Când prezbiterii nu sunt de acord
O cale de urmat în conflictele dintre păstori
Cum ar trebui să gestioneze prezbiterii aceleiași biserici părerile diferite, discordia și neînțelegerile? În Biserica primară, între Barnaba și Pavel a apărut o dispută care a creat tensiune, ceartă și controverse (Faptele apostolilor 15:39). Barnaba dorea să-l ia din nou pe Ioan Marcu drept însoțitor de călătorie, însă Pavel voia să plece fără el, socotindu-l nedemn de încredere (Faptele apostolilor 15:38). Această „neînțelegere destul de mare” a dus la una dintre cele mai cunoscute despărțiri din viața Bisericii primare.
Și în echipele noastre de prezbiteri, chestiunile asupra cărora putem avea păreri diferite sunt nenumărate. Ar trebui să sărbătorim Cina Domnului în fiecare săptămână sau doar o dată pe lună? Să servim vin, suc de struguri sau să le oferim pe amândouă? Dacă suntem baptiști, îi primim ca membri pe cei botezați în pruncie? Ținem o singură slujbă duminicală sau mai multe slujbe (ori chiar în mai multe locații)? Ar trebui să adoptăm un model de predicare în echipă sau să avem un singur predicator principal? Care este vârsta ideală de la care să permitem botezul copiilor credincioși? Folosim un singur stil muzical sau ținem o slujbă tradițională și una contemporană? Cât ar trebui să dureze slujbele? Îl disciplinăm pe acest membru îndărătnic? Trimitem această familie dragă să slujească peste hotare? Și așa mai departe.
Când prezbiterii din aceeași echipă au înclinații diferite, ce putem face? Cum putem păstra conducerea comună, respecta părerile diferite și păstori în armonie cu ceilalți prezbiteri?
Temelii pentru gestionarea dezacordurilor
Am putea începe cu câteva temelii care pot împiedica dezacordurile să devină distructive — și care pot preveni cu totul unele dezacorduri.
În primul rând, cultivați un spirit de încredere autentică înainte de apariția unui dezacord. Faceți-vă timp să vă cunoașteți, să stați împreună, să vă prețuiți tot mai mult unii pe alții și să râdeți și să vă recreați împreună. Aflați mai multe unii despre alții. Învățați să identificați punctele forte și slăbiciunile celorlalți prezbiteri. Ajungeți să apreciați profund darurile lor spirituale și contribuția lor la echipă. Apoi dați-vă unii altora libertatea de a spune ce gândiți fără teama de consecințe. Căutați să cultivați un mod sănătos de a gestiona conflictele, prin dezacorduri deschise care nici nu denigrează caracterul cuiva, nici nu-i pun la îndoială loialitatea. Acordați-vă unii altora prezumția de bună-credință.
În al doilea rând, elaborați pentru candidații la slujba de prezbiter o mărturisire de credință cuprinzătoare. Nu lăsați doctrinele de bază deschise negocierii. Unitatea în privința credințelor și teologiei centrale ale bisericii este esențială pentru sănătatea echipei de prezbiteri. Cu cât mărturisirea de credință este mai cuprinzătoare, cu atât echipa voastră de prezbiteri va avea mai multă unitate ca temelie a dezacordurilor ei. Această unitate va cultiva înclinații comune privind viața bisericii, păstorirea, filosofia slujirii și misiunea bisericii. Dacă 97% dintre doctrinele, convingerile și practicile voastre sunt deja stabilite, este mult mai ușor să vă luptați împreună cu restul de 3%, acolo unde apar diferențele.
În al treilea rând, căutați să înțelegeți perspectivele și experiențele celorlalți. Trecutul unui prezbiter, soția, prietenii, mediul din care provine și educația lui îi modelează opiniile. Ce îți modelează îngrijorările, concluziile sau înclinațiile? Cu toții venim cu presupuneri, experiențe și idei diferite. Puneți-le pe masă și fiți conștienți atât de lucrurile pe care ceilalți tind să nu le observe, cât și de cele pe care voi înșivă tindeți să nu le observați. O conducere alcătuită din mai mulți prezbiteri oferă perspectivă, responsabilizare și protecție împotriva abaterii de la cale.
Cum înaintăm în mijlocul dezacordurilor
Odată pusă temelia, cum poate o echipă de prezbiteri să treacă de la dezacord la o decizie privind pașii următori? Iată patru întrebări de pus când vă confruntați cu o anumită chestiune.
1. Ce spune Biblia?
O echipă de prezbiteri ar trebui să fie dornică să studieze împreună Scripturile pentru a înțelege ce spune Biblia despre acea chestiune. Studiul acesta s-ar putea să nu ne rezolve dezacordul, dar este punctul de plecare pentru a ne aduce ideile în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Scripturile insuflate de Dumnezeu sunt de folos pentru învățătură, mustrare, îndreptare și instruire în neprihănire, pregătindu-ne pentru orice lucrare bună (2 Timotei 3:16–17). Citiți pasajele relevante, cercetați comentariile biblice și istoria Bisericii și luați în considerare poziția pe care biserica voastră a avut-o de-a lungul timpului asupra subiectului. Stabiliți care sunt căile posibile de urmat în lumina învățăturii Scripturii. Luptați ca, împreună, să rămâneți credincioși Scripturii.
2. Cât de clară este această chestiune?
Adesea, chestiunile controversate sunt în schimbare și lipsite de claritate. Ar trebui să închidem biserica în timpul unei pandemii globale (mai ales când toate marile echipe sportive își suspendă activitatea până la noi dispoziții)? Ar trebui să redeschidem biserica împotriva ordinelor guvernului? Ar trebui să dăm guvernul în judecată? Ar trebui să respectăm reglementările în vigoare?
Cu cât chestiunea este mai puțin clară, cu atât ar trebui să arătăm mai mult har și mai multă răbdare față de ceilalți prezbiteri. „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun” (1 Tesaloniceni 5:21). Pe lângă principiile biblice relevante, am putea lua în considerare dacă suntem influențați de societate, de teamă sau de dorința de a părea agreabili ori respectabili în ochii autorităților seculare. Căutăm să le slujim oamenilor noștri și să fim credincioși misiunii noastre?
Cu cât chestiunea este mai clară, cu atât putem înainta cu mai multă încredere. Cu cât este mai puțin clară, cu atât ne arătăm unii altora mai mult har și mai multă răbdare.
3. Cât de urgentă este această chestiune?
Dacă o anumită chestiune are un efect imediat asupra echipei, bisericii sau oamenilor noștri, trebuie să o lămurim mai curând decât mai târziu. Dar, dacă este o dezbatere ipotetică sau filosofică, poate avea o prioritate scăzută pentru echipă. Înțelegerea gradului de urgență (sau a lipsei de urgență) poate reduce presiunea.
Dacă nu este urgentă și nu îi afectează pe oamenii noștri, putem amâna fără grijă discuția pentru o dată ulterioară (iar până atunci chestiunea s-ar putea să se fi rezolvat de la sine). În alte cazuri, dacă este urgentă, echipa trebuie să se adune pentru rugăciune și studiu și să-L întrebe pe Domnul nostru cum să-I păstorească cel mai bine turma în lumina celor mai recente evoluții. Fiți gata la timp și ne la timp să folosiți Cuvântul spre binele poporului lui Dumnezeu (2 Timotei 4:1–2).
4. Cum îi afectează această chestiune pe oamenii noștri?
Întrebarea aceasta este legată de cea precedentă, despre urgență. Dacă o chestiune are un efect semnificativ asupra oamenilor noștri, atunci, la un moment dat, trebuie abordată. Însă, dacă ea rămâne în mare parte la nivelul dezbaterilor de pe rețelele sociale, s-ar putea să aibă prea puțină relevanță pentru marea majoritate a oamenilor noștri. Disputele publice vor veni și vor trece, iar prezbiterii nu trebuie să comenteze fiecare controversă. Păstrați-vă atenția asupra lucrurilor principale. Amintiți-le oamenilor voștri că „iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8).
La ce concluzie ajungem
Când apar dezacorduri, aveți în vedere o destinație. Anticipați unde ar putea duce discuțiile și studiul. Cântăriți costul înainte de a începe și rugați-vă pentru ajutorul lui Dumnezeu pe măsură ce vă apropiați de un rezultat. Iată câteva concluzii posibile la care poate ajunge o echipă de prezbiteri în timp ce se străduiește să lămurească o chestiune.
Uniți
Cea mai bună posibilitate, desigur, este ca prezbiterii să ajungă la un acord. După o perioadă de studiu, de confruntare cu dificultățile, de discuții și de examinare respectuoasă a părerilor diferite, echipa ajunge la o perspectivă comună. Lăudat să fie Domnul! Acesta este un rezultat bun și plin de har, rodul încrederii în Dumnezeu, al cercetării atente a Cuvântului Său și al participării la întregul proces.
De acord să rămânem în dezacord
O a doua posibilitate este ca echipa să fie de acord să rămână în dezacord. Acum înțelegem opiniile și perspectivele diferite. Fiecare simte că a fost ascultat și înțeles. Am studiat argumentele biblice și practice pentru fiecare opinie. Fiecare parte a fost tratată corect. Totuși, nu suntem convinși și trebuie să fim de acord să rămânem în dezacord. În cele mai multe cazuri, dezacordul nu împiedică să continuăm să lucrăm împreună — doar în cazuri rare un prezbiter va trebui să demisioneze din motive de conștiință. De obicei, când bărbați evlavioși sunt de acord să rămână în dezacord, ambele grupuri se bucură să continue să slujească împreună, păstorind turma lui Dumnezeu.
Amânată pentru mai târziu
O a treia posibilitate este ca echipa să amâne continuarea discuției. După ce abia au început să cerceteze subiectul, prezbiterii își dau seama cât de greu este să ajungă la o înțelegere comună; subiectul rămâne neclar. Complexitatea chestiunii poate justifica o perioadă mai lungă de studiu. Dacă nu este urgentă și afectează biserica doar marginal, amânați-o pentru viitor. Alegeți o carte pe care să o citiți împreună în următorul an sau într-o perioadă asemănătoare. Luați în considerare invitarea unui specialist în domeniu care să prezinte subiectul. Unele întrebări pur și simplu nu trebuie să primească imediat un răspuns definitiv. Ca prezbiteri, continuați să predicați Cuvântul, să păstoriți turma și să hrăniți oile.
Darul lui Dumnezeu: mai mulți prezbiteri
Pe tot parcursul procesului, căutați să le arătați har celorlalți prezbiteri, pe care Dumnezeu i-a rânduit să-I conducă Biserica. O conducere alcătuită din mai mulți prezbiteri este un dar prețios de la Dumnezeu. Acolo unde un prezbiter ar putea fi grăbit, îndrăzneț sau hotărât, alții îl echilibrează prin blândețe, discernământ, chibzuință și grijă pastorală. Iar acolo unde unii prezbiteri ar putea fi dornici să le facă pe plac oamenilor dintr-o mare compasiune, ceilalți îi pot încuraja să nu neglijeze principiile biblice și să conducă sincer și clar.
Christos i-a dat Bisericii Sale prezbiteri pentru binele ei. Prezbiterii oferă un exemplu de unitate și de gestionare sănătoasă a dezacordurilor și lucrează sub domnia lui Isus. Amintiți-vă că ceilalți prezbiteri v-au fost dați vouă și bisericii pentru zidirea ei. Avem nevoie de fiecare mădular, inclusiv de fiecare prezbiter. După cum ne amintește 1 Corinteni 12:7, „fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora”.
Nu uitați nici înțelepciunea și darurile pe care le pot aduce oamenii voștri. În înțelepciunea Sa infinită, Dumnezeu i-a dat Bisericii conducători, păstori și învățători pentru a-i pregăti pe sfinți pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea Bisericii, mireasa lui Christos, astfel încât să fim uniți în credință și plini de plinătatea lui Christos (Efeseni 4:11–13).
Sursa originală: When Elders Diagree: A Pathway for Pastoral Conflicts – https://www.desiringgod.org/articles/when-elders-disagree
Tradus cu permisiune – Translated with permission
