Dumnezeu îi predestinează pe cei despre care știe că vor face binele? Dumnezeu predestinează bazîndu-se pe precunoaștere?
Concepția despre precunoaștere este o concepție care neagă doctrina bibilică despre alegere. Pornim de la textul din Romani 9:29-30: Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte (preștiință), i-a și hotărît mai dinainte (în original: predestinat) să fie asemenea Fiului Său, pentru ca El să fie cel întîi-născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărît mai dinainte (în original: predestinat), i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe
Atunci, Iacov a fost ales pentru că Dumnezeu a cunoscut mai dinainte că va face voia Lui?
Căci măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, și nu făcuseră nici bine nici rău – ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte (în original: predestinarea) a lui Dumnezeu prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă. – Romani 9:11 Cred că acest verset răspunde întrebării foarte bine.
Ce înseamnă faptul că Esau a fost urît? (Romani 9:13)
Ura despre care vorbește apostolul Pavel nu este o atitudine de răutate. Mai degrabă, este vorba despre o „ură sfîntă” (Psalmul 119:22). Această ură implică refuzul unui favor, adică favorul iubirii lui Dumnezeu. Dumnezeu își întoarce fața (urăște răul lor) de la cei pe care nu-i iubește, iar ei primesc dreptate.
Cum a împietrit Dumnezeu inima lui Faraon?
Dumnezeu nu a împietrit inima lui Faraon în mod activ, adică prin a lucra necredință în inima lui. Dumnezeu a împietrit inima lui Faraon prin lăsarea ei în voia ei blestemată și în necredința deja existentă. Trebuie aici să vorbim despre harul comun. Harul comun este cel de care se bucură toți oamenii (ploaie, dreptate socială, mîncare, limitarea răului de Dumnezeu prin alți oameni). Pentru a împietri inimile, Dumnezeu îndepărtează limitările – El dă libertate totală – iar omul își urmează calea
Predestinează Dumnezeu la Iad?
Nu. Dumnezeu nu predestinează în mod activ la Iad. Aceasta este una dintre acuzele aduse concepției reformate și biblice despre mîntuire de către cei ignoranți. Haideți să privim la decretele lui Dumnezeu: Decrete pozitive – predestinare la viață Decrete negative – neglijare, trecere cu vederea. Dumnezeu nu lucrează necredință în cei nealeși. El îi neglijează, în sensul în care îi lasă în păcatele lor (Romani 1:24, 26). De ce îi lasă? Vezi răspunsul la întrebările de mai sus.
De ce unii sînt predestinați să primească chemarea iar alții nu?
Decizia ultimă în ceea ce privește mîntuirea îi aparține lui Dumnezeu, iar nu omului. Ea depinde de El, nu de noi.
De ce unii îl aleg pe Christos și alții nu o fac?
Cu siguranță nu-L aleg pentru că sînt mai neprihăniți decît ceilalți. Biblia ne spune asta (Efeseni 2:9). Cu siguranță nu pentru că au recunoscut nevoia lor disperată de El (alții de ce nu au făcut-o?). Modul în care răspundem la această întrebare arată cît de mult credem că mîntuirea noastră se bazează pe har sau pe meritul și năzuința noastră. Cel născut din nou nu-L va respinge niciodată pe Christos în mod definitiv și total, pentru că harul este eficient. De ce unii îl
Este harul suficient pentru toți?
La ce folosește un astfel de har dacă este oferit unui mort spiritual? Dacă este suficient, de ce nu este și eficient pentru toți? Nu toți au primit aceeași măsură de har? Este vreo discriminare? Harul este eficient numai pentru cei aleși.
Este posibil ca omul să reziste harului mîntuirii și să nu vină la credință?
Harul este rezistibil în sensul în că am avea capacitatea de a ne împotrivi lui, dar este irezistibil (adică eficient) în sensul în care el își realizează scopul independent de noi. Dumnezeu pune în inima omului dorință după El, iar cei care vin la Domnul Îl doresc – ei se grăbesc la Isus. Omul nu poate să se împotrivească harului pentru că prin regenerare, Dumnezeu schimbă mintea, dorințele motivațiile, impulsurile, și atunci, omul, în mod liber vine la Christos.
Dar dacă noi nu l-am ales pe Adam să ne fie reprezentant, este corect lucrul acesta?
Alegînd tu un alt reprezentant, ai garanția că ai fi schimbat ceva? Nu e vorba de Adam, e vorba de om ca ființă. În Eden, Cel care ne-a ales reprezentantul a fost Dumnezeu, iar reprezentantul ales de Dumnezeu a fost perfect (și fără păcat). Nu se putea și nici nu se poate alege altul. Alegerile lui Dumnezeu sînt întotdeauna bune – nu pot spune că alegerile lui Dumnezeu sînt rele (El este infailibil). Totuși, dat fiind că Dumnezeu l-a ales pe Adam