Zece secunde după ce mori

⏱️Timp necesar pentru citire: 7 min

Transcriere audio

Cu toții am stat lângă un mormânt, am privit grămada de pământ sau iarba abia crescută și ne-am întrebat: „Oare doar doarme acolo? Sau se află cu totul în altă parte?” Dacă te-ai întrebat vreodată dacă cei credincioși pur și simplu „dorm” în mormânt până la întoarcerea lui Christos sau dacă merg imediat să fie cu Isus, aceasta este o întrebare importantă. Pentru a găsi răspunsul, trebuie să punem în acord 1 Tesaloniceni 4:16–17, pasajul despre răpire, cu convingerea lui Pavel că sufletul ajunge imediat acasă la Domnul, pe care o vom întâlni în lectura noastră din 2 Corinteni 5.

Întrebarea vine de la Jessica: „Pastor John, studiez 1 Tesaloniceni 4 și, pe măsură ce o fac, sunt tot mai nedumerită cu privire la ce se întâmplă când mor credincioșii. Când citesc pasajul despre cei morți în Christos care învie mai întâi și apoi Îl întâmpină pe Domnul în văzduh, pare că acei credincioși care au murit deja nu Îl întâlnesc, de fapt, pe Isus până la a doua Sa venire. Poate că sufletele lor doar dorm sau așteaptă undeva până la înviere și abia atunci Îl întâlnesc pentru prima dată pe Christos față în față? Dar am fost învățată întotdeauna că, atunci când mor creștinii, merg imediat să fie cu Isus. Așadar, care dintre variante este adevărată? Mulțumesc!” Iată cum a răspuns păstorul John la această întrebare în 2018.

Aceasta este o întrebare excelentă pentru că 1 Tesaloniceni 4:16–17 spune că acei credincioși care au murit sunt înviați și că, în acest sens, Îl întâlnesc pentru prima dată pe Domnul la venirea Lui, în loc să-L întâlnească imediat după ce mor.

Așa pare, dar sunt sigur că nu aceasta vrea să spună Pavel acolo și voi încerca să arăt de ce. Cred că din două pasaje ale Scripturii reiese foarte clar că Pavel era convins că, atunci când el și alți credincioși aveau să moară, vor merge imediat să fie cu Domnul Isus și Îl vor vedea în acel moment.

Acasă

Mai întâi, să privim la 2 Corinteni 5:6–8:

Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

Acestea sunt cele două posibilități pe care le vede Pavel. Fie sunt aici, în trupul meu — într-un sens, departe de a fi acasă la Domnul — fie mor și sunt acasă la Domnul. Iată acum versetul 9: „De aceea ne și silim să-I fim plăcuți, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă” — fie că suntem cu El, fie că suntem aici. (2 Corinteni 5:9)

Pavel nu concepea o perioadă în care trupul moare, iar noi nu suntem acasă la Domnul. A muri înseamnă a părăsi temporar trupul și a merge să fii acasă la Domnul. Aceasta nu era prima lui alegere. Este unul dintre lucrurile pe care poate ar trebui să le corectăm la înmormântări. Nu vrem să lăsăm impresia că a fi acasă la Domnul fără trup este prima alegere a apostolului. Prima lui alegere era ca Domnul Isus să vină înainte ca el să moară și să-i îmbrace trupul, peste cel de acum, cu viața veșnică.

Dar el spune că, dacă murim, este mai bine. Așadar, a treia lui alegere este să rămână aici și să lucreze; a doua este să plece și să fie cu Isus, fără trup; iar prima lui alegere este aceasta: „Vino, Doamne Isuse, și dă-mi un trup nou, ca să nu trebuiască niciodată să fiu fără trup.”

Să plec sau să rămân?

Celălalt pasaj este Filipeni 1:22–24:

Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părți: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Christos, căci ar fi cu mult mai bine, dar, pentru voi, este mai de trebuință să rămân în trup.

Acestea sunt cele două posibilități pentru Pavel, iar una dintre ele nu era să moară, iar sufletul să-i zacă adormit în mormânt. Aceasta nu era alegerea — să moară, iar sufletul să-i zacă adormit în mormânt până la a doua venire. Nu.

