Problema larg răspândită a iubirii de bani
Transcriere audio
Iubirea de bani. Când ne gândim la iubirea de bani, tindem să ne imaginăm viața luxoasă a unui sultan miliardar din Orientul Mijlociu. Ne gândim la superiahturi. Sau ne gândim la directorul general al unei mari companii de tehnologie care se lansează în spațiu doar de dragul distracției. De cele mai multe ori, atribuim iubirea de bani celor nereligioși, celor care trăiesc în opulență, seculariștilor care duc o viață luxoasă fără să le pese de Dumnezeu.
Dar Biblia vorbește despre iubirea de bani în termeni cu totul diferiți, concentrându-se asupra iubirii de bani din inima predicatorului și a celui plin de zel religios — un idol care îl infectează chiar și pe omul religios cel mai neclintit, chiar și pe cei care pretind că respectă Legea în amănunt și cu mult zel: fariseii. Și chiar și pe cei care pretind că au o mare putere religioasă, precum vindecătorii prin credință. John Piper a subliniat acest lucru important și tulburător despre iubirea de bani din sufletul oamenilor religioși într-un mesaj devoțional din 2019. Iată-l explicând acest lucru.
„Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). ESV spune „tot felul de rele” — e în regulă. Textul spune „tuturor relelor”. „Și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință.” Așadar, Pavel spune că la temelia tuturor relelor, sau a tot felul de rele, precum fariseismul, se află iubirea de bani.
De ce? Iubirea de bani este sinonimă cu lipsa credinței. „Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui!” (Evrei 11:6). „Tot ce nu vine din încredințare e păcat” (Romani 14:23). De aici vin toate relele. Inimile care găsesc mai multă mulțumire, mai multă fericire, mai multă speranță, mai multă satisfacție și mai multă siguranță în lucruri decât în Dumnezeu sunt rădăcina tuturor relelor — a tuturor relelor, inclusiv a fariseismului.
Așadar, să vedem. Este adevărat? Să ne uităm la farisei, să ne uităm la tânărul bogat, să ne uităm la Iuda și să ne uităm la Filipeni 3. Și putem face asta repede, pentru că veți vedea imediat. Nu veți avea nevoie de vreo exegeză sofisticată din partea mea ca să vă ajute să vedeți ceea ce este limpede ca lumina zilei în text. Trebuie doar să vă îndreptați atenția spre el.
Fariseii – iubitori de bani
Mai întâi, fariseii. Să mergem la Luca — nu trebuie să căutați pasajele. Voi trece prin ele, dar puteți nota referința, dacă vreți. Luca 16:13–14: „Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea și își băteau joc de El.
Matei 23:25–28: „Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare.” Nu seamănă cu „Dumnezeul lor este pântecele” (Filipeni 3:19)? „Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurăție [akatharsias].”
Aproape oriunde este folosit akatharsias în Noul Testament, se referă la perversiuni sexuale de tot felul — necurăție sexuală. Versetul 28: „Tot așa și voi, pe dinafară vă arătați neprihăniți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.” Vă vine să credeți? Fariseii, cei mai de seamă păzitori ai Legii? Isus spune: „Nu, de fapt, sunt plini de lăcomie, de necumpătare, de perversiuni sexuale și de fărădelege” — adică „Dumnezeu și Cuvântul Lui nu sunt autoritatea lor. Autoritatea lor este pântecele lor, poftele lor, organele lor sexuale.” Asta a spus Isus despre farisei.
Nu este tocmai felul în care mă gândesc eu de obicei la acești păcătoși cu aparență impecabilă, numiți farisei. Așa că trebuie să renunț la această separare între fariseii legaliști, de o parte, și iubitorii de bani care își dau frâu liber poftelor, de cealaltă parte. Isus nu vede lumea în felul acesta.
Moralitatea – iubitoare de bani
În al doilea rând, tânărul bogat. Marcu 10:17–22:
Tocmai când [Isus] era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” „Pentru ce Mă numești bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoști poruncile: «Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.»” El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea.” Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții.
Cine este el? Ce se întâmplă aici? „Le-am păzit pe toate. Mi-am dedicat viața respectării Legii și a poruncilor.” Iar Isus spune: „Ei bine, lasă-Mă să cercetez puțin unde îți este inima.” Și, de îndată ce pune degetul pe bani, omul pleacă. Orice altceva s-ar fi întâmplat în viața acestui om, păzirea poruncilor din tinerețe era o mantie care acoperea iubirea de bani. Asta spune Isus.
Făcătorii de minuni – iubitori de bani
În al treilea rând, Iuda. Acum, mă îndrept spre Iuda nu pentru că ar fi cunoscut ca păzitor al Legii și al poruncilor, ci pentru că este un predicator al Împărăției și un făcător de minuni. Iată Marcu 6:7, 12–13: „[Isus] a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi.” Mi-ar plăcea să știu cu cine a fost pus Iuda în pereche. „Dându-le putere asupra duhurilor necurate [inclusiv lui Iuda]. […] Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. Scoteau mulți draci și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.”
Așadar, Iuda a scos draci. Iuda a predicat pocăința. Iuda i-a vindecat pe bolnavi. Știm că a făcut-o din câteva motive. În primul rând, dacă toți ar fi avut această putere, mai puțin Iuda, ar fi fost dat în vileag ca șarlatan. Dar, de fapt, toți au avut încredere în el până la sfârșit. Până în ultima clipă au avut încredere în el și au interpretat purtarea lui în lumina cea mai favorabilă când a plecat de la Cina cea de Taină. Nicio bănuială. Nu s-ar fi întâmplat așa dacă toți ceilalți ar fi putut face minuni, iar Iuda nu.
