Mi-e groază să nasc — ar trebui totuși să caut să mă căsătoresc?
Tocofobia este frica de naștere. Este frica de durerea nașterii — frica de vătămare în timpul nașterii, atât pentru copil, cât și pentru mamă. Și este o frică destul de frecventă despre care auzim în mesajele primite. Perspectiva de a deveni părinte poate fi atrăgătoare. Însă durerea și pericolele nașterii sunt realități care trebuie luate în considerare. Iată, mai precis, întrebarea la care mă refer.
„Dragă pastore John, eu și prietena mea am început de curând să discutăm despre viitorul nostru. Este o slujitoare temătoare de Dumnezeu, pe care mă pot vedea luând-o de soție. Cred, de asemenea, că ar fi o mamă minunată. Totuși, mi-a spus că, deși își dorește să fie mamă, îi este foarte frică de sarcină și de naștere și că s-ar putea să-și dorească doar să adopte. Mă tem că aș ajunge să nutresc în inima mea o anumită amărăciune față de ea dacă am alege să nu avem copii biologici. Ar trebui ca acesta să fie pentru noi un motiv de a nu ne căsători?”
Cred că sunt trei lucruri pe care aș dori să le spun într-o astfel de situație. Primul este un cuvânt de empatie și înțelegere cu privire la frica de naștere. Chiar dacă nu sunt femeie, am o soție și am o Biblie. Al doilea este un cuvânt despre ceea ce a făcut Dumnezeu în Cuvântul Său pentru a răspunde acestei frici. Al treilea privește implicațiile pentru relația ta concretă cu prietena ta.
O experiență dureroasă
Mai întâi, Scriptura, istoria și întreaga noastră experiență sunt suficiente, cred, pentru a face o femeie să ezite în privința nașterii de copii. De-a lungul istoriei, nașterea a fost periculoasă. Mii — îndrăznim oare să spunem sute de mii? — de femei au murit în timpul nașterii sau au fost atât de grav vătămate din cauza felului în care au avut loc nașterile, încât tot restul vieții le-a fost îngreunat.
Din punct de vedere biblic, această durere a nașterii își are în mod explicit rădăcina în răspunsul lui Dumnezeu la neascultarea lui Adam și a Evei, în Geneza 3:16: „Femeii [Dumnezeu] i-a zis: «Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ținea după bărbatul tău [sau vor fi împotriva bărbatului tău, în funcție de traducere], iar el va stăpâni peste tine.»”
Acestea sunt cuvinte destul de sumbre pentru o femeie. Vai, va fi dureros și periculos să naști copii, iar tu și soțul tău vă veți afla într-un conflict necontenit. Cu alte cuvinte, căderea bărbaților și a femeilor în păcat a adus durere și riscuri în procesul nașterii și a adus durere și nefericire relațională în însăși relația de căsătorie. Aceasta a făcut păcatul. Aceasta a făcut căderea: dorințe egoiste izvorând din femeie și dominație egoistă izvorând din bărbat.
Este de înțeles ca o femeie să privească, cu o anumită seriozitate prudentă și cu ezitare, întrebarea dacă să se căsătorească sau nu și dacă să-și asume în căsătorie riscul durerii nașterii. Înțeleg acest lucru. Cel puțin din puțina experiență pe care o am, mie mi se pare de înțeles.
Marea răsturnare adusă de Christos
În fața tuturor acestor vești rele care vin odată cu păcătoșenia inimii omenești, Dumnezeu a pătruns în istorie în Isus Christos și schimbă cursul lucrurilor. De fapt, El începuse deja să schimbe cursul lucrurilor înainte ca Isus să vină, dar nu în mod decisiv, așa cum a făcut-o când a venit Christos, când Duhul Sfânt a fost revărsat și oamenii au fost altoiți în Christos. El schimbă cursul lucrurilor biruind mersul păcatului în diferite moduri și în etape.
Efeseni 5:25 descrie răsturnarea dramatică, în Christos, a modului în care soții își tratează soțiile. Ei nu le mai tratează printr-o dominație arogantă și egoistă, așa cum este descrisă în Geneza 3:16, ci printr-o conducere smerită și plină de har, descrisă prin analogia cu felul în care Christos conduce, îngrijește, susține și ocrotește biserica.
De altfel, cred că este o greșeală enormă să se spună că rolul soțului de cap sau de conducător este desființat în Christos. De fapt, aceste roluri sunt răscumpărate și transformate, lucru cât se poate de evident când citim Efeseni 5:25–33.
Mântuită prin nașterea de copii
În ceea ce privește blestemul asupra nașterii de copii, dați-mi voie să vă prezint felul în care înțeleg eu un verset foarte dificil, 1 Timotei 2:15. El spune: „Totuși ea [femeia] va fi mântuită prin nașterea de fii, dacă stăruiește cu smerenie în credință, în dragoste și în sfințenie” (1 Timotei 2:15).
De altfel, am scris la Desiring God un articol întreg, cu toate detaliile, intitulat „Cum sunt mântuite femeile prin nașterea de copii?”. Iată parafrazarea mea a acestui verset:
Chiar dacă o femeie poate fi nevoită să treacă prin rămășițele dureroase ale blestemului care s-a abătut asupra nașterii de copii în Geneza 3, ea nu ar trebui totuși să considere că, în Christos, această durere este blestemul lui Dumnezeu, ci să înainteze prin credință, cu dragoste, sfințenie și stăpânire de sine, și să aibă astfel parte de mântuirea deplină a lui Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, 1 Timotei 2:15 are menirea de a răspunde fricii unei femei, care se naște în mod legitim din blestemul din Geneza 3:16. Iată încurajarea: deși nașterea de copii rămâne grea, vei trece totuși prin ea în Christos. Cele mai profunde primejdii ale blestemului au fost înlăturate. Durerea nașterii nu te va împiedica să te bucuri în mod deplin și desăvârșit de mântuirea în Christos.
Cred că și cuvintele lui Isus din Ioan 16:21 arată în aceeași direcție. El spune: „Femeia, când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul.” Cu alte cuvinte, o să doară. „Dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume.” Cu alte cuvinte, durerea nașterii nu este un scop în sine. Prin harul lui Dumnezeu în Christos, ea duce la o mare bucurie, tot așa cum învierea aduce bucurie după suferințele lui Isus.
Dragoste reciprocă
Aceasta ne conduce, în cele din urmă, la întrebarea privitoare la relația voastră. Transformarea de către Dumnezeu a dominației masculine arogante și egoiste din căsătorie într-o conducere smerită și plină de har este strâns legată de transformarea de către Dumnezeu a nașterii dintr-un blestem într-o cale dureroasă spre o bucurie extraordinară.
Cred că întrebarea pe care trebuie să și-o pună fiecare bărbat înainte de a intra în căsătorie — de fapt, întrebarea pe care trebuie să și-o pună fiecare femeie — este dacă, prin credința în înțelepciunea, harul și puterea lui Dumnezeu, sunteți dispuși să intrați într-o relație în care soția se va implica, cu har și smerenie, în trasarea drumurilor acestei vieți și se va supune cu credincioșie și încredere conducerii soțului, avându-și privirea îndreptată spre Dumnezeu.
Aceasta este combinația necesară. Sunteți amândoi dispuși să pășiți într-o asemenea relație? Atât soțul, cât și soția trebuie să privească direct această dinamică și să hotărască dacă ei cred că acesta este modelul revelat de Dumnezeu, înțelept și iubitor, pentru căsătorie și, prin urmare, dacă ei cred că El le va oferi tot ce le este necesar pentru a trăi cu bucurie într-o astfel de căsătorie.
În cazul de față, întrebarea despre care vorbim acum îți este adresată ție. Ca bărbat, vezi în această femeie o încredere atât de profundă în Dumnezeu și o încredere atât de plină de discernământ în conducerea ta, încât, dacă, sub călăuzirea lui Dumnezeu, ai dori copii biologici, ea ar fi dispusă să se încreadă în Dumnezeu în această privință? Ea trebuie să știe că nu îi vei ignora temerile, iar tu trebuie să știi că ea se va încrede cu bucurie în Dumnezeu în privința conducerii tale.
Sursa originală: I’m Terrified of Giving Birth — Should I Still Pursue Marriage? – https://www.desiringgod.org/interviews/im-terrified-of-giving-birth-should-i-still-pursue-marriage
Tradus cu permisiune – Translated with permission