Cum să scapi de păcatul pe care îl tot repeți?

Autor: Jon Bloom

Continuăm să cădem în același păcat atunci cînd nu înțelegem că sfințenia ne va face mult mai fericiți decît căderea noastră. Mulți alți factori ne pot influența, dar la baza păcatului repetat se află o bătălie nu pentru autocontrol, ci pentru fericire. Ceea ce credem și dorim adînc în inimile noastre, aceea contează cu adevărat.

Cînd copii mei mari erau adolescenți, au făcut ceea ce fac majoritatea adolescenților (inclusiv cei trei adolescenți pe care îi mai am). Au răscolit cămara, frigiderul și congelatorul după dulciuri nesănătoase. Dacă nu le găseau, alergau la restaurante de tip fast-food și la magazinele din apropiere. Eu și soția mea i-am îndemnat către diete mai echilibrate și le-am spus efectele negative pe care le au asupra corpului și minții pe care știința le-a descoperit despre aceste alimente, dar nu am avut succes.

Apoi, în jurul vîrstei de 17 sau 18 ani, brusc au început să mănînce alimente sănătoase și hrănitoare și să evite mîncarea fast-food. De fapt, au început să-și asculte părinții și să îndemne restul familiei cu privire la importanța alimentației sănătoase. Acum, la vîrsta de 20 de ani, mănîncă mult mai sănătos decît o făceam eu la vîrsta lor.

Ce s-a întîmplat cu ei? Nu a fost că au trecut de la a fi ignoranți la a fi informați. Știau, chiar și cînd erau copii, că mîncarea fast-food era „rea” pentru ei și legumele erau „bune” pentru ei. Ceea ce le lipsea era credința că mîncatul legumelor îi va face cu adevărat fericiți pe termen lung, mai mult decît consumul de fast-food. Apoi, au experimentat o „trezire” cu privire la faptul că alimentele hrănitoare ar aduce o bucurie mai mare pe termen lung, pe mai multe niveluri, decît carbohidrații răi. Atunci au început să își schimbe regimul alimentar.

Trezirile lor oferă o ilustrație utilă a motivului pentru care trăim adesea înfrîngerea înaintea unui păcat pe care îl tot repetăm: vom continua să alegem să păcătuim atîta timp cît credem că dacă alegem să nu păcătuim înseamnă să alegem mai puțină fericire.

Păcatul poate fi destul de simplu

Acum, sînt un păcătos foarte experimentat (la fel ca și tine), așa că știu cît de ciudat poate suna acest lucru. Există mulți factori care contribuie la motivul pentru care continuăm să cedăm păcatului, chiar dacă ne propunem să nu o facem. Păcatul este destul de complex, nu-i așa?

De fapt, nu. Păcatul poate crea iluzii complexe și poate duce la tot felul de complexități, dar, în esența lui, păcatul este destul de simplu.

Apostolul Ioan o spune în patru cuvinte: „Orice nelegiuire este păcat” (1 Ioan 5:17). Da, dar nu sînt motivațiile și impulsurile noastre de a greși o mare mizerie încurcată? Ei bine, apostolul Iacov spune: „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului (Iacov 1:14-15). Nu prea multe explicații. Nu multe raționalizări. Nu prea multe complicații.

Dacă sîntem tentați să credem că aceste lucru s-a datorat ignoranței lui Iacov cu privire la factorii psihologici, sociologici și biologici sau cei familiali – ne înșelăm. Poate că i-a lipsit amploarea datelor științifice disponibile în zilele noastre, dar a cunoscut ființele umane. Epistola lui este plină de informații valoroase cu privire la modul în care funcționăm noi ca oameni. De fapt, cred că ne-a văzut mult mai clar decît majoritatea occidentalilor din secolul XXI. Iacov a văzut pur și simplu care este rădăcina păcatului.

Esența păcatului

Orice păcat, orice acțiune greșită, indiferent de ce fel este ea – indiferent dacă este printr-un comportament public sau hrănit în secret într-un loc întunecat al inimii noastre (Matei 5:28)este o manifestare a ceea ce credem. Fiecare păcat se naște ca urmare a credinței că nesupunerea înaintea lui Dumnezeu (acțiunea greșită) va produce mai multă fericire decît ascultarea de Dumnezeu (acțiunea corectă). Fie că sîntem sau nu conștienți de acest lucru, este adevărat. Nimeni nu păcătuiește din obligație.

Fiecare păcat este o versiune repetată, reluată, a păcatului uman originar, cînd părinții noștri au mîncat fructul copacului interzis. De ce au făcut-o? Au fost ignoranți? Nu. Dumnezeu le-a spus direct că mîncatul fructelor acelea ar fi o acțiune greșită și că ar fi mai fericiți dacă s-ar abține din a le mînca (Geneza 2:16-17). Dar, Satana, a dat un alt înțeles cuvintelor și explicațiilor lui Dumnezeu și le-a spus că vor fi mult mai fericiți dacă vor mînca.

Au cîntărit ambele afirmații, și au făcut alegerea lor. Ei au văzut că pomul era „bun de mîncat” (pofta cărnii), „plăcut de privit” (pofta ochilor) și „de dorit să deschidă cuiva mintea” (lăudăroșenia vieții) – Geneza 3:6; 1 Ioan 2:16. Au mîncat datorită fericirii pe care (în mod greșit) au crezut că pot să o obțină.

Alegem lucrurile în care credem

Nu a fost o greșeală faptul că Adam și Eva au fost motivați de bucurie mai mult decît a fost greșit ca Isus să fie motivat de aceasta (Evrei 12:2). De aceea, alegem să facem, sau nu, orice lucru.

Dacă ni se oferă alegerea, alegem ceea ce credem că ne va face mai fericiți decît sîntem sau mai puțin mizerabili decît sîntem – chiar dacă gîndurile minții noastre ne spun că alegerea noastră este „greșită”. Așa cum a spus Blaise Pascal, „Inima are motivele sale, motive pe care nu le cunoaște”. Și Pascal a cunoscut ceea ce animă motivele inimii: Toți oamenii căută fericirea. Acest lucru este fără excepție”. Dumnezeu ne-a făcut în felul acesta.

Cea ce a făcut ca Adam și Eva să săvîrșească păcatul a fost că au încercat să găsească fericirea în lucrurile în care au crezut. Ei au crezut promisiunea fericirii spusă de Satan mai mult decît promisiunea fericirii spusă de Dumnezeu. Căci „orice nu vine din încredințare (în Dumnezeu) este păcat.” (Romani 14:23). Și „cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6).

Eliberare de repetarea aceluiași păcat

Atunci cînd sîntem prinși în repetarea aceluiași păcat, problema noastră, la baza ei, poate fi simplă. Ceea ce ne ține captivi este o credință înșelătoare despre ceea ce ne va face fericiți.

Știu obiecțiile care ar putea veni. Adesea „știm” că un păcat este distructiv pentru noi și pentru alții. S-ar putea să urîm păcatul în anumite moduri și să ne simțim rușinați. S-ar putea să avem un dor sincer de a fi liberi și simțim că nu putem, ca și cînd am fi robi – ceea ce, într-un anumit sens, sîntem (Ioan 8:34). Acestea sînt consecințele complexe și iluziile pe care le produce păcatul.

Adevărul este, totuși, că sîntem robi deoarece credem că a renunța la păcat înseamnă a îmbrățișa trăirea cu mai puțină fericire sau mai multă tristețe. Așa cum credeau cîndva copiii mei (acum adulți): consumul de fast-food era „rău” pentru ei, dar viața era mai fericită mîncînd mîncare „rea” decît mîncînd mîncare „bună”. Acest lucru nu s-a schimbat pînă în momentul în care credința lor despre „fericirea nutrițională” nu s-a schimbat și ea. Odată ce acest lucru a avut loc, mîncarea „rea” a început să-și piardă puterea.

Păcatul repetat nu este învins în mod fundamental prin tăgăduirea puterii sale, ci prin puterea unei dorințe mai mari. Negarea de sine este, desigur, necesară, dar, tăgăduirea de sine este posibilă doar – pe termen lung, desigur – atunci cînd este alimentată de dorința unei bucurii mai mari decît ceea ce negăm (Matei 16:24-26).

Cum să te eliberezi?

Cheia pentru a te elibera de repetarea aceluiași păcat începe cu o rugăciune de examinare, o rugăciune riguroasă și onestă a promisiunilor satanice pe care le crezi și a promisiunilor mai bune pe care ți le-a făcut Dumnezeu. Care promisiuni vor produce cu adevărat cea mai lungă și cea mai bună fericire dacă sînt adevărate? Și ce sursă de promisiuni are cea mai dovedită credibilitate?

Trebuie să renunți la minciunile pe care le-ai crezut, să te pocăiești înaintea lui Dumnezeu pentru că le-ai crezut în mod persistent și să începi să-ți exerciți credința în promisiunile lui Dumnezeu prin ascultarea de El (Matei 3:8).

După cum am spus, acesta este doar începutul. Nu-ți fac nicio promisiune cum că-ți va fi ușor mai încolo. Adesea este foarte greu, deoarece înțelegerea convingerilor noastre false nu le și înlătură pe acestea. Adesea, credințele false înrădăcinate ne-au modelat percepțiile și comportamentele instinctive și, prin urmare, necesită timp semnificativ și eforturi intenționate pentru a ne schimba. Nu este numită „lupta credinței” degeaba (1 Timotei 6:12).

Dar, voi mai spune și acest lucru: cu cît devii mai convins că Dumnezeu este sursa tuturor bucuriilor net superioare pentru tine, cu atît vei fi mai hotărît să lupți pentru acele bucurii și cu atît lupta va deveni mai ușoară odată cu trecerea timpului. Dar, dacă nu vei fi convins că acest lucru este adevărat, puterea păcatelor tale repetate te va ține pe tine.

Jon Bloom servește ca profesor și cofondator al Desiring God. El este autor a trei cărți: Not by Sight, Things Not Seen și Don’t follow Your Heart. El și soția lui au cinci copii și locuiesc în Twin Cities.

Sursa originală: The Secret to Breaking Free from Habitual Sin https://www.desiringgod.org/articles/the-secret-to-breaking-free-from-habitual-sin

Tradus cu permisiune – Translated with permission

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: