Cele zece strategii ale Satanei împotriva ta
… ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiință despre planurile lui. (2 Corinteni 2:11)
Unul dintre cele mai cutremurătoare adevăruri ale vieții este că toți oamenii au un vrăjmaș supranatural care urmărește să folosească durerea și plăcerea pentru a ne face orbi, nechibzuiți și nefericiți — pentru totdeauna. Biblia îl numește „diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume […] pârâșul” (Apocalipsa 12:9–10), „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12:31) și „dumnezeul veacului acestuia” (2 Corinteni 4:4).
El este „potrivnicul vostru, diavolul”, care „dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Și totuși, într-o robie înfiorătoare de care nu este conștientă, lumea întreagă alege să meargă după „domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:2). Când are cel mai mare succes, cei aflați sub stăpânirea lui mărșăluiesc spre pierzare fără să-și dea seama și îi iau cu ei pe cât mai mulți pot.
„Lupta cea bună” (1 Timotei 1:18) despre care am scris sub titlul „Awake and at War” include împotrivirea zilnică față de acest vrăjmaș (1 Petru 5:9; Iacov 4:7), refuzul zilnic de a-i da prilej (Efeseni 4:27) și împotrivirea zilnică față de uneltirile lui (Efeseni 6:11).
Satana este ținut în frâu — și îl așteaptă pierzarea
Dumnezeu este suveran peste Satana. Diavolul nu are libertate deplină de acțiune în lumea aceasta. El este ținut în frâu, așa încât nu poate face mai mult decât îi îngăduie Dumnezeu. În fapt, trebuie să ceară îngăduință — ca în cazul lui Simon Petru, când Isus dezvăluie: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul” (Luca 22:31). Și ca în cazul lui Iov: „Domnul a zis Satanei: «Iată, ți-l dau pe mână: numai cruță-i viața»” (Iov 2:6).
Așadar, Dumnezeu consideră, evident, că rolul pe care Satana continuă să-l aibă este necesar pentru împlinirea planurilor Sale în lume, deoarece, dacă Dumnezeu ar voi, Satana ar fi aruncat în iazul de foc acum, nu la sfârșitul veacului. „Diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc […] și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor” (Apocalipsa 20:10). Înfrângerea lui deplină va veni și este sigură. Dar încă nu a venit.
Un slujitor fără voie al sfințirii noastre
Dumnezeu intenționează ca o parte din pregătirea noastră pentru cer să fie o viață de război cu iadul. El o numește „lupta cea bună” (1 Timotei 1:18) și „lupta cea bună a credinței” (1 Timotei 6:12). Este bună nu pentru că am putea fi uciși (ceea ce s-ar putea întâmpla! — Apocalipsa 2:10), ci pentru că aceste schimburi de focuri curăță aurul credinței noastre (1 Petru 1:7), în viață și în moarte.
Dumnezeu este marele General în acest război. El ne-a dat stația de emisie-recepție a rugăciunii pentru a cere ajutor: „Luați […] sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea […] tot felul de rugăciuni” (Efeseni 6:17–18).
El vede dincolo de liniile inamice și cunoaște exact strategiile care vor fi folosite împotriva noastră. Le-a consemnat într-un manual de război, „ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi”. Motivul pentru care nu va avea câștig de la noi este că „nu suntem în neștiință despre planurile lui” (2 Corinteni 2:11).
O scurtă trecere în revistă a strategiilor Satanei
Dacă ai nevoie să-ți reamintești care sunt acele „planuri”, iată un rezumat. Dumnezeu să te facă un războinic puternic! El să-ți „deprindă mâinile la luptă și degetele la război” (Psalmul 144:1).
1. Satana minte și este tatăl minciunii.
„Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8:44). Prima dată când Satana apare în Biblie, în Geneza 3, primele cuvinte de pe buzele lui pun adevărul sub semnul întrebării („Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină»?”). Iar următoarele lui cuvinte au fost o minciună subtilă („Hotărât că nu veți muri”). Ioan spune că Satana „nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr” (Ioan 8:44). Avem de-a face cu întruchiparea minciunii și a înșelăciunii.
2. El orbește mințile necredincioșilor.
„A căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Christos” (2 Corinteni 4:4). Așadar, el nu doar spune lucruri false. Ascunde ceea ce este adevărat. Ne împiedică să vedem comoara Evangheliei. Ne lasă să vedem fapte, chiar și dovezi, dar nu și cât de prețioasă este ea.
3. Se deghizează în veșminte de lumină și neprihănire.
În 2 Corinteni 11:13–15, Pavel spune că unii oameni se dau drept apostoli, fără să fie. El explică astfel: „Chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii.”
Cu alte cuvinte, Satana are slujitori care mărturisesc destul adevăr ca să intre în biserică și, din interiorul ei, învață ceea ce Pavel numește „învățăturile dracilor” (1 Timotei 4:1). Isus spune că vor fi ca niște lupi în haine de oi (Matei 7:15). Faptele apostolilor 20:30 spune că nu vor cruța turma, ci îi vor atrage pe oameni departe de ea, spre pierzare. Fără darul discernământului de la Dumnezeu (Filipeni 1:9), dragostea noastră se va lăsa amăgită până la nechibzuință.
4. Satana face semne și minuni.
În 2 Tesaloniceni 2:9, zilele din urmă sunt descrise astfel: „Venirea celui fărădelege, prin lucrarea Satanei, va fi cu toată puterea și cu semne și minuni ale minciunii”. Aceasta este traducerea mea, cam stângace. Unii traduc „cu semne și minuni mincinoase”. Dar această formulare face ca semnele și minunile să pară ireale. Într-adevăr, unii spun că Satana nu poate decât să imite minunile. Mă îndoiesc. Și chiar dacă ar fi adevărat, imitațiile lui vor fi destul de bune ca să pară reale aproape tuturor.
Un motiv pentru care mă îndoiesc că Satana nu poate decât să imite minunile este că, în Matei 24:24, Isus descrie astfel zilele din urmă: „Se vor scula Christoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși”. Nu există niciun indiciu că aceste „semne și minuni” vor fi trucuri.
Întemeiază-ți încrederea pe ceva mult mai profund decât presupusa incapacitate a Satanei de a face semne și minuni. Chiar și semnele și minunile reale, puse în slujba unor afirmații potrivnice lui Christos, nu dovedesc nimic, nici măcar când sunt făcute „în Numele lui Isus”. „Doamne, Doamne! […] N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” La care Isus va răspunde: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7:22–23). Problema nu era că semnele și minunile nu erau reale, ci că erau puse în slujba păcatului.
5. Satana îi ispitește pe oameni să păcătuiască.
Aceasta a încercat să facă, fără succes, cu Isus în pustie — voia ca El să părăsească drumul suferinței și al ascultării (Matei 4:1–11). Aceasta a făcut, cu succes, cu Iuda în ultimele ore ale vieții lui Isus (Luca 22:3–6). Și, în 2 Corinteni 11:3, Pavel îi avertizează în această privință pe toți credincioșii: „Mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față de Christos”.
6. Satana smulge Cuvântul lui Dumnezeu din inimile oamenilor și înăbușă credința.
Isus a spus pilda celor patru feluri de pământ în Marcu 4:1–9. În ea este semănată sămânța Cuvântului lui Dumnezeu; o parte cade lângă drum, iar păsările o iau repede. El explică în versetul 15: „Vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei.” Satana smulge Cuvântul pentru că urăște credința pe care o produce Cuvântul (Romani 10:17).
Pavel își exprimă astfel îngrijorarea pentru credința tesalonicenilor: „Am trimis ca să aflu despre credința voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul și osteneala noastră să fie în zadar” (1 Tesaloniceni 3:5). Pavel știa că planul Satanei este să înăbușe credința oamenilor care au auzit Cuvântul lui Dumnezeu.
7. Satana provoacă unele boli și suferințe.
Isus a vindecat odată o femeie care era gârbovă și nu se putea îndrepta. Când unii L-au criticat pentru că făcuse aceasta în ziua Sabatului, El a spus: „Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” (Luca 13:16). Isus îl considera pe Satana cel care provocase această boală.
În Faptele apostolilor 10:38, Petru L-a descris pe Isus ca pe Cel care „umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul”. Cu alte cuvinte, diavolul îi apasă adesea pe oameni prin boală. Și aceasta este una dintre strategiile lui.
Dar nu face greșeala de a spune că orice boală este lucrarea diavolului. Desigur, chiar și atunci când un „țepuș în carne” face parte din planul lui Dumnezeu pentru sfințirea noastră, acesta poate fi și un „sol al Satanei” (2 Corinteni 12:7). Există însă și cazuri în care boala este atribuită doar planului lui Dumnezeu, fără vreo referire la Satana: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3). Isus nu simte nevoia să-l prezinte pe Satana drept vinovatul din spatele propriilor Sale planuri pline de îndurare.
8. Satana este un ucigaș.
Isus le-a spus celor care plănuiau să-L ucidă: „Voi aveți de tată pe diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr” (Ioan 8:44). Ioan spune: „Nu cum a fost Cain, care era de la cel rău și a ucis pe fratele său” (1 Ioan 3:12). Isus i-a spus bisericii fără vină din Smirna: „Diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi. […] Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2:10).
Într-un cuvânt, Satana este însetat de sânge. Christos a venit în lume ca noi să avem viață și s-o avem din belșug (Ioan 10:10). Satana vine ca să distrugă viața oriunde poate și, în cele din urmă, s-o facă nefericită pentru veșnicie.
9. Satana luptă împotriva planurilor misionarilor.
Pavel povestește în 1 Tesaloniceni 2:17–18 cum i-au fost zădărnicite planurile misionare: „Am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem. Astfel […] am voit […] să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana.” Satana urăște evanghelizarea și facerea de ucenici și va pune toate piedicile pe care le poate în calea misionarilor și a oamenilor plini de râvnă pentru evanghelizare.
10. Satana îi acuză pe creștini înaintea lui Dumnezeu.
Apocalipsa 12:10 spune: „Am auzit în cer un glas tare, care zicea: «Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Christosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos»”. Înfrângerea Satanei este sigură. Dar acuzațiile lui nu au încetat.
Cu noi se întâmplă la fel ca în cazul lui Iov. Satana Îi spune lui Dumnezeu despre noi: Nu Te iubesc cu adevărat pe Tine; iubesc binefacerile Tale. „Întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce [au] și sunt încredințat că Te vor blestema în față” (Iov 1:11). Credința lor nu este adevărată. Satana ne acuză înaintea lui Dumnezeu, așa cum l-a acuzat pe Iov. Dar ce lucru glorios este că urmașii lui Isus au un Apărător care „trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25).
Satana nu va învinge
Acestea sunt câteva dintre strategiile Satanei. Calea spre biruință în acest război este să ne ținem strâns de Christos, care a dat deja lovitura decisivă.
- 1 Ioan 3:8: „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”
- Evrei 2:14: „El Însuși a fost deopotrivă părtaș” sângelui și cărnii, „pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul”.
- Coloseni 2:15: „A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.” Cu alte cuvinte, lovitura decisivă a fost dată la Calvar.
- Marcu 3:27: „Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare și să-i jefuiască gospodăria decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare.”
- Apocalipsa 20:10 spune că, într-o zi, războiul se va încheia: „Diavolul […] a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă […] și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor.” (Vezi Matei 8:29; 25:41.)
Împotriviți-vă!
Iacov spune: „Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). Cum facem aceasta? Iată cum au făcut-o ei, potrivit Apocalipsa 12:11: „Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.” Au îmbrățișat biruința lui Christos prin sângele Lui. Au mărturisit acest adevăr cu credință. Nu s-au temut de moarte. Și au biruit.
Noul Testament evidențiază rugăciunea ca însoțitoare necontenită a fiecărei bătălii. „Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri” (Efeseni 6:17–18).
Pe măsură ce sfârșitul acestui veac se apropie, iar Satana se dezlănțuie, Isus ne cheamă la rugăciune în vreme de război: „Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21:36). La fel, Petru ne adresează o chemare stăruitoare la rugăciune în vremea sfârșitului: „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii” (1 Petru 4:7).
Chiar și Isus a luptat împotriva diavolului în folosul nostru cu arma rugăciunii. El i-a spus lui Petru în Luca 22:31–32: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta.” Astfel, Isus ne arată cum ne putem împotrivi prin rugăciune unei amenințări precise din partea Satanei.
Și, desigur, Isus ne-a învățat să facem din rugăciune o armă zilnică pentru ocrotirea noastră în general: „Nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău” (Matei 6:13). Adică izbăvește-ne de o ispită a celui rău căreia să-i cedăm. Înfrunți planurile diavolului cu puterea unei rugăciuni stăruitoare și hotărâte?
Nu există o zonă neutră
Întrebarea nu este dacă vrei să fii în acest război. Toți suntem în el. Fie suntem învinși de diavol și, asemenea vitelor duse la tăiere, îl urmăm pe „domnul puterii văzduhului” (Efeseni 2:2), fie ne împotrivim — „împotriviți-vă lui tari în credință!” (1 Petru 5:9).
Nu există o zonă neutră. Fie biruiești „prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii” tale, fie vei fi înrobit de Satana. Prin urmare, „suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Christos Isus” (2 Timotei 2:3) și „luptă-te lupta cea bună” (1 Timotei 1:18). Roagă-te neîncetat!
Domnul Isus este un războinic la fel de puternic astăzi ca în zilele de demult. De aceea te îndemn din nou: vino la El ca un ostaș de bunăvoie al Domnului păcii și învață să spui: „El îmi deprinde mâinile la luptă” (Psalmul 144:1).
Sursa originală: Satan’s Ten Strategies Against You – https://www.desiringgod.org/articles/satans-ten-strategies-against-you
Tradus cu permisiune – Translated with permission