„Nu am timp să citesc Scriptura” – motive greșite pentru care neglijăm Biblia

„Mergi prea repede. Faci greșeli din neatenție.”

Încă îl aud pe tatăl meu spunându-mi aceste cuvinte în timp ce mă ajuta la matematică, la subsol. O fișă de lucru sau un test scurt se afla înaintea noastră, iar mesajul lui era limpede: știam cum să rezolv exercițiile; doar că nu le lucram cu atenție. „Of”, mormăiam eu, „durează o veșnicie! Când termin?”

După decenii, mă trezesc stând la propria mea masă din bucătărie, lângă o fișă de matematică a copiilor mei. Această fișă spune același lucru ca aceea de acum 25 de ani: elev isteț, dar neatent. „Of, durează o veșnicie! Când termin?”

În mod ironic, graba însăși este răbdătoare. Este mai mult decât bucuroasă să zăbovească în ADN-ul cuiva decenii la rând, așteptând să reapară.

În ciuda efectelor negative bine cunoscute ale grabei, ea nu este considerată un viciu în societatea americană. La fel ca aglomerația vieții, graba este privită ca un plus social, ca un semn de seriozitate și scop. „Pot să stau doar puțin” este ceva ce spune o persoană respectabilă, căutată și solicitată. Omul modern inteligent folosește tehnologia pentru a tăia fiecare minut inutil. Chiar și timpul liber devine un candidat pentru hiper-eficiență, când cerem inteligenței artificiale să rezume cărți în loc să le citim sau când ascultăm podcasturile la viteza de 1,5x.

Dar munca și timpul liber nu sunt singurele locuri în care ne grăbim, nu-i așa? Ce-ar fi să ne întrebăm cât ne mai amintim cu adevărat din ceea ce am citit din Biblie săptămâna trecută? Este adevărat că diminețile nu sunt infinite. În unele dimineți, citirea Bibliei pare o cursă contra cronometru, ca să apucăm să terminăm înainte ca cei mici să se trezească devreme sau înainte ca activitățile neîntrerupte ale zilei să înceapă. Dar răspunsul la lipsa noastră de timp este oare întotdeauna acela de a ne grăbi pur și simplu mai tare?

Graba nu aude

Iată problema: de fapt, graba nu ne ajută să auzim mai repede. Ea ne împiedică să mai auzim cu adevărat. Graba poate fi prietena eficienței, dar este dușmana atenției. Când încetinim suficient de mult ca să înțelegem cu adevărat ce dorește Dumnezeu de la noi, ca popor al Său, vedem că Împărăția Lui seamănă mult mai puțin cu un cuptor cu microunde și mai mult cu o grădină. El prețuiește viteza și eficiența cu mult mai puțin decât sănătatea și înrădăcinarea. Dacă vrem să auzim cu adevărat glasul lui Dumnezeu în Scriptură, trebuie să luptăm împotriva grabei.

Dați-mi voie să vă ofer trei motive pentru care graba ne împiedică să auzim și să propun trei opțiuni mai bune decât graba.

1.Citirea în grăbă este superficială.

Acest lucru este atât de evident, încât tindem să-l uităm. Așa cum observa George Orwell, a vedea ceea ce se află chiar sub nasul tău este o luptă continuă. Când venim la Biblie întrebându-ne, în primul rând, cum putem grăbi sau optimiza experiența, ne lovim inevitabil de cuvinte și ricoșăm din ele, asemenea pietrelor care sar pe suprafața unui iaz. Ochii noștri trec în grabă peste pasaje, scanându-le în loc să zăbovească în ele, încercând să ajungă cât mai repede la „ideea principală”.

Iată însă realitatea: Cuvântul lui Dumnezeu este atât de viu și de bogat, încât chiar și o astfel de privire neatentă, aruncată în treacăt, poate părea satisfăcătoare pe moment. Și pot exista zile în care, în providența Lui, o alunecare rapidă peste suprafața promisiunilor Sale este tot ce putem face mai bine. Dar o cârjă nu este un picior, iar o citire grăbită și superficială a Scripturii nu este suficient de puternică pentru a ne susține umblarea în această lume.

2.Citirea în grăbă se uită.

Gândește-te la unele dintre amintirile tale preferate și cele mai formatoare, cum ar fi o absolvire, o nuntă sau nașterea unui copil. Deși acele zile poate că au fost, în anumite privințe, aglomerate și haotice, probabil că ai ales în mod intenționat să absorbi anumite momente, știind dinainte că vei dori să păstrezi ca pe o comoară acele imagini și sunete pentru anii care aveau să vină. Avem tendința să ne amintim cel mai bine ceea ce ne încetinește cel mai mult. Când ceva ne oprește din mers, atunci obișnuim să lăsăm în spate urme.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu într-o stare de grabă, uităm adesea ceea ce citim. Scopul nostru este să bifăm căsuța care spune că am făcut ceva cu Bibliile noastre în acea zi, iar cu cât putem realiza mai repede acel ceva, cu atât mai bine. Poate că acest lucru pare eficient pentru programul nostru, dar ne lasă nepregătiți să ne aducem aminte Cuvântul în mijlocul încercărilor, ispitelor sau descurajărilor.