Cele două posibilități erau să continue să trăiască aici sau să plece și să fie cu Christos (ceea ce este cu mult, mult mai bine). Concluzia mea este că Pavel nu avea nicio îndoială că era unit cu Christos și se bucura în mod conștient de această unire, prin credință, în viața aceasta, și că moartea nu avea să o întrerupă niciodată. Iar când avea să-și părăsească trupul, când avea să fie martirizat, avea să ajungă la ceva cu mult mai bun chiar decât părtășia de care se bucura cu Christos aici.

Răpiți împreună

Acum, să spunem câteva cuvinte despre 1 Tesaloniceni 4:14–17. Trebuie să vă puneți mintea la contribuție, pentru că logica acestui text este foarte importantă. Cred că este clară, dar este complicată. Iată cum decurge:

Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. (1 Tesaloniceni 4:14)

Aceasta pare să însemne că îi aduce cu El din cer, unde se află ei. De fapt, există suflete în cer. Tocmai am argumentat acest lucru pe baza 2 Corinteni 5:6–9 și a Filipeni 1:23.

Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. (1 Tesaloniceni 4:15)

Și aceasta ar putea suna ca și cum ei sunt deja, în sufletele lor — trupurile în mormânt, sufletele cu Isus —, în prezența Domnului. Iar în acest sens, cei aflați încă pe pământ nu le-au luat-o înainte în prezența lui Christos. Dar iată problema. Acum urmează argumentul care arată de ce cei rămași în viață nu le vor lua-o înainte celor care au murit. El sună astfel:

Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Christos. (1 Tesaloniceni 4:16)

De aceea nu le vom lua-o înainte. Ei învie. Ei învie întâi. „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei” — nu unii mai întâi și alții după aceea, ci împreună — „în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17).

Argumentul care arată de ce aceia care vor fi în viață la venirea Domnului nu le vor lua-o înainte celor care au murit este că aceia care au murit vor învia întâi, iar apoi vom merge cu toții împreună. Nu există o ierarhie — nu există un „O, tu ai ajuns primul”. Mergem împreună să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh. Nimeni nu este primul sau al doilea; suntem cu toții împreună.

Întâmpinarea Domnului

Iată concluzia mea când pun cap la cap aceste trei pasaje. Expresia nu vom lua-o înaintea din 1 Tesaloniceni 4:15 nu se referă la faptul că cei morți le-o iau înainte celor vii în prezența Domnului în cer (ceea ce, desigur, fac în mod clar). Pavel pur și simplu nu vorbește despre aceasta. Mai degrabă, se referă la a le-o lua înainte cu trupuri înviate în experiența glorioasă a celei de-a doua veniri.

Dați-mi voie să spun din nou, pentru că aceasta este semnificația pe care argumentul din versetele 16 și 17 o impune expresiei nu vom lua-o înaintea. „Nu le vom lua-o înainte celor morți”, spune Pavel. Înainte unde? Să le-o luăm înainte cu trupuri înviate în experiența glorioasă a celei de-a doua veniri.

Cu alte cuvinte, ceea ce spune Pavel în 1 Tesaloniceni 4:14–16 este că cei vii nu vor avea niciun avantaj față de cei morți când vine vorba de bucuria deplină a acelei zile — ziua învierii și a celei de-a doua veniri, care include vederea, bucuria și celebrarea trupească a celei de-a doua veniri — pentru că cei morți în Christos vor învia întâi.

Cu alte cuvinte, înainte să aibă loc glorioasa adunare pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh, trupurile tuturor credincioșilor care au murit vor fi înviate, reunite cu sufletele lor, iar apoi întreaga Biserică creștină, cei vii și cei înviați, Îl va întâmpina împreună pe Domnul și Îi va ura bun venit ca să-Și întemeieze Împărăția care I se cuvine.

Sursa originală: Ten Seconds After You Die – https://www.desiringgod.org/interviews/ten-seconds-after-you-die

Tradus cu permisiune – Translated with permission