scandalul era adevărat.

Atunci mi-a venit deodată în minte o expresie: „Să știți că păcatul vostru vă va ajunge” (Numeri 32:23).

Cititorule, trăiești într-un păcat ascuns, într-un păcat grav, într-un păcat în care stărui, într-un păcat care te amenință cu iadul? Ești ispitit să o faci? Sau poate adăpostești „păcate mai mici”, păcate îndrăgite, păcate ale lenei. Oricum ar fi, acest singur verset demască adevărata natură a păcatului: el va fi întotdeauna dat pe față și te va ajunge.

Păcatul de a sta pe loc

„Să știți că păcatul vostru vă va ajunge.” Care era păcatul?

Relatarea noastră începe cu Israel la hotarul țării făgăduite.

După două biruințe recente în pustie, Israel se pregătește să-l urmeze pe Iosua peste râul Iordan și să lupte cu canaaniții pentru țara făgăduită părinților lor. Dar, în ajunul acestui război sfânt, două dintre cele douăsprezece seminții ale lui Israel — semințiile lui Ruben și Gad — privesc în jur la țara pe care tocmai au cucerit-o și își spun: „Țara aceasta nu e deloc rea. Chiar se potrivește nevoilor noastre!”

Aceste două seminții au vite și oi, iar țara aceasta este perfectă pentru vite și oi (Numeri 32:1). Hotărăsc că nu au nevoie de țara în care curge lapte și miere. Merg la bătrâni și la Moise cu o cerere: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea țara aceasta în stăpânirea robilor tăi și să nu ne treci peste Iordan” (versetul 5).

Pare rezonabil. O spun politicos. Priviți răspunsul: „Moise a răspuns fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben: «Frații voștri să meargă oare la război, și voi să rămâneți aici?»” (versetul 6).

Despre ce păcat avea să-i avertizeze Moise, în scurt timp, că îi va ajunge? Idolatrie? Mai ascunseseră pe undeva un vițel de aur? Nu. Era păcatul de a sta pur și simplu acolo. Să stea acolo — în timp ce frații lor plecau la război. Să stea acolo — construind case, crescând familii, păstorind vite. Dar, cu toate acestea, să stea pur și simplu acolo, părăsind poporul lui Dumnezeu și abandonând misiunea lui Dumnezeu.

Păzitorul fratelui

Care avea să fie urmarea păcatului lor? Mai întâi, avea să le facă rău celorlalte seminții.

„Pentru ce voiți să înmuiați inima copiilor lui Israel și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul?” (versetul 7). Inactivitatea lui Gad și a lui Ruben, preocuparea lor pentru ei înșiși, faptul că își făceau mai multe griji pentru vitele lor decât pentru frații lor aveau să descurajeze celelalte seminții, așa cum iscoadele temătoare îi descurajaseră pe părinții lor să intre în țară prima dată. Și avea să urmeze același dezastru, fiindcă rămânerea lor acolo avea să atragă repetarea judecății lui Dumnezeu. „Veți aduce pierderea poporului acestuia întreg”, spune Moise (versetul 15).

Și observați că, dacă nu înaintează, dacă lasă celelalte zece seminții să se descurce singure, dacă se retrag, se opresc, își încalcă cuvântul și părăsesc misiunea, iată că, în ultimă instanță, nu au păcătuit împotriva lui Iuda, a lui Beniamin, a lui Levi și a celorlalte seminții; au păcătuit împotriva Domnului. „Dar, dacă nu faceți așa, păcătuiți împotriva Domnului” (versetul 23).

Iei în serios păcatele inacțiunii? Avem tendința să credem că adevăratele păcate constau în a face ceva rău, în timp ce a nu face binele pe care ar trebui să-l facem pare aproape neglijabil. Faptul că nu evanghelizăm, nu ne rugăm, nu slujim biserica sau nu pornim în misiunea lui Dumnezeu — acestea par omisiuni relativ mărunte. Ne gândim la aceste păcate așa cum ne gândim la reciclare — știi că probabil ar trebui să reciclezi, dar nu e sfârșitul lumii dacă nu o faci.

De ce cred oamenii moraliști că merită cerul pentru că nu au comis adulter sau nu au abuzat copii? Pentru că nu știu nimic despre păcatele omisiunii — cred că refuzul de a-L iubi pe Dumnezeu, de a se încrede în Christos și de a se îngriji de poporul Lui nu are consecințe. Cât de surprinși vor fi mulți (din afara și dinăuntrul bisericii) când, în ziua judecății, Domnul va despărți oile de capre pe temeiul faptului că nu L-au hrănit, nu L-au îmbrăcat, nu L-au vizitat în închisoare — adică nu au făcut aceste lucruri pentru cei mai neînsemnați dintre sfinții Lui (Matei 25:41–46).

Și de ce are biserica doar o influență marginală asupra Americii de astăzi? În parte, pentru că tratăm cu ușurință păcatele inacțiunii. Și noi putem fi surprinși stând pur și simplu aici. Într-o țară mănoasă și confortabilă, și noi ne sustragem Marii Trimiteri a lui Dumnezeu. Construim case, dar nu biserica; facem bani, dar nu ucenici; câștigăm bunuri de lux pentru pământ, dar nu suflete pentru cer. În câte dintre curțile noastre din spate sunt mici movile acolo unde ne-am îngropat talanții și ocaziile? Niciunul dintre noi să nu fie un smochin neroditor care își petrece viața sustrăgându-se de la ceea ce era cel mai mare privilegiu al său — să-L slujească pe Domnul Isus în războiul Său, să pornească în șa alături de El în luptă, împreună cu cei care Îl iubesc.

Păcătoși în vizor

Acum, care va fi a doua urmare a păcatului lor? De data aceasta, răul se va abate asupra lor înșiși. „Să știți că păcatul vostru vă va ajunge.” Ce înseamnă aceasta?

Înseamnă că nu vor scăpa nepedepsiți. Înseamnă că păcatul — chiar și păcatul omisiunii — nu va trece neobservat, nu va rămâne fără să se dea socoteală pentru el și nu va rămâne nepedepsit. Dacă se vor înălța până la nori, păcatul lor îi va urma acolo; dacă vor coborî în mormânt, îi va aștepta; dacă vor lua aripile zorilor și vor zbura până la cele mai îndepărtate margini ale mării — chiar și acolo păcatul lor îi va ajunge. Titlul de deasupra fiecărui păcat nu este niciodată prescurtat; este întotdeauna „Crimă și pedeapsă”.

Imaginează-ți o luptă aeriană. Un avion urmărește un altul și lansează o rachetă cu ghidaj termic; celălalt avion virează brusc ca să scape, dar nu poate. Fiecare păcat lansează o rachetă care îl urmărește pe păcătos. Poftește o femeie — o rachetă este lansată. Minte un prieten — încă una. Cedează lenei și lăcomiei la mâncare — încă două. Fiecare păcătos are în urma lui un cer plin de rachete! Câteva te-ar putea ajunge în viața aceasta, dar Dumnezeu a hotărât o zi în viața viitoare când fiecare dintre ele te va ajunge.

Faptele tale bune nu le vor abate. Dezlegările unui preot nu pot încetini nici măcar una. Faptul că uiți că sunt acolo, că le treci cu vederea sau că le ignori nu le va împiedica să te găsească. „Să știți că păcatul vostru vă va ajunge.” Și nu pentru că o karmă le va întoarce spre tine ca pe un bumerang, ci pentru că Dumnezeu îți va răsplăti în față. Un alt mod de a spune aceasta este: „Să știi că Domnul te va găsi”.

De la început, nu am luat în serios asemenea avertismente. Deși Dumnezeu spune limpede: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit”, suntem prea înclinați să ne lăsăm convinși de: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat? În ziua în care vei mânca din el, hotărât că nu vei muri”. Dumnezeu spune că păcatul va fi descoperit și urât; păcatul spune că Dumnezeu nu poate nici să ne descopere, nici să ne urască în păcatul nostru (Psalmul 36:1–2).

Iar minciuna pare plauzibilă pentru că răbdarea lui Dumnezeu — care este menită să ducă la pocăință — Îi amână judecățile.

Acest tipar a început în grădină, dar nu s-a oprit acolo. Lumea din zilele lui Noe era sigură că păcatul ei nu va fi descoperit. Oamenii au ignorat propovăduirea lui Noe — până când ușa s-a închis și a început ploaia. Locuitorii mândri și desfrânați ai Sodomei și Gomorei nici nu visau că Dumnezeu avea să-i pedepsească. Până când au căzut mingi de foc din cer. Egiptenii credeau că Dumnezeul evreilor nu era decât umbră și ceață. „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui?” (Exodul 5:2). Până când apa s-a prefăcut în sânge, fiii întâi născuți au murit și apele Mării Roșii s-au prăvălit. Iudeii din vremea lui Isus credeau că nu avea să vină nicio pedeapsă pentru uciderea lui Mesia al lui Dumnezeu. Până când Roma i-a înconjurat și n-a mai rămas piatră pe piatră din templu.

Nu-mi ajunge timpul să vorbesc despre Acan, Saul, Iuda, Anania și Safira, mulțimea îngerilor căzuți sau despre toți păcătoșii nepocăiți din ziua judecății. Pe indicatorul de lângă iazul de foc scrie: „Să știți că păcatul vostru vă va ajunge”.

O țintă divină

În cele din urmă, gândește-te la ceea ce face Dumnezeu cu păcatul.

El pedepsește păcatul. Ceea ce ar trebui să fie limpede până acum este că Dumnezeu vede păcatul, îl urăște și Se asigură că îl va ajunge pe păcătos. Dar El face mai mult! Pot să mă laud cu ceea ce a făcut pentru mine?

Păcatul meu — o, fericirea acestui gând glorios —
Păcatul meu, nu în parte, ci în întregime,
Este pironit pe cruce și nu-l mai port;
Laudă-L pe Domnul, laudă-L pe Domnul, suflete al meu!

El plătește pentru păcat. „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Însuși numele Lui este Isus, „pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21). „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53:5).

Isus a închis ușa corăbiei lui Noe din afară și S-a scufundat sub apele potopului, ca tu să fii în siguranță înăuntru. El a rămas în urmă, îngropat împreună cu Sodoma și Gomora în locul tău, ca tu să scapi cu viață. Cerul plin de rachete cu autodirijare — unde au dispărut ele? Fiecare și-a schimbat brusc direcția, coborând, și fiecare păcat al fiecăruia dintre cei din poporul Lui a explodat asupra Lui la cruce — nu a lipsit niciunul.

El găsește păcatul. Păcatul nu L-a găsit pe El; El a găsit păcatul. El a vânat ceea ce Îi vâna poporul; astfel, este scris: „Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească” (Romani 8:3). Dumnezeu a șezut pe scaunul de judecată, păcatul tău a stat înaintea Lui în trupul lui Isus, iar El a osândit acel păcat pe cruce.

Astfel, tuturor celor care se pocăiesc și cred, El le iartă păcatul — în întregime.

Nu ți-ai pus încă încrederea în Christos? Vino repede. De ce mai aștepți?

Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând. (Isaia 55:6–7)

Și, în cele din urmă, El izbăvește de păcat. „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire” (1 Petru 2:24). El ne mântuiește de iad și ne face sfinți pe măsură ce privim la El, ne încredem în El și umblăm cu El prin Duhul Său.

Nu confunda ispășirea păcatului cu înlesnirea păcătuirii. „Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” (Romani 6:2). Poate că mânia Domnului nu te va ajunge, dar păcatul rămâne periculos. „Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6:7). Pentru creștin, osânda a fost înlăturată, dar consecințele rămân. Dacă te iubește, El va veni după tine, te va disciplina, iar aceasta este întotdeauna spre binele tău, dar întotdeauna dureroasă. Textul nostru rămâne valabil.

Așadar, mărturisește păcatele cunoscute și pe cele ascunse. Întoarce-te la Dumnezeu. Crede Evanghelia harului Său. Trăiește pentru slava Lui. Mergi la război alături de frații tăi. Pornește în șa în urma Căpeteniei sufletului tău, Isus Christos, până când vei trece râul Iordan și vei intra în țara făgăduită.

Sursa originală: Sin Will Find You Out – https://www.desiringgod.org/articles/sin-will-find-you-out

Tradus cu permisiune – Translated with permission