3.Citirea în grăbă este temporară.

Este nevoie doar de o scurtă perioadă de citire superficială pentru ca noi să ajungem să ne întrebăm — poate chiar în mod subconștient — „Care este rostul acestora?” Există o limită a numărului de dăți în care vom sacrifica somnul sau derularea pe ecran doar pentru a arunca o privire trecătoare asupra unor versete biblice pe care le vom uita doar o oră mai târziu.

Cei mai mulți dintre noi știm din experiență ce se întâmplă atunci când împrejurările vieții ne obligă să fim selectivi cu timpul nostru. De obicei, rămân obiceiurile câștigate cu greu și lucrurile esențiale asumate cu intenție, iar lucrurile sporadice și făcute cu jumătate de inimă dispar. Cu cât tratăm mai mult citirea Scripturii ca pe o căsuță de bifat cât mai repede posibil, cu atât vom ajunge să o vedem, de la bun început, ca pe o căsuță inutilă.

Cum să lupți împotriva grabei

Așadar, dacă graba ne împiedică să auzim, care este alternativa? Propun să ne eliberăm ascultarea de grabă prin trei instrumente: planificarea, meditația atentă și răbdarea.

Planificarea

Graba se strecoară adesea atunci când încercăm să înghesuim ceva la finalul programului nostru. Dar citirea Bibliei nu ar trebui să fie tratată așa și nici nu trebuie să devină așa. În schimb, putem privi timpul nostru zilnic petrecut în Cuvântul lui Dumnezeu ca pe un lucru esențial, ca pe un obicei de tip ancoră, în jurul căruia restul zilei noastre capătă formă.

Așa cum observă James Clear în cartea sa folositoare Atomic Habits, una dintre cheile prin care o practică ajunge să se fixeze este să-ți organizezi mediul înconjurător astfel încât acea practică să devină mai ușoară și mai naturală. Dacă urmărești o citire fără grabă dimineața, culcă-te suficient de devreme cu o seară înainte. Pe timpul nopții ține telefoanele și tabletele în afara dormitorului, ca să nu-ți petreci primele treizeci de minute de după trezire derulând pe ecran. Pune o Biblie deschisă în cameră, astfel încât să fie chiar acolo, la îndemână. Plănuiește să nu te grăbești, și vei avea mai multe șanse să nu te grăbești.

Meditație atentă

L-am întrebat odată pe Donald Whitney, autorul uneia dintre cele mai bune cărți despre disciplinele spirituale, ce sfat i-ar da cuiva care are doar douăzeci de minute pentru timpul de părtășie personală. Fără să ezite, el a spus: „Citește cinci minute; apoi meditează cincisprezece.” Pentru mulți evanghelici, meditația este o disciplină spirituală subapreciată și prea puțin folosită. Însă mulți sfinți maturi nu pot vorbi despre timpul lor petrecut în Cuvânt fără să o amintească.

Există resurse bune despre cum arată meditația biblică și cum se practică ea. Singurul lucru pe care îl voi sublinia aici este acesta: meditația și graba se exclud reciproc. Urmărește-o pe una, și vei fugi de cealaltă. În loc să încerci să parcurgi în grabă cât mai mult din Scriptură, ia două sau trei pasaje și rămâi cu ele. Citește-le cu voce tare, schimbând de fiecare dată intonația anumitor cuvinte. Întreabă-te de ce autorul a ales acest cuvânt sau acea comparație. Două versete pe care le sădești adânc în inima ta vor avea o greutate mai mare în viața ta spirituală decât un capitol peste care treci în grabă.

Răbdarea

„Of, durează o veșnicie! Când termin?”

Uneori, cred că există o parte din mine, din punct de vedere spiritual, care stă la masa din subsol, privind fix la greșelile făcute din neatenție pe acea fișă de matematică. Vreau doar să termin: să termin cu lupta împotriva păcatului, să termin cu uitarea promisiunilor Domnului Isus, să termin cu umplerea și golirea de sine, zi după zi. Nu pot oare să trec în grabă peste toate acestea?

În Psalmul 1, omul binecuvântat, care își găsește plăcerea în Legea Domnului, este comparat cu un pom sădit lângă pâraie de apă. Prin contrast, cei răi sunt ca pleava spulberată de vânt. Lucrul caracteristic plevei este că, într-adevăr, se mișcă mult. Un vânt bun, și va acoperi foarte eficient mult teren. Dar aceasta nu este metafora pe care Dumnezeu a ales-o pentru poporul Său. În schimb, noi suntem pomi: creștem încet, zi după zi, aproape imperceptibil, înflorind și aducând rod în timp.

Să fim împăcați cu viața lungă, dificilă și fără grabă a ascultării de Domnul nostru și a urmării Lui. Va veni curând o zi când războiul împotriva timpului se va sfârși, iar tot ce va rămâne va fi bucuria și o veșnicie întreagă în care să o simțim. În acea zi, vom fi recunoscători pentru fiecare minut fără grabă petrecut la picioarele Mântuitorului nostru.

Sursa originală: I Don’t Have Time to Read Scripture – https://www.desiringgod.org/articles/i-dont-have-time-to-read-scripture#3-hurried-reading-is-temporary

Tradus cu permisiune – Translated with permission