Și, în al doilea rând, știm acest lucru pentru că Isus Însuși a arătat limpede că necredincioșii precum Iuda pot face minuni. El a spus în Matei 7:21–23:
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău [întocmai ca Iuda]?” Atunci, le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”
Este remarcabil cum apare cuvântul fărădelege în cazul fariseilor, apare în cazul tânărului bogat, apare în cazul acestor oameni.
Iuda era un făcător de minuni, un predicator al pocăinței, un slujitor al Împărăției și era un iubitor de bani. Era un iubitor de bani. Nu-i păsa de săraci. În Ioan 12:6 se spune că Iuda nu purta grijă „de săraci, ci […] era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea”.
L-a vândut pe Isus pentru treizeci de arginți, după ce petrecuse trei ani privind cum această ființă umană atât de măreață iubea și după ce făcuse el însuși acele lucrări. Așadar, nu doar că trebuie să avem grijă să nu-i punem pe fariseii religioși într-o categorie separată de iubitorii de bani — este o mare greșeală, dacă și voi gândiți așa, cum gândeam eu — ci trebuie să avem grijă și să nu-i punem pe făcătorii de minuni fărădelege într-o categorie separată de iubitorii de bani. Sunt mulți astfel de oameni astăzi.
Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, inclusiv a fariseismului și a facerii de minuni în fărădelege. Așadar, fariseii, tânărul bogat și Iuda.
Cei care se laudă și iubesc banii
Iar acum, ultima privire este spre Filipeni 3. Cercetătorii dezbat cine sunt acești vrăjmași ai crucii din Filipeni 3:18–19:
Căci v-am spus de multe ori și vă mai spun și acum, plângând: sunt mulți care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Christos. Sfârșitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor și se gândesc la lucrurile de pe pământ.
Au inimi atrase ca de un magnet de lume, nu de Dumnezeu. Aceasta este descrierea din Filipeni 3:18–19. Iar întrebarea este cine sunt ei. Există o mare dezbatere dacă sunt oameni lumești care își dau frâu liber poftelor sau farisei riguroși. Pavel spune că sunt câini și că schilodesc trupul. Au transformat tăierea împrejur într-o simplă schilodire, pentru că nu se închină prin Duhul lui Dumnezeu. Nu se laudă în Christos Isus. Trăiesc după îndemnurile firii pământești (Filipeni 3:2–3). „Dacă vor să se întreacă, mă voi întrece și eu”, spune Pavel. Și apoi îi enumeri originea și meritele, listă care se încheie cu „în ce privește Legea, fariseu” (Filipeni 3:5).
Deci este vorba despre aceia sau despre ceilalți? Eu spun acum că nu trebuie să alegem. Este o greșeală foarte, foarte, foarte mare să alegem între cele două grupuri. Cred că este naiv. Ținând seama de realitatea umană, așa cum o vede Isus, este naiv să spui: „Cred că trebuie să despărțim cele două grupuri.” Nu cred că Pavel ar spune asta. Nu cred că Isus ar spune asta.
Fariseii iubesc banii și nu-L iubesc pe Dumnezeu. Aceasta este relația dintre fariseism și iubirea de bani pe care am vrut să o arăt.
O iubire mai bună decât iubirea de bani
Și ultimul lucru este măreția lui Dumnezeu. Pavel a spus în Filipeni 3:5–6: „[Eram] evreu din evrei; în ce privește Legea, fariseu; în ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.” Așadar, eu eram fariseul model, ceea ce înseamnă, potrivit lui Isus, că Pavel iubea banii. Avea o inimă care găsea mai multă mulțumire, mai multă pace, mai multă siguranță în lucrurile acestei lumi decât în părtășia cu Dumnezeu și în credincioșia Lui.
În capitolul 4, Pavel recunoaște acest lucru și ne spune cum a fost eliberat, iar eu aș vrea ca noi să ne bucurăm de aceeași libertate pe care a găsit-o el. Iată ce spune. Tocmai le mulțumise pentru darurile lor și ținea foarte mult să nu pară că râvnește la banii lor. „Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins” — acum, acesta este un cuvânt important, pentru că este o mărturisire. Cu alte cuvinte: „Nu am fost dintotdeauna așa. A trebuit să învăț asta. Am fost fariseu și clocoteam de nemulțumire și râvneam.”
Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă [Cândva nu știam aceasta. Cândva nu știam secretul eliberării de iubirea de bani și al unei mulțumiri adânci, plăcute și odihnitoare a sufletului]. Pot totul în Christos, care mă întărește. (Filipeni 4:11–13)
Și astfel, ar trebui să întrebăm, în încheiere: Care era acel secret? Ce învățase? Iar el ne dă foarte limpede răspunsul: secretul care a tăiat dintr-o singură lovitură temelia iubirii de bani și a duplicității fariseismului — prin aceeași lovitură — se găsește în Filipeni 3:7–8:
Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Christos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Christos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Christos.
Acesta este secretul lui: măreția a tot ceea ce era Dumnezeu pentru el în Christos, prețul nespus de mare al cunoașterii lui Christos Isus. Și, în comparație cu El, spunea el, toți banii, întreaga lume și toate realizările morale au devenit, dintr-o singură lovitură, gunoi în comparație cu Christos.
Sursa originală: The Pervasive Problem Of Loving Money – https://www.desiringgod.org/interviews/the-pervasive-problem-of-loving-money
Tradus cu permisiune – Translated with permission