Opt sfaturi pentru cei care se gândesc să renunțe la slujire
Transcriere audio
Primim zilnic e-mailuri de la ascultători care sunt pe punctul de a renunța — de a renunța la locul de muncă, la lucrare, la pastorat. Iar astăzi ne concentrăm asupra renunțării la pastorat, deși ceea ce vom spune are implicații pentru orice fel de renunțare. Am mai abordat o întrebare asemănătoare cu cea de astăzi în episodul Ask Pastor John 1405, intitulat: „Nu sunt bun la locul meu de muncă — îmi spune Domnul să renunț?”
Însă întrebarea de astăzi se referă în mod specific la lucrare și vine de la un pastor anonim, care ne scrie astfel: „Frate păstor John Piper, sunt prezbiter într-o biserică din nordul statului Minnesota și mă confrunt cu membri din congregație care au o atitudine negativă și pasiv-agresivă. În timpul pastoratului dumneavoastră, cum ați reușit să continuați să găsiți bucurie în slujirea unor oameni care vă spuneau în mod repetat toate lucrurile rele pe care le faceți, dar rareori vă spuneau lucrurile bune pe care le faceți? Aceasta este perioada prin care trec eu acum. Și în ce moment această luptă arată că ar trebui să mă retrag din pastorat?”
Ei bine, cred că în acest strigăt după ajutor există două întrebări foarte importante. Și chiar înțeleg durerea de a auzi, în principal, critici din partea unor oameni de la care ai spera să auzi mai mult. Una dintre aceste întrebări — și voi ajunge la ea la final — este: Cum continui să găsești bucurie în slujirea unor oameni care sunt mai degrabă critici decât încurajatori? Aceasta este o întrebare. Cealaltă este: Cum discerni momentul în care ar trebui să te retragi din pastorat?
Amândouă sunt chestiuni mari și dureroase. Așadar, să începem cu a doua, iar apoi voi încerca să ajung, în câteva minute, și la prima.
Triaj pentru pastorii aflați sub presiune
Anticipez că ați putea spune că ceea ce propun aici este un fel de triaj pentru pastorul aflat sub asediu. Cu alte cuvinte: Care sunt întrebările pe care ar trebui să ni le punem atunci când lucrarea noastră este criticată, fie pe termen scurt, fie pe termen lung?
Și, de fapt, lucrul acesta se poate aplica și altora, nu doar pastorilor — oameni aflați în diferite chemări, care se simt bombardați de reacții critice față de eforturile lor. Care sunt întrebările care ne pot ajuta să știm cum să răspundem și dacă aceste critici sunt un semn că nu ar trebui să mai slujim în acest loc sau în acest fel?
1. Criticile sunt adevărate?
Sau, mai precis, care părți din ele sunt adevărate și care părți sunt neadevărate sau exagerate? Iar aici vom avea nevoie nu doar de o cunoaștere de sine informată biblic, de o cunoaștere smerită de sine — lucru extrem de important în lucrare —, ci și de înțelepciunea celor care ne cunosc cel mai bine. Aceasta ar include, nădăjduim, soțul sau soția, colegi înțelepți în care avem încredere — oameni care ne pot ajuta să discernem ce este adevărat și ce este neadevărat în aceste critici.
2. Critica este serioasă?
Există tot felul de gusturi și opinii diferite de ale noastre care pot veni spre noi sub forma unor critici, dar care au foarte puțină importanță reală în privința felului în care ne facem lucrarea. Cuiva s-ar putea să nu-i placă felul în care ești îmbrăcat, tonul vocii tale când răspunzi la telefon sau locul în care stă soția ta în timpul serviciului de închinare. O, Doamne, există nenumărate critici lipsite de gravitate, la care putem sau nu putem alege să răspundem.
Pentru astfel de situații, Charles Spurgeon — binecuvântată să-i fie inima — a recomandat un ochi bun care să nu vadă și o ureche surdă. Îmi place mult această imagine. Este un mesaj minunat pe care l-a rostit în Sfaturi către studenții mei, intitulat „Ochiul care nu vede și urechea care nu aude”. Este foarte valoros pentru pastori. Îl recomand.
3. Critica este de lungă durată?
A fost o dezaprobare izolată sau continuă de luni de zile ori chiar de ani? Acest lucru poate indica nevoia unei schimbări sau poate indica nevoia de a confrunta o persoană dezbinătoare ori negativă într-un mod care nu ajută.
4. Critica este venită din partea unei singure persoane sau din partea mai multora?
Este o critică venită doar din partea unei singure persoane nemulțumite sau din partea mai multor membri respectabili ai bisericii? Este posibil ca mulți oameni să vadă lucrurile într-un mod greșit; de aceea, numărul nu este singurul factor care trebuie luat în considerare. Totuși, este mult mai puțin probabil ca mai mulți creștini să se înșele în aceeași privință, mai ales dacă nu este vorba doar de o singură persoană. Dacă este doar o persoană, aceasta este una. Dacă sunt mai mulți și critica persistă, lucrul acesta este mai serios. Prin urmare, este important să iei în serios aceeași critică atunci când vine din mai multe surse.
5. Critica este de natură morală?
Este vorba despre o problemă morală, care ține de bine și rău, sau este vorba despre o problemă de capacitate, de competență? Ambele pot fi serioase. Dacă este o problemă morală care ar aduce ocară asupra Evangheliei sau asupra bisericii, ea trebuie tratată — și tratată repede. Dacă însă critica se referă doar la faptul că nu ai capacitatea de a face ceea ce biserica se așteaptă pe bună dreptate să faci, și aceasta poate fi dăunătoare pentru biserică și trebuie luată în calcul cu toată seriozitatea. Voi reveni la aceasta imediat.
6. Critica aceasta poate să ducă, în mod real, la schimbare?
Ceea ce este criticat poate fi schimbat prin pocăință, printr-o reorientare a atenției, printr-o reînnoire a puterilor sau printr-o nouă pregătire? Sau este ceva înrădăcinat într-o trăsătură de personalitate fixă, dar nepăcătoasă — într-o abilitate sau incapacitate nativă, adânc înrădăcinată?
Cântărirea criticilor
Sunt sigur că există mult mai multe întrebări pe care le-am putea pune și care ne-ar fi de folos, dar mi se pare că acestea sunt semnificative. Și chiar în întrebările însele am sugerat, pe scurt, felul de răspunsuri pe care le-am putea da.
Dar dați-mi voie să trec la niște răspunsuri mai generale oferite acestor tipuri de întrebări.
În primul rând, dacă aceste critici pur și simplu nu sunt adevărate — lucru confirmat atât de propria ta conștiință, cât și de cei mai înțelepți sfătuitori din jurul tău — atunci caută împăcarea cu cel care te critică. Pavel a spus astfel în 1 Corinteni 4:12–13: „Când suntem batjocoriți, binecuvântăm; când suntem persecutați, răbdăm; când suntem defăimați, răspundem cu blândețe.” Uneori, acest răspuns rugător și blând duce la împăcare, iar alteori nu. De aceea a spus Pavel în Romani 12:18: „Dacă este posibil, atât cât ține de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.”
În al doilea rând, dacă critica este adevărată, dar nu este serioasă, atunci recunoaște lucrul acesta și dezvoltă strategii prin care să îmbunătățești situația ta și să te schimbi. Vrei să faci tot ce poți pentru a nu pune nicio piatră de poticnire în calea Evangheliei, nici măcar pietre de poticnire nevinovate.
În al treilea rând, dacă critica este adevărată și serioasă, fie că este de natură morală, fie că privește abilitățile, problema trebuie abordată cu ajutorul altor lideri de încredere din biserică. În cazul unei căderi morale, poate urma pocăința sau, posibil, chiar îndepărtarea din slujire. Sau, dacă este ceva mai puțin public și mai puțin grav, pocăința și iertarea îi pot permite pastorului să meargă mai departe.
Dar ce se întâmplă dacă o critică serioasă privește abilitățile pastorului și potrivirea lui pentru chemarea sa sau pentru lucrarea particulară în care se află?
O chestiune ce trebuie cântărită
Unul dintre lucrurile care fac această problemă atât de dificilă este faptul că, aproape întotdeauna, în ce privește potrivirea și abilitățile, avem de-a face cu o chestiune ce trebuie bine cântărită. Nu e ceva limpede, alb sau negru.
Este foarte greu să cuantifici darurile de conducere necesare unei biserici pe măsură ce ea trece dintr-o etapă în alta. Este foarte greu să stabilești dacă abilitatea unui om de a comunica ceea ce spune Scriptura este mai mult folositoare decât nefolositoare. Unii oameni sunt ajutați foarte mult; alții nu sunt ajutați. Este extrem de dificil.
Sunt foarte mulți factori care contribuie la transformarea unui om într-un păstor roditor pentru poporul lui Dumnezeu. Aceste decizii nu sunt niciodată simple sau ușoare. Așadar, aș spune simplu: caută sfatul unor oameni de încredere, înțelepți spiritual, care te cunosc bine. Cercetează-te cu seriozitate și evaluează-ți darurile și abilitățile, mai ales cu ajutorul altor oameni înțelepți spiritual.
Roagă-te pentru o viziune proaspătă asupra vieții tale — fie în locul acesta și în această lucrare, fie într-o formă reconfigurată aici, fie într-o lucrare dincolo de locul în care te afli acum. Nu-ți pierde niciodată inima. Nu uita niciodată că ai fost creat și modelat așa cum ești de un Tată înțelept și iubitor, care nu intenționează ca tu să-ți irosești viața. Chiar dacă s-ar dovedi că ești un cui pătrat într-o gaură rotundă, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a făcut o greșeală când te-a creat ca un cui pătrat.
Opt sugestii care să te ajute să lupți pentru bucurie
Acum, timpul nostru aproape s-a dus, iar eu nici măcar nu am ajuns la cealaltă întrebare — și anume: Cum continui să lupți pentru a avea bucurie în mijlocul unor asemenea critici, în timp ce procesezi toate acestea, în timp ce faci tot acest triaj? Așadar, dați-mi voie să ofer doar câteva puncte scurte, din experiența mea și din Cuvânt. Cum continui să lupți pentru bucurie într-un asemenea proces?
- Confirmă-ți faptul că temelia bucuriei tale nu este lucrarea, ci faptul că „numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20).
- Așază din nou dragostea lui Christos ca fiind comoara profund prețioasă și satisfăcătoare a vieții tale. Așa cum a spus Pavel în Galateni 2:20: „[El] m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine.”
- Predică-ți ție însuți promisiunile lui Dumnezeu. Toate sunt „Da” în Christos Isus (2 Corinteni 1:20). „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (vezi Evrei 13:5). Predică-ți lucrul acesta în fiecare zi.
- Roagă-te în fiecare zi pentru har susținător. Invocă promisiunile credincioșiei lui Dumnezeu. „El va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:24) — adică El te va susține până la sfârșit.
- Întinde mâna spre cărți vechi și bogate în mângâiere, precum Trestia frântă de Richard Sibbes, Taina mulțumirii creștine de Jeremiah Burroughs sau Gloria lui Christos de John Owen.
- Primește în mod regulat sfaturi din partea unor frați credincioși (Evrei 3:13). O, câtă nevoie avem de încurajare din partea celor care ne cunosc nevoile!
- Caută odihna fizică, mișcarea și frumusețea naturii pentru că ai nevoie.
- În cele din urmă, memorează Psalmul 25. Este, probabil, unul dintre cele mai bune pasaje din Biblie despre călăuzire. „[Domnul] îi învață pe păcătoși calea. El îi conduce pe cei smeriți în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Lui” (Psalmul 25:8–9).
Așadar, frate, El te va călăuzi. Fie că rămâi, fie că pleci, El te iubește. El este Tatăl tău. El te-a făcut așa cum ești. El îți va da călăuzirea de care ai nevoie.
Sursa originală: Eight Counsels For Those Thinking Of Quitting – https://www.desiringgod.org/interviews/eight-counsels-for-those-thinking-of-quitting
Tradus cu permisiune – Translated with